Mii de craioveni au iesit ieri, in centrul orasului, pentru comemorarea a 13 ani de la evenimentele din 1989. Ranitii Revolutiei, rudele acestora, dar si oficialitati locale care se aflau de o parte sau de alta a baricadei s-au adunat pentru a depune coroane de flori la Monumentul Eroilor Revolutiei. Dupa ceremonialul religios si de depunere a coroanelor de flori, participantii s-au retras in prefectura, pentru a ciocni un pahar cu vin in memoria victimelor Revolutiei.
Craiova, 22 decembrie 2002. Circa 2.000 de craioveni s-au adunat in Piata Prefecturii pentru comemorarea martirilor Revolutiei din 1989. Un sobor de preoti a oficiat o slujba de pomenire, in care au fost amintite si neplacerile democratiei: „Sa ne scape Dumnezeu de petele scirboase si canceroase ale coruptiei!“
O fetita, Raluca Marinescu, fiica unui revolutionar ranit in evenimentele din decembrie1989, a rostit un discurs despre cit de greu o duc romanii, cum a scazut nivelul de trai, asta dupa ce tatal sau iesise in strada crezind ca o sa se termine cu cozile la salamul cu soia. Raluca le-a mai vorbit craiovenilor despre cum a fost posibila victoria impotriva doctrinei marxist-leniniste. Au urmat depunerea coroanelor de flori, la Troita Eroilor din Piata Prefecturii, apoi defilarea militarilor.
„Am luptat degeaba!“
Printre revolutionari, un profesor de matematica si-a exprimat nemultumirea in barba: „Am luptat degeaba! Eu am fost la un pas de moarte. Mi-a strapuns glontul mina dreapta si acum nici la tabla nu pot sa mai scriu.Toate astea, ca sa scapam de comunisti si acum, la 13 ani, sintem condusi tot de ei. Speram sa o duca mai bine copiii nostri. Ei nu mai iau piine si zahar pe cartela acum, iar in tara este democratie. Asa subreda, schioapa, cum este, este democratie“.
Toata lumea a mers apoi in sediul prefecturii, pe usile cele mari. In timp ce urca scarile, o femeie si-a amintit: „Acum13 ani, usile erau inchise cu lacate. Erau numai cioburi peste tot“.
In sala de sedinte a consiliului judetean, oficialitatile au organizat o masa de pomenire a eroilor. Pret de aproape doua ore, cei prezenti au ciocnit cite un pahar de vin sau de tuica si au mincat din bucatele pregatite cu aceasta ocazie: sarmalute, fasole batuta, snitele, muraturi si prajituri.
Presedintele CJ Dolj era in 1989 primarul Craiovei si prim-secretar al CC al PCR
Ocazia a coincis cu ziua de nastere a lui Ion Voiculescu, bine cunoscutul presedinte al CJ. Revolutionarii i-au urat multa sanatate si putere de munca aceluia care tocmai implinise 60 de ani si chiar i-au cintat. Cu banderole tricolore pe mina, cei care au participat la evenimentele de la Craiova au inceput sa-si depene amintirile. Dumitriu Dumitru, sprijinindu-se in drapelul pe care tocmai il purtase la comemorare, povestea: „Asta n-are stema decupata. Pe ala vechi il tin acasa, ca amintire. Pe 22 decembrie, am fost aici, pe scarile prefecturii, strigind lozinci si cerind razbunare pentru mortii din Banat. Imi amintesc ca, la un moment dat, am ingenuncheat cu totii si ne-am rugat pentru mortii de la Timisoara. Asta se intimpla pe la ora zece dimineata. Dupa aceea, in piata au inceput sa vina din ce in ce mai multi. Veneau organizati in detasamente muncitorii de la AVIOANE, ELECTROPUTERE, 7 Noiembrie. Am stat mult timp printre ei, desi sotia mea era acasa, gravida in noua luni. Eu aveam pe atunci 29 de ani“.
Sala s-a golit treptat, primele plecate fiind oficialitatile. Ion Voiculescu statea in capul mesei si vorbea la telefonul mobil. Din cind in cind, raspundea inchinind paharul in aer si dind din cap urarilor celor care se uitau spre el. Pe 22 decembrie 1989, Voiculescu se afla in aceeasi sala, in sediul baricadat al CC-ului. „Stateam aici, in sediu, si afara erau cei care voiau sa intre. Tin minte ca atunci, chiar cu pixul meu, o eleva de la actualul Liceu Gheorghe Chitu a facut o lista cu cei care au intrat primii in cladire“, a adaugat fostul primar al Craiovei si prim-secretar de partid, actual presedinte al PSD Dolj si presedinte al consilului judetean. Unii participanti stateau pe scaune sau retrasi intr-un colt, preferind sa discute in liniste despre vremurile trecute. Altii tineau mortis sa fie mentionati in ziar ca revolutionari de frunte.
Dupa doua ore, adunarea s-a spart, fiecare plecind pe unde avea treaba. In locul lor, la troita din centrul orasului, au ramas zeci de coroane de flori. Doar o fetita, tinindu-si de mina bunicuta, s-a indreptat spre troita si a incercat sa aprinda, cu miinile tremurinde si inghetate, o luminare.
