„De la apus si de la miazanoapte,
de la mare si de la rasarit,
au venit la tine (adica la Biserica) fiii tai,
ca niste faclii de Dumnezeu luminate“.
Prin aceste cuvinte ale slujbei de Pasti, Biserica manifesta bucuria ei de mama pentru ca fiii ii sint prezenti in aceasta noapte la Sfinta Inviere. Dumneavoastra, ca fii si fiice ale Bisericii lui Hristos din Oltenia, ati raspuns unei chemari launtrice si v-ati indreptat pasii catre Catedrala Mitropolitana din Craiova sau catre bisericile din parohiile si manastirile oltene, pentru a primi lumina din lumina lui Hristos, Cel Inviat din morti. Sinteti aici pentru a auzi marturisirea ca Fiul Lui Dumnezeu, devenit Om, a trait printre oameni intr-un moment concret al istoriei. El, Dumnezeu, a trait viata omenirii, cu bucuria si lacrima ei. El, Cel fara de pacat, a cunoscut in propria-I fiinta ce inseamna a trai intr-o lume cu prieteni si dusmani, cu cer senin si cu furtuna. Ca semn al supremei iubiri, Hristos-Dumnezeu isi sacrifica, pe Cruce, viata paminteana pentru ca fiecare om sa dobindeasca posibilitatea unei vieti autentice pe pamint, in perspectiva eternitatii.
Sinteti aici pentru a afla adevarul ca Hristos a fost rastignit, a murit pe Cruce, a fost ingropat. Mai presus de toate, sinteti aici, in aceasta noapte, pentru a auzi marturisirea ingerului catre femeile care-L cautau pe Hristos in mormint: „Nu va temeti, ca stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati. Nu este aici; caci S-a sculat precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut. Si degraba mergind, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti“ (Matei 28, 5-7).
Iubiti credinciosi,
Prezenta noastra la Biserica in noaptea de Pasti are rostul de a ni se marturisi ca Hristos a Inviat din morti acum aproape doua milenii. Sintem aici pentru a ni se spune si un alt lucru de o importanta tot atit de mare: Hristos nu a Murit si a Inviat pentru El Insusi, ci pentru mine, pentru tine, pentru noi toti. Adevarul Invierii lui Hristos este direct legat de viata mea, de viata ta, de viata omenirii in totalitatea ei.
Multi dintre dumneavoastra traiti cu intensitate adevarul Rastignirii si Invierii lui Hristos din morti ca pe o realitate care va cuprinde intreaga fiinta. „Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase; astazi ma ridic impreuna cu Tine, Cel ce ai inviat. Rastignitu-m-am ieri impreuna cu Tine: Insuti impreuna ma preamareste, Mintuitorule, in Imparatia Ta“ (Cintarea a 3-a, Canonul Sfintelor Pasti), spune traitorul in Hristos in slujba Bisericii. Viata fara Hristos e considerata ca o existenta fara continut si fara sens. Bucuria, in sensul ei cel mai adinc, nu este traita decit in Hristos, „Calea, Adevarul si Viata“ (Ioan 14, 6), in care „viem, ne miscam si sintem“, dupa cuvintul Sfintului Apostol Pavel (Faptele Sfintilor Apostoli 17, 28).
Auzind cuvintul ca sint oameni printre noi care traiesc Moartea si Invierea lui Hristos ca pe propria viata, va intrebati, poate, unii dintre dumneavoastra: „Eu ce caut aici? Sint venit la Inviere pentru ca asa face toata lumea, nu pentru ca as avea o credinta puternica si ca as dori atit de mult sa ma impartasesc de Lumina Invierii lui Hristos. Nu tagaduiesc adevarul, Invierea, caci n-as fi aici, la Biserica. Totusi, nu pot spune ca fara de Hristos nu pot face nimic, cum afirma El in Evanghelie“ (Ioan 15, 5).
