Gazeta de Sud a primit zilele trecute un e-mail surprinzator de la Mihai, un cititor ingrijorat de conditiile de munca oferite celor care vor sa mearga la cules de capsune. „Parerea mea este ca GdS ar trebui sa publice un articol despre conditiile in care culegatorii de capsune traiesc in Spania, deoarece multe persoane nu prea stiu in ce conditii vor trai cind ajung acolo. Asta apropo de articolul <>. Aceste informatii le-am gasit la aceasta adresa: http://www.noborder.org/without/spain.html“, ne scrie cititorul. Multi dintre cei care s-au inghesuit la sfirsitul saptaminii trecute sa apuce un loc de munca in Spania au mai lucrat in strainatate, tot in agricultura, si cunosc conditiile aspre care li se ofera in schimbul citorva euro in plus. Pentru cei care sint prima data la aceasta cerere de „iesire“ si care au dreptul sa stie ce ii asteapta, publicam mai jos e-mail-ul trimis de Mihai.
Coasta cuprinsa intre Almeria si Malaga este una dintre cele mai fertile regiuni din Spania, fiind pur si simplu o imensa „sera“. Aici se cultiva, printre altele, capsunele care pot fi gasite incepind cu luna februarie pe piata Germaniei, in special datorita faptului ca sint obtinute fara cheltuieli prea mari, fiind fertilizate si culese de catre imigranti. Munca pe aceste „plantatii“ aduce mai mult cu sclavia, fiind, de asemenea, deosebit de monotona. Se lucreaza fara pauze si cit dureaza ziua de munca culegatorii sint nevoiti sa se aplece mai tot timpul sub prelatele din plastic, de multe ori trebuind chiar sa se tirasca pe pamint pentru a ajunge sa culeaga capsunele. Caldura din aceste sere este de-a dreptul insuportabila, temperatura ajungind pina la 45 de grade Celsius, si nu de putine ori lucratorul isi simte corpul paralizat din aceasta cauza. Ca si cum nu ar fi de ajuns, aerul este imbicsit de mirosul de pesticide si ingrasaminte, cu greu putindu-se respira intr-o asemenea duhoare. Majoritatea culegatorilor nu rezista mai mult de un an, maximum doi. Multi dintre acestia contracteaza boli de plamini, si daca nu reusesc sa-si gaseasca altceva de lucru, in cele din urma ajung in spital. In cele mai multe locuri de cazare nu exista apa curenta si electricitate, iar lucratorii sint nevoiti sa doarma cite zece, cincisprezece in case care aduc mai mult a ruine, unele dintre acestea neavind nici macar acoperis.
Izvorul fortei de munca este nesecat
Acest mod de lucru functioneaza deoarece izvorul fortei de munca este nesecat. Toti acesti lucratori ilegali au platit bani grei pentru a reusi sa ajunga aici si au un singur scop: sa trimita bani acasa cu orice pret. Ei viseaza la oportunitati inexistente in realitate. Cu toate acestea, lucrind in sere, au sansa de a trimite acasa intre 250 si 400 de marci pe luna. Familii intregi, de la unchi si matusi pina la bunici si veri, traiesc din acesti bani. Imigrantii vin din Burkina Faso, Mauritania, Sierra Leone, Senegal, Nigeria, Liberia: jumatate din continentul african se intilneste in Almeria. Cu toate acestea, ei sint impartiti in grupuri foarte bine organizate. Senegalezii se ocupa in general cu comertul ambulant, muncitorii si sefii de echipa din sere sint marocani, iar cei din Sierra Leone ii au ca obiect de activitate pe turistii veniti sa se bronzeze la soarele Almeriei. Desi traiesc cu totii la periferia societatii spaniole, imigrantii intra foarte rar in contact unii cu ceilalti. Aproape 90% dintre ei urmaresc sa ajunga mai departe, spre nord, in Franta, Italia, Suedia sau Germania. In aer plutesc tot timpul zvonuri, care te tin la curent cu noile oportunitati sau locuri de munca ivite.
