Doua educatoare, un instructor de educatie, doua asistente, doua bucatarese, un medic si o supraveghetoare de noapte. Douazeci si patru din douazeci si patru de ore, cei noua angajati ai centrului maternal din cadrul DGASPC Dolj au grija de nefericitii veniti in cautarea unei mângâieri, a unei vorbe bune. O fac din suflet, pentru ca timpul petrecut aici, necazurile pe care le-au ascultat si care au devenit si ale lor au transformat un loc de munca in a doua familie.
Misiune nefericita: „Dintotdeauna mi-au placut copiii… altora“
„Vin aici mame batute, abuzate, care au fost date afara din familie sau nu au casa, femei gravide care nu au unde sa stea. Aici isi gasesc linistea. Noi le ajutam sa aiba grija de ele si de copii. Se simt in siguranta datorita noua si pot pleca de aici cu sperante de viata mai buna“, incearca sa explice profesionist obiectivul muncii una dintre educatoare. Nu-i reuseste insa: o mogâldeata de copil, buflei si cu ochi albastri, i se agata de picioare. Femeia nu mai rezista: il apuca pe micut in brate, il smotoceste, il ridica, il leagana, il sterge la gurita, iar il leagana. Si iar, si iar, fara sa dea vreun semn de oboseala ori plictiseala.
Ionica Predescu are 34 de ani. De sapte ani lucreaza cu copiii institutionalizati. Iar din 2003 este educatoare in centrul maternal. Casatorita cu un barbat minunat, la fel de atasat ca si ea de copilasii aflati in grija statului, Ionica nu a avut insa pâna acum bucuria de a fi mama.
„O mica problema…“, zâmbeste trist tânara femeie, cercetând atent chipul copilului „adoptat“ temporar. „M-am operat anul trecut de fibrom. Am urmat tratament. Medicii au zis ca voi avea copii, dar sa mai am rabdare… La primavara ma duc din nou la consultatie“.
Fie din cauza acestei „mici probleme“ care ii umbreste tineretea, fie din simplul motiv ca este o fire prea sentimentala, Ionica nu se poate abtine: din clipa in care ii paseste pragul vreun tânc, se ataseaza imediat de el.
Pâna ii va veni rândul, educa mamele din centru
„Dintotdeauna mi-au placut copiii“, isi marturiseste ea slabiciunea, pieptanând puful din crestetul copilasului. „Am lucrat si la handicap sever si asta nu a stirbit cu nimic afectiunea pe care o am pentru ei. Chiar daca uneori se lasa si cu incidente… „Ionica isi pipaie amuzata semnul lasat, „din dragoste“, de unul dintre copiii pe care i-a dadacit ca o mama adevarata. „M-a lovit mai demult o fetita… Mi-a spart capul, a trebuit sa pun copci… Ei, se mai intâmpla si evenimente neplacute, ca in orice familie. Copiii sunt copii!“.
Ionica este la fel de ingaduitoare si cu mamele din centrul maternal. Le cunoaste problemele, se implica in rezolvarea lor. Nu le invidiaza statutul pe care ea inca nu l-a atins. Dar incearca sa le educe asa cum ar face-o pentru sine, daca ar avea aceasta sansa.
„Trebuie sa le sprijinim, pentru asta vin aici. Asa cum prevede legea, stau o perioada determinata – cu posibilitate de prelungire, dupa caz. In acest timp insa, mamele din centru – care de cele mai multe ori sunt tinere neexperimentate – trebuie sa se formeze pentru viitor. Sa stie cum sa se gospodareasca, sa-si dezvolte abilitatile de crestere a copilului, sa-i gateasca, sa-l alimenteze, sa-l spele. Cum sa-si gaseasca de lucru dupa ce pleaca din centru, cum sa-si reinceapa viata“.
Cu un program de opt-zece ore pe zi – inclusiv sâmbata si duminica, in schimb de tura – educatoarea Ionica a gasit in centrul maternal a doua familie. Cu mai multi copii decât a visat vreodata si cu mame care, desi in imprejurari nefericite, i-au devenit prietene. Nu a renuntat insa la visul oricarei femei de a-si strânge propriul copil in brate. Sau copiii…
„Imi plac foarte mult gemenii. Anul trecut am avut internati doi, de zece luni. Am innebunit efectiv dupa ei!… Stiu ca sotul are in neam gemeni. Poate am norocul asta, dupa ce rezolv problema aceea…“.
Termopane pentru mame!
Apartamentul din blocul V15, cartier 1 Mai, a devenit acum aproximativ doua luni camin primitor pentru patru mame si sase copii. Intrucât centrul maternal propriu-zis a fost inchis pentru lucrari de renovare, DGASPC a pus la dispozitia mamelor, copiilor si personalului instruit cu supravegherea si ingrijirea lor acest apartament. Renovat, imbunatatit, cu patru camere, bucatarie, doua grupuri sanitare si dotarile necesare, apartamentul a devenit un adevarat camin pentru nefericitele femei si copiii lor. Provizoriu insa. In doua saptamâni, DGASPC le va trimite pe chiriase inapoi, la centrul propriu-zis. Care, din pacate, nu va dispune de aceleasi conditii, in ciuda eforturilor depuse de directie.
„De doua luni se lucreaza la el si nu avem nici o sansa sa-l terminam asa cum ne-am propus. Cu bugetul pus la dispozitie de consiliul judetean, am reusit sa punem la punct instalatia electrica, cea sanitara si sa inchidem ferestrele in termopan. Proiectul era insa mult mai vast: cele 12 garsoniere ale centrului urma sa fie amenajate cu parchet laminat, cu gresie si faianta, cu mobilier nou, televizoare, aragazuri noi, asa cum am realizat la Casa Tinerilor. Dar lipsa oricarei sponsorizari pentru centrul maternal ne determina sa ne limitam la strictul necesar. Daca nu se sesizeaza nimeni sa ne sprijine – si facem un apel pe aceasta cale catre toti oamenii cu posibilitati financiare sa se gândeasca la conditiile in care vor trai aceste mame nefericite! – o sa deschidem centrul la data stabilita. Dar cu parchetul ala nenorocit, cu paturile vechi si scâlciate si cu saracia care nu se va deosebi deloc de cea pe care au avut-o de unde au venit!“, a spus Emilia Stoican, coordonator modul E – care cuprinde Centrul Maternal, Casa Tinerilor si Casa tip familial „Regina Maria“ – din cadrul DGASPC Dolj.
