Pentru a le reinfiinţa, ne dau bani japonezii
In Romania vor mişuna curind tot felul de japonezi hotăriţi să reinfiinţeze pe aceste meleaguri COOPERATIVE AGRICOLE DEMOCRATICE, cooperative pe care noi, romanii nedemocraţi, le-am ras de pe faţa pămintului in urmă cu 13 ani.
Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă a cerut sprijinul japonez, care s-a concretizat ieri prin semnarea unui contract de acordare a sumei nerambursabile de 80.000 de dolari pentru infiinţarea unei astfel de cooperative in judeţul Ilfov. Japonezii au fost convinşi să participe la un proiect mai larg, in care se vor infiinţa in opt judeţe din opt regiuni romaneşti cooperative agricole democratice. Prima cooperativă, care se va infiinţa in judeţul Ilfov, va avea ca obiective aprovizionarea şi marketingul. Mai pe romaneşte, cooperativa va avea un magazin in care se vor vinde produse necesare agriculturii performante şi un grup de specialişti care vor familiariza fermierii romani cu ştiinţa conducerii.
După ce au fost compromise toate formele de asociere din agricultură, acum le reinventăm consiliaţi de japonezi
CAP-urile au căzut aproape o dată cu sistemul comunist, in 1990. Teoretic, CAP-urile au fost singurele forme de organizare in sistem privat care funcţionau in sistemul centralizat comunist. Ca organizare, s-a dovedit, după 13 ani de democraţie, că erau bune. Rău a fost sistemul de redistribuire a rezultatului muncii, care in ultimii 10-15 ani de dinainte de 1990 devenise inexistent.
Aşa se şi explică ura cu care au fost distruse CAP atunci cind s-a permis, aşa se şi explică teama şi grija oficialilor de a aduce vorba despre reinfiinţarea lor. In ultimul timp, s-a cosmetizat conceptul de CAP şi s-a vorbit din ce in ce mai mult de asociere, pe alte baze decit cele ale CAP. S-a dat şi o lege pentru infiinţarea acestor asociaţii şi doar in ciţiva ani viaţa a demonstrat că asociaţiile au copiat forma de redistribuire a produsului muncii, in sensul că proprietarii de pămint nu au primit nimic, iar şefii de asociaţii au prosperat in văzul lumii şi in dispreţul legilor. Conceptul de asociere a fost compromis mult mai repede decit cel de CAP, cu ştiinţa şi permisiunea guvernelor postdecembriste.
Bătind la porţile Uniunii Europene, pină la urmă am inţeles şi noi că Europa nu ne vrea decit in forme asociative. Ii este greu bătrinei Europe să discute cu şase milioane de fermieri romani, dar i-ar fi mai uşor dacă am pune mină de la mină şi ne-am face măcar vreo sută de mii de ferme. Că lucrurile stau aşa o demonstrează abundenţa de programe de restructurare şi reabilitare lansate in agricultura romanească, avind finanţare nerambursabilă. Altfel spus, Europa ne dă bani cu gindul că intr-o zi o să reinventăm ceea ce am distrus, cooperativele agricole de producţie. Primii care au inţeles ce vrea Europa de la romani au fost japonezii, care au pus la bătaie 80.000 de dolari pentru reinfiinţarea Cooperativelor Agricole, cărora li se va adăuga, ca la francezi, particula de nobleţe, „Democratice“. In urmă cu 50 de ani, sovieticii au inţeles primii ce vrea acum Europa de la noi. Lor le-a reuşit fără dolari!
Cutia de rezonanţă
O dată cu lansarea proiectului japonez de reinfiinţare nu a CAP, ci a CAD, la Craiova a conferenţiat Alexandru Bejan, şeful Serviciului de dezvoltare rurală din cadrul MAA, pe tema implementării politicilor agroalimentare şi de dezvoltare rurală. Timp de citeva ore, el a explicat auditoriului cum se face agricultura intr-un land german, de unde se intorsese de curind, insistind pe necesitatea asocierii fermierilor ca o cerinţă expresă a UE.
Auditoriul era format din preşedinţi de asociaţii profesionale din agricultura doljeană, care i-au explicat oficialului ministerial că ei s-au asociat deja, dar pină acum nu au văzut nici un avantaj. Preşedintele asociaţiei crescătorilor de taurine din comuna Urzicuţa, Ion Calopăreanu, a spus:
„Pe lingă faptul că sint preşedintele asociaţiei crescătorilor de taurine din comuna mea, sint şi proprietarul a nouă vaci din rasa Holstein. Nu am unde să vind laptele pentru că nu mai există nici un centru de colectare. Nu am unde să valorific viţeii fiindcă nu pot să-i dau decit la samsari. Nu am de unde să procur furaje concentrate. Nu beneficiez de nici o subvenţie de la stat deoarece nu pot să dovedesc că am valorificat producţia. Spuneţi-mi care este avantajul meu că m-am asociat cu alţi crescători?“
Alexandru Bejan a ţinut-o inainte cu landul german, explicind că el este doar o cutie de rezonanţă a ministerului, care transmite in judeţ ceea ce i s-a spus. Cind cutia şi-o muta difuzoarele către ministrul Ilie Sirbu, s-or auzi şi doleanţele agricultorilor din Dolj?
