Roata i-a luat-o lui Bejenaru pe Ruxandra, lasindu-i la schimb o putina
Mai tineti minte nelamuririle lui Nea Marin, la iesirea din cinematograf? „Femeia mea ia-o tu, femeia mea ia-o tu…“, zicea muribundul din lanul de porumb, spre mirarea bailesteanului. Si cu siguranta ca Juvete n-ar fi dat-o asa repede pe Veta. Iata insa ca imaginatia fu pusa la respect de realitate in comuna Malovat din judetul Mehedinti, unde doi vecini au facut, mai de voie, mai de nevoie, o tranzactie de zile mari: nevasta la schimb cu o putina! Mai precis, Mircea Roata i-a imprumutat vecinului Grigore Bejenaru o butie. Grigore a taraganat returnarea pina cind Roata, foc de suparare, si-a executat silit debitorul, punind sechestru pe nevasta. Din treaba asta a iesit o idila spontana, cu o prima noapte de amor ca-n filmele grele. Bejenaru, ranit in orgoliul lui de familist, i-a dat lui Roata o replica usturatoare, cu muchia toporului. Desi s-a declarat nesatisfacuta sexual, refuzind ferm sa se intoarca in patul barbatului, despre Ruxandra Bejenaru nu se poate afirma ca a spalat putina. Am incercat sa deslusim, la fata locului, itele acestei povesti oarecum de dragoste, curiosi, printre altele, care din cei doi vecini a iesit pina la urma in cistig.
In 1997, cind tara celebra primele 200 de zile de guvernare cederista, Mircea Roata, din Malovat, avea o putina. Cam tot atunci, Grigore Bejenaru, vecin cu Roata, avea niste varza numai buna de murat, dar putina – ioc! Cum pe la tara oamenii se mai ajuta unul pe altul, Roata accepta sa dea obiectul cu imprumut. Trece un an si, in toamna lui ’98, Roata bate in poarta lui Bejenaru si-i cere putina inapoi. „I-am zis sa-mi dea putina, ca trebuia sa pun si eu varza si nu aveam in ce. Dar degeaba m-am rugat de el, ca n-a vrut sa mi-o mai dea inapoi“, isi aminteste Roata de ce a dus-o rau cu sarmalele in anul acela. Mai trec doi ani. In 2000, tot prin sezonul muraturilor, Roata mai incearca o data marea cu degetul.
„I-am spus ca, daca nu-mi da putina, ii iau nevasta“, spune Roata. „El nu m-a crezut. L-am lasat, dar eu doar asta aveam in cap. O stiam pe nevasta-sa si ma mai intilneam eu din cind in cind cu ea, ca am fost mare bagabont la viata mea. Am lucrat la UJCM, la Turnu Severin, am fost si sofer si am avut femei cite am vrut. Si apoi, era vorba de mindria mea. Cum sa ma faca ala pe mine, la putina? Eu sint desteptu’ comunei si sa rida un Flaminzila de mine?! El n-a vrut sa creada ca eu sint cel mai smecher, dar i-am aratat eu. Acum, parca-mi pare rau si de el, citeodata, ca a ramas fara nevasta, dar asta e, sa vada cine a fost tartorele.“
Sex pina la lesin
Mehedinteanul a trecut la fapte abia in toamna lui 2001, cind s-a infiintat iar la poarta lui Grigore Bejenaru. „Da, ma, putina aia, ca ti-am zis ca-ti iau nevasta!“, i-a spus el lui Bejenaru. Sigur pe sine, detinatorul butiei nu l-a crezut: „Nu-ti dau, ba, ca nu o iei tu pe Ruxandra mea, nu pleaca ea de la mine!“ Roata s-a dus acasa si si-a luat caruta, sa aiba in ce pune putina sau nevasta, ce s-o nimeri.
„I-am mai zis de citeva ori sa-mi dea inapoi putina si, daca am vazut ca o tine pe-a lui, am strigat la Ruxandra sa urce in caruta. Cum a pus piciorul, am dat bice cailor si nu m-am oprit decit la mine acasa.“ Aici, Roata a vazut ce afacere facuse: „Am inchis portile si ne-am iubit o noapte intreaga. Ne-am iubit pina la lesin, pe jos, prin pat, pe scaune, ma dureau coatele, fundu’, toate alea ma dureau“, spune el, cu un zimbet enigmatic in coltul gurii.
