Coteana se lasa undeva la vreo 20 de kilometri de Slatina, cind o iei spre Draganesti-Olt. Din Coteana era Dumitru Tinu, cel care, chiar dupa ce a trecut in lumea celor drepti, continua sa tina prima pagina a ziarelor. Am intrat in comuna, am mers nitel si am tras pe dreapta, linga un localnic: „Il caut pe Florea Tinu, fratele lui Dumitru Tinu.“ „Tinu, Tinu… Care Tinu? Ala de a avut un deces in familie?“ Dupa o astfel de identificare, omul ma indruma spre casa parinteasca a directorului de la Adevarul: stinga, pe urma a treia ulita pe stinga si de aici nu prima, a doua casa pe dreapta. Ajung acolo si numar: una, doua… Involuntar, ochii imi cauta o vila, de genul celor pe care le-am tot vazut in ziare, ba la Bucuresti, ba la Breaza. Nu se vede nimic de genul asta. In schimb, un stilp de poarta indoliat pazeste o casuta taraneasca, una dintre cele mai amarite din mahala.
Aici sta nea Floricel, fratele cu zece ani mai mare al lui Mitre Tinu, impreuna cu sotia sa, Floarea. Nea Floricel ne primeste intr-o camaruta joasa, cu tavanul un pic lasat. Batrinul e leit frate-sau: aceiasi ochi, acelasi nas, la fel de plapind. Se vede ca e tare suparat, o data pe soarta lui Dumitru, o data pe scandalul din presa:
„Eu inteleg meseria asta de jurnalist, asa cum imi zicea si el. Dar nici asa, sa nu lase mortii in pace. Am vazut ca scriu toate ziarele ca a mai avut ba inca un copil, ba inca doi. Pe unul l-am si vazut la inmormintare, la Breaza. Si ca asta vrea sa i se recunoasca paternitatea. Da’ nu inteleg: de ce vrea acum, de ce nu l-a trecut ma-sa in certificat la nastere? Sau de ce nu s-a dus sa-l recunoasca pe timpul cit a trait? Ca voia sa astepte sa faca 18 ani? Asta-i o prostie! De unde pina unde se recunosc copiii la majorat? Daca Mitre a stiut de copilul asta, noua nu ne-a zis nimic.“
Fratii lui Tinu nu au avut de cistigat de pe urma Adevarului
Gard in gard cu nea Floricel e Gheorghe Tinu, nepotul ziaristului. Si el a fost surprins de povestea copilului nelegitim al lui Dumitru Tinu:
„Copii n-avea decit o fata, Anisoara, care are ea o fetita. Parc-au botezat-o anu’ trecut, de Sfintu’ Gheorghe, nu mai stiu exact. Pina acum citeva zile, n-am auzit sa mai aiba vreun baiat sau doi“, spune barbatul, care recunoaste insa ca viata lui Dumitru Tinu nu a fost niciodata un subiect de discutie in familie.
„Eu nu-l cunosc asa de bine pe Dumitru Tinu, ca sint mai tinar si el era leat cu al batrin al meu. L-am intrebat acum pe tata ce si cum, si mi-a zis ca Mitre a fost un baiat amarit. La liceu a stat la niste tigani in gazda, la Slatina. Pe urma, cind abia terminase facultatea, a murit mama-sa. Pina la urma, s-a descurcat bine, ce sa spun. Oricum, nu prea il ajuta el pe frate-sau sau pe soru-sa cu bani sau cu altceva. Nu l-am vazut pe Floricel sa dea inainte cu ceva fata de noi, vecinii. Cind a murit Mitre, am auzit vestea la televizor, pe 1 ianuarie, la stirile de prinz. Lu’ frate-sau i-a zis vecina de peste drum, Ionica Stoian. Ca Ionica are telefon si pe ea au sunat-o de la Slatina. Ionica s-a dus la Floricel si i-a zis, da’ nu direct, i-a zis: <<Vezi ca Mitre a avut un accident spre Ploiesti.>> <<Pai si e grav?>> << Nu stiu, poate n-o fi…>> Da’ ea, Ionica, stia ca Mitre murise“, ne-a mai povestit nea Gheorghe.
„Dac-o mai avea vreun copil, sa fie sanatos!“
Lenuta, sora lui Dumitru Tinu, sta la citeva minute de mers pe jos de casa parinteasca. Pare ca a acceptat nenorocirea mai repede decit nea Floricel si e un pic mai dispusa sa stea de vorba.
„Noi nu prea stateam de vorba, nu ca eram suparati unul cu altul, dar nu ne vedeam prea des. El, de cind a plecat la liceu, la Slatina, a venit tot mai rar acasa. Mai intii, venea in vacante si pe urma, o data la an. Ultima data a venit asta-vara: era cu Mari (Tamara Tinu – n.r.), cu Anna Maria, cu gineri-sau Claudiu si cu nepotica, de-i pusesera numele tot Anna-Maria. Si cind venea, tragea la frate-sau, ca acolo era casa parinteasca, nu la mine, ca eu m-am dus dupa barbat. Se ducea acolo si pe urma dadea si pe la noi. Si se mai ducea la cimitir, la parintii nostri, sa aprinda o luminare.“ Lenuta nu prea e interesata nici de soarta averii fratelui sau si nici de problema copiilor nerecunoscuti ai lui Dumitru Tinu. „Ce sa zic? Foarte bine ca avea bani, dar pe noi nu ne ajuta. Nici noi n-am apelat niciodata la el. Ca el era om ocupat, cu treaba lui la Bucuresti. Am zis sa nu-l deranjam. Si nu ne-a zis niciodata ca mai are copii. Dac-o mai avea vreunul, sa dea Domnul sa fie sanatos!“
Coteana afla din presa cite ceva despre Tinu
Asezati, la coltul ulitei, la sfatul de seara, vecinii din Coteana ai lui Dumitru Tinu vorbesc despre consateanul lor mai mult din ce au vazut la televizor.
„Domn’e, noi, cind am aflat, am aflat de la televizor. Si acum tot din ziare mai citim cite ceva, ca pe-aici nu prea stie lumea mult. Ce zicem noi e ca avea o fata si o nepotica. L-am vazut si pe celalalt in ziar si cam seamana cu Mitre“, spune Gheorghe Balan, care locuieste la trei case de familia Tinu. In schimb, Florina Burciu, care are casa peste drum de cea in care a copilarit ziaristul, are un punct de vedere mai hotarit: „Nu stau de mult aici, sintem chiriasi, ca barbatu-meu e politist in comuna. Dar il cunoastem pe nea Floricel, fratele lui Dumitru Tinu, si ne-a zis ca Tinu asta de la Bucuresti n-avea decit o fata si o nepotica.“