„Fratele meu cel iubit, sora mea cea scumpa, oare nu simti in sufletul tau un gol, o lipsa, niciodata? Fii sincer si incearca sa recunosti ca cele mai dinlauntru ale inimii tale tinjesc dupa lumina. Acest dinlauntru al fiintei tale, plin de doruri dupa sens si lumina, te-a adus aici. Tot el te-a indemnat sa aprinzi luminarea de la vecinul, care a luat-o de la preot. Ce te indeamna sa raspunzi cu glas atit de puternic: <<Adevarat a Inviat!>> cind preotul rosteste: <<Hristos a Inviat!>>? Oare nu aceeasi sete launtrica dupa viata, care nu poate sa se impace cu ideea mortii definitive, cu bezna ultima a mormintului? Ce forta, oare, te include in corul format de milioane de oameni care cinta in aceasta noapte: <<Hristos a Inviat din morti, cu moartea pe moarte calcind si celor din morminte viata daruindu-le?>> Oare nu aceeasi neliniste fiintiala si universala a umanitatii care cauta odihna interioara, cer senin in inimi si brate deschise de frate care sa ramina asa, deschise, pentru eternitate?“
Da, este adevarat! La biserica nu vin in aceasta noapte numai cei ce traiesc in Hristos pina la ultima fibra a fiintei lor. Nu sint prezenti la Inviere numai cei ce s-au pregatit asiduu, cu post, rugaciune si iubire crestina de-a lungul intregului post al Pastilor, ci si multi, multi altii. In fata fiecarei biserici din Craiova, cit si din alte zone ale tarii si ale lumii sint mii de persoane prezente in aceasta noapte. Este momentul, poate unicul intr-un an intr-un mod atit de evident, cind Biserica nu face nici o diferentiere intre drept si pacatos, intre cel ce s-a pregatit mult pentru Inviere si cel ce s-a pregatit putin sau deloc. „De la apus si de la miazanoapte, spune cintarea Bisericii din aceasta noapte, de la mare si de la rasarit, au venit la tine (adica la Biserica) fiii tai, ca niste faclii de Dumnezeu luminate“. (Cintarea a 8-a, Canonul Sfintelor Pasti)
Toti sinteti fiii Bisericii caci sinteti botezati in numele lui Hristos. Nu toti sinteti, poate, „faclii de Dumnezeu luminate“, dar, in adincul fiintei, lumina n-a incetat nici o clipa sa existe. Firava si plapinda este, la multi, aceasta lumina. Ea totusi nu s-a stins. N-ati fi la biserica in aceasta noapte daca in strafundurile fiintei n-ar exista un jaratec de lumina. „Foc am venit sa arunc pe pamint, spune Hristos, si cit as vrea sa fie acum aprins“ (Luca 12, 49). Acest foc se afla inlauntrul fiecaruia si asteapta clipa potrivita pentru a tisni in afara si a transforma viata din furtuna in cer senin, din plapinda lumina in foc incandescent.
Constienta de aceasta stare, Biserica, prin glasul Sfintului Ioan Gura de Aur, adreseaza chemare tuturor, buni sau rai, drepti sau pacatosi, sa participe la bucuria Invierii lui Hristos: „De a lucrat cineva din ceasul cel dintii, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta. De a venit cineva dupa ceasul al treilea, cu multumire sa praznuiasca. De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, nicidecum sa nu se indoiasca, pentru ca de nimic nu se va pagubi. De a intirziat cineva pina la ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se. De a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea sa nu se teama din pricina intirzierii, caci, darnic fiind Stapinul, primeste pe cel din urma ca si pe cel dintii; odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel care a lucrat din ceasul intii; si pe cel din urma miluieste, si pe cel dintii mingiie; si aceluia plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste, si gindul il tine in seama; si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.
Pentru aceasta, intrati toti in bucuria Domnului nostru; si cei dintii, si cei de-al doilea luati plata. Bogatii si saracii, impreuna bucurati-va. Cei care v-ati infrinat si cei lenesi cinstiti ziua. Cei care ati postit si cei care n-ati postit veseliti-va astazi. Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamind. Gustati toti din ospatul credintei; impartasiti-va toti din bogatia bunatatii. Nimeni sa nu se plinga de saracie, pentru ca s-a aratat imparatia cea pentru toti. Nimeni sa nu se tinguiasca de pacate, pentru ca iertarea din mormint a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte, pentru ca ne-a izbavit pe noi moartea Mintuitorului“ (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvint de Invatatura in Sfinta si Marea Duminica a Sfintelor Pasti).