Fericit ca a ramas singur stapin pe putina de varza, Bejenaru a stat vreo citeva zile pina sa simta lipsa nevestei. Pina la urma insa, si-a dat seama ca nu a facut o afacere rentabila. S-a echipat ca pentru rascoala, cu o coasa si un topor, si s-a dus peste Roata. „Domn’e, eu asa am vazut, ca, pe vremuri, oamenii se bateau cu sabiile, se duelau! M-am gindit ca, poate asa, mai am sansa sa-mi aduc gagica acasa. El a cam refuzat sa fie barbat. Vazind ca nu am cu cine sa ma inteleg, am luat ce drac’ am gasit pe-acasa, o coasa si un topor. Cal n-am avut, dar m-am dus asa, pe jos, la el in curte si i-am altoit o muchie de topor la timpanul urechii. El a cazut si atunci m-am oprit si eu, sa nu-l omor de tot. Da’, a dracu’ muiere tot n-a vrut sa vina cu mine acasa“.
Pe fruntea lui Roata nu scrie „prost“
De cealalta parte, Mircea Roata e mai suparat pe politistul din comuna decit pe Grigore. „Sint facut foc pe seful de post de atunci. Ca am apelat la organul din sat, sa faca dreptate, doar eu nu aveam nici o vina. Ce sa-i fac vecinului? L-am rugat de atitea ori sa-mi dea putina, trebuia sa-i iau ceva. El nu trebuia sa calce in curtea mea, in intimitatea mea si sa-mi dea in cap. Seful de post n-a vrut sa-mi faca nimic, a zis sa tac dracu’ din gura, ca si asa am facut comuna de risul lumii. A zis ca mai bine spun ca m-am impiedicat singur si am cazut cu capul intr-un ciot“, spune Roata. Altminteri insa, nu-i pare rau nici de toporul incasat dupa urcehe.
„Eu tiu la Ruxandra si n-o mai dau deloc inapoi, ca e buna la casa omului. Gateste, spala si face, domn’e, dragoste, cum am vazut la filme. Daca n-o furam pe Ruxandra, muream dracu’ si n-aveam parte sa fiu si eu fericit. Mi-e si frica sa nu crap dracu’ de atita efort. Va spusei, in noaptea cind am furat-o, a fost o nebunie. Daca stau bine si ma gindesc, a meritat cu virf si indesat sa iau una la ureche si sa pierd o putina.“
In loc de concluzie, Nea Roata isi arata, cu o mina, fruntea: „Aici nu scrie prost“ si cu cealalata, briul: „Pe aici nu se trece!“ Si adauga, satisfacut: „Sa fiu al dracu’, daca as mai gasi una ca femeia asta, as da toate putinile din sat. Sa am doua ca ea, as fi masmen (macho man – n.r.)“.
„Nu ma mai intorc acasa, ca ala nu era in stare sa-mi faca treaba cum trebuie…“
Am stat de vorba si cu Ruxandra Bejenaru. „Ii multumesc lui Dumnezeu ca i-a dat minte lu’ iubitu’ meu, Mircea, sa-i imprumute putina lu’ Bejenaru. Ca, uite asa am ajuns sa fiu doamna mare. Nu ma mai intorc niciodata acasa, ca Bejenaru era un mototol, nu era bun de nimic. Dupa ce ca nu facea mai nimic pe acasa, nu era in stare sa-si faca nici macar treaba aia, la femeie, cum trebuie. Sa se dea si de-a berbeleacul, ca eu acasa nu ma mai intorc. La omu’ asta cind am ajuns, parca am ajuns in rai, parca visam. M-am simtit de parca eram Madonna“.
Locuitorii satului comenteaza intruna incredibila poveste. Barbatii se amuza, unii dintre ei declara ca sint hotariti sa urmeze exemplul lui Mircea Roata. Altii, dimpotriva, cred ca este rusinos ce s-a intimplat. Femeile sint revoltate. „La tara e o vorba: catelei, pina nu ridica coada, ciinele nu ii da tircoale. Ea a fost saminta de scandal intre oamenii astia. Cred ca o minca si pe ea, ca nu se poate sa-ti lasi barbatul si sa te duci pe o putina. Cred ca ei aveau de mai multa vreme ceva. Am auzit si eu, ca sint batrina, ca mai lipseste de acasa, da’ ca sa se duca cu unu’, definitiv, pentru o putina, n-am mai auzit“, a spus Leontina Silvestru.
Ei, la o asa poveste olteneasca de amor, ce ziceti, s-ar potrivi morala „decit sa moara capra vecinului, mai bine o iei de nevasta“?
