Inginerul Tudor Paroiu, din Craiova – fost director al unui santier de constructii din Drobeta Turnu Severin – nu a mai mincat nimic de mai bine de trei saptamini. Mai exact, din 26 iunie, cind a fost adus la Penitenciarul de Maxima Siguranta din Craiova, unde urmeaza sa execute o pedeapsa de zece ani de detentie pentru savirsirea infractiunii de inselaciune. Asa cum si-a motivat cererea de intrare in refuz de hrana, Paroiu nu are de gind sa mai puna ceva in gura pina cind nu i se va face dreptate. „Intre patru scinduri sau afara“ este ultimatumul pe care il da el Justitiei, care l-a bagat in puscarie.
Ambele fapte au fost „comise“ in urma cu patru ani. Pe atunci, Tudor Paroiu era administrator al unei firme de constructii-montaj din Turnu Severin, Magic Eye. Totul a pornit de la citeva cecuri „fara acoperire“, eliberate cu stampila si semnatura administratorului.
„Citeva au intrat in banca. N-au fost probleme, s-au facut platile. Restul de sase, insumind aproximativ o suta de milioane, mi-au fost imputate mie, pe motiv ca nu aveau acoperire, desi ele nu au ajuns niciodata la banca“, spune Tudor Paroiu.
Pe 3 mai 2001, Paroiu a intrat in puscarie sa-si ispaseasca pedeapsa de un an. Trei luni mai tirziu, a intrerupt executarea ei, pe motiv de boala, „uitind“ insa sa se mai intoarca.
„Diabet, probleme cu ficatul. Am fost internat de mai multe ori la Craiova si Bucuresti pentru hepatita. Fisele medicale sint la dosar, se pot verifica“, explica Paroiu absenta indelungata de la locul de executare a pedepsei.
„Eram acasa cind au venit cu mandatul de arestare. Incercam sa gasesc o rezolvare pentru primul dosar“.
Pe 26 iunie, Paroiu s-a intors la PMS. Dar nu pentru restul de luni care-i mai ramasesera, ci pentru zece ani.
„Alte cecuri, bineinteles. Prejudiciul – stabilit prin expertiza financiara – a fost de doua miliarde sapte sute de milioane. Initial, pedeapsa a fost de cinci ani. Dar, ca un facut, dosarul a ajuns la acelasi complet de judecata ca si prima data. Iar procurorul care «m-a rezolvat» a fost Dimon, pe care presa – si nu numai – il cunoaste atit de bine. Intr-o singura infatisare si fara martori, pedeapsa s-a dublat: zece ani“.
Refuzul de hrana este o moda
Pe 26 iunie, chiar in ziua in care a intrat din nou la puscarie, Paroiu a incetat sa mai manince. Asa cum stipuleaza regulamentul penitenciarului, a facut cerere de intrare in refuz de hrana. Din acel moment, fostul director nu a mai pus nimic in gura. Doar apa.
El a fost scos din camera de detentie in care trebuia sa-si ispaseasca pedeapsa si dus la „camera de refuz“. Iese in fiecare zi pentru ora de plimbare, dar singur, dupa ce toti ceilalti detinuti efectueaza activitatile in aer liber. Are voie sa primeasca vizite, dar nu pachete. Este intrebat inaintea fiecarei mese daca vrea sa manince. Desi este evident ca inginerul suporta destul de greu lipsa hranei, iar forta si rezistenta fizica ii slabesc pe zi ce trece, el nu vrea sa renunte.
„Nu voi iesi din greva decit intre patru scinduri sau afara! Nu se poate ca de 20 de zile nimeni din Ministerul Justitiei sa nu ia in seama cazul meu“, spune el.
In aceeasi zi in care Tudor Paroiu a intrat in greva foamei, el a trimis si doua cereri: una la Turnu Severin, pentru rejudecarea procesului, alta la Curtea Suprema, pentru suspendarea mandatului si repunerea pe rol a dosarului. Pina nu va primi un raspuns favorabil, Paroiu nu va minca.
„Se intimpla constant ca detinutii sa intre in refuz de hrana. Asa cum precizeaza ei in cererile adresate conducerii penitenciarului, pe motive judiciare. Insa, nu intotdeauna este adevarata… Oricum, renunta singuri dupa citeva saptamini, cel mult cinci-sase. Bineinteles ca in tot acest rastimp, asa cum se intimpla si cu Tudor Paroiu, ei sint consultati de medicul penitenciarului, pentru a li se supraveghea starea sanatatii. Iar in cazul in care aceasta se agraveaza, chiar si fara acordul detinutilor, li se administreaza tratamentul corespunzator refacerii“, precizeaza col. Gheorghe Costache, comandant adjunct al PMS Craiova.