Am citat indelung dintr-un cuvint scris in veacul al IV-lea de Sfintul Ioan Gura de Aur, cuvint rinduit de Biserica spre rostire catre participantii la slujba in noaptea de Pasti. Nu exista, cred, in toata literatura crestina un text mai adinc si mai cuprinzator despre Inviere. El proclama „rasplata“ pentru cel „binecredincios si iubitor de Dumnezeu“, dar si chemare staruitoare pentru cel sovaielnic si indoielnic, pentru cel pacatos si ratacit. In acest cuvint ne regasim cu totii, buni si mai putin buni, desi este atit de greu sa se realizeze obiectiv aceasta diferentiere. Doar Dumnezeu si adincul constiintei noastre pot sa o faca.
Iubitii mei fii si fiice duhovnicesti,
In aceasta noapte sfinta, bucuria ne este intiparita pe chip. Ea este mult mai vizibila datorita luminii de la luminarea pe care o purtam in miini. De fapt, nu este altceva decit bucuria launtrica reflectata pe fata noastra, devenita luminoasa prin lumina Invierii. In ziua de Paste sintem, sau incercam a fi, ceea ce ar trebui sa fim intotdeauna: oameni ai bucuriei, fiinte ale luminii.
Viata de dincolo de aceasta zi de Paste are insa multe, foarte multe umbre. Mai mult chiar, intunericul cel mai dens si bezna cea mai adinca nu lipsesc din viata multora. De altfel, nu exista pamintean care sa fie doar lumina. Viata nu este altceva decit o lupta continua intre lumina si intunericul din noi, iar cimpul de razboi este sufletul si inima noastra.
Hristos, prin glasul Bisericii Sale, va cheama la lumina. Raspunsul la aceasta chemare implica vointa, curaj, jertfa. Jertfa este fundamentul pe care se sprijina lumea si o ajuta sa nu cada in haos, in neant. Dupa 14 ani de la dobindirea sfintei libertati, inclusiv cea de a-L marturisi fara ingradire pe Hristos, Biserica din Romania isi recapata, incet, dar sigur, ritmul normal al misiunii sale in inima societatii romanesti. Oltenia, regiune locuita in proportie de 98,6% (conform datelor oficiale ale recensamantului din 2002) de crestin-ortodocsi, se integreaza frumos in acest ritm. Avem, desigur, si probleme; aspectele neplacute nu lipsesc pe alocuri. Prin mila lui Dumnezeu insa, si prin vrednicia poporului Sau din Oltenia, cler si credinciosi, Biserica in partile noastre este de veghe. Peste 100 de biserici sint in constructie in cele cinci judete ale Olteniei. Institutiile si programele de caritate isi fac simtita prezenta, iar educatia prin cartea bisericeasca, ora de religie, pelerinaje sau prin mass-media incepe sa rodeasca. Multumire se cuvine lui Dumnezeu pentru aceasta, precum si dumneavoastra celor care, prin contributii substantiale sau prin banul vaduvei, fundamentati economic aceasta stradanie!
Pentru o mai buna coordonare a misiunii Bisericii din Oltenia, Sfintul Sinod si Adunarea Nationala Bisericeasca au hotarit infiintarea a doua noi episcopii in Mehedinti si in Olt. Pentru Episcopia de Severin si Strehaia a fost deja ales noul episcop, in persoana Prea Sfintitului Nicodim Gorjeanul, Episcop-Vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Craiovei. Se implineste, astfel, un dor mai vechi al mehedintenilor de a avea episcop permanent in zona, pentru ca lucrarea Bisericii sa fie mai prezenta in viata oamenilor. Se realizeaza, de asemenea, si o necesara reparatiune istorica, dat fiind faptul ca pentru citeva decenii ale veacurilor al XIV-lea si al XV-lea a functionat la Severin si Strehaia o Mitropolie.
Impartasindu-va bucuria imbogatirii Olteniei cu o noua episcopie, va adresez fiecaruia in parte si tuturor deopotriva gind bun de pace, sanatate, intelegere in familie si binecuvintare de la Hristos Cel Inviat! Sa va fie viata plina de Lumina Invierii pe care s-o impartasiti si celor care, dintr-o pricina sau alta, n-au putut sau n-au voit sa vina in aceasta noapte la Biserica! Fiti purtatori de lumina in lupta cu intunericul de toate felurile si marturisiti totdeauna, in tot locul si catre toti ca:
HRISTOS A INVIAT !
Al vostru frate intru slujirea Bisericii si parinte catre Dumnezeu rugator.
T E O F A N
Arhiepiscop al Craiovei si
Mitropolit al Olteniei
