Gazeta de Sud a infiintat in Tirgu Jiu, pentru a veni in sprijinul cititorilor nostri, o echipa de noapte care va fi permanent la dispozitia dumneavoastra. Daca aveti probleme, daca nu sinteti bagat in seama, daca sinteti ignorat sau daca sinteti victimele abuzurilor comise de functionarii care ar trebui sa stea la dispozitia dumneavoastra, a contribuabililor, anuntati cel mai bun prieten – Gazeta de Sud – la telefoanele 093/907.945 si 093/067.343. Redactorii nostri vor fi alaturi de dumneavoastra. Am luat aceasta hotarire in urma numeroaselor scrisori si telefoane primite, care ne semnalau faptul ca noaptea este un cosmar pentru cei care sint nevoiti sa apeleze la serviciile medicilor, ambulantelor, ale politistilor. Impreuna trebuie sa-i determinam pe cei care sint platiti din banii nostri sa aiba o atitudine fireasca, sa fie in slujba cititorilor nostri.
Asistenta Rad trateaza pacientii in functie de frumusetea fiecaruia
Noaptea de 12 spre 13 ianuarie am petrecut-o in Rovinari, incercind sa monitorizam activitatea functionarilor din acest oras. La 12.30 am ajuns la spital. Nu mare ne-a fost mirarea sa descoperim ca usile erau incuiate cu doua lacate, iar asistenta de serviciu sforaia de se zguduiau gratiile de la geamuri. Am vrut sa vedem cum s-ar comporta cu un oarecare pacient, care ar trezi-o la o asemenea ora. Colega noastra, Mihaela Dinei, a jucat rolul omului bolnav. A reusit intr-un tirziu sa o trezeasca pe asistenta Maria Rad, de 50 de ani, pe care a rugat-o sa-l cheme pe doctorul de garda, spunindu-i acesteia ca are dureri abdominale insuportabile.
….„Da-ti pantalonii jos!“
Raspunsul a venit prompt: „Eu sint doctorul. Las’ ca te fac eu bine. Da-ti pantalonii jos!“ Priveam neputinciosi prin crapatura unui geam cum asistenta se indrepta cu o seringa spre colega noastra. Pentru a nu deconspira actiunea, a trebuit sa se lase injectata cu papaverina si scobutil, dupa care i s-a spus ca nu mai are nimic si sa-i dea drumul acasa. Nu ni s-a parut deloc normal ca medicul de garda sa nu coboare pentru efectuarea unui control macar sumar. Cauzele durerilor abdominale pot fi diverse si chiar grave. Un astfel de serviciu medical nu este tocmai corect. In locul colegei noastre putea sa fie o alta persoana care sa aiba, de exemplu, ruptura de splina, ori administrarea de papaverina si scobutil in asemenea caz e apa de ploaie. Din acest motiv am hotarit ca Mihaela Dinei sa se intoarca la spital. Sub pretextul ca ii este mai rau, a insistat sa fie consultata de medic. „Ce, draga, iar venisi? Crezi ca medicul vine asa, cind i se scoala fiecaruia?“ Asistenta Maria Rad a refuzat si de aceasta data sa anunte medicul de garda, despre care am aflat mai tirziu ca se numeste L. Cosmulescu. A intins-o din nou pe pat pe colega noastra, de aceasta data injectind-o intravenos cu glucoza. Situatia devenise tragi-comica. Pentru a nu mai fi supusa si altor intepaturi inutile, am intrat in camera de garda, prezentindu-ne si explicind ce am urmarit cu aceasta actiune. Raspunsul asistentei nu a intirziat sa apara: „A, pai da domne’. Banuiam eu ca o fata asa frumoasa nu poate sa fie bolnava. De aia nu am mai sculat pe nimeni.“ N-am inteles ce are frumusetea cu boala, si mai ales nu stiam ca o persoana poate fi diagnosticata dupa culoarea ochilor, lungimea parului si senzualitatea buzelor. Si totusi, daca si-a dat seama ca nu are nimic, de ce a mai supus-o unui tratament? De ce i-a propus internare pentru 48 de ore? Intrebari la care poate ne va raspunde cineva. N-am reusit sa patrundem in spital, fiindca nu ni s-a permis accesul. Oare ce-or fi avind de ascuns?
Un jandarm s-a oferit sa-i dea colegei noastre… mincare si cazare
Se discuta din ce in ce mai mult despre politia comunitara, despre politistul care trebuie sa fie cu adevarat la dispozitia cetateanului, sa gaseasca solutii aproape la orice problema care tine de linistea si siguranta contribuabililor. Am testat daca politistii din Rovinari sint pregatiti pentru aceasta transformare. Aceeasi colega, Mihaela Dinei, a abordat o patrula de politie cu urmatorul text: „Sint din Tirgu Jiu, am venit cu niste prieteni pe aici si m-am ratacit. Nu mai am nici un ban sa plec acasa, sint si lihnita de foame, nu stiu cum sa ma descurc.“ Unul dintre civilii care se aflau in patrula s-a recomandat jandarm si s-a oferit sa o ajute. „Iti opresc eu o masina si te trimit la Tirgu Jiu, dar hai inainte sa mergi la mine, sa maninci un pic si sa te incalzesti. Iti cumpar eu de mincare si iti dau si bani de drum. Misiunea mea si a colegului Eugen Maruta era de a-i urmari pe cei doi, pentru a vedea care sint cu adevarat intentiile jandarmului si pentru a interveni in caz de nevoie. Am descoperit ca nu avem calitati de detectiv, fiindca i-am pierdut urma in mai putin de 100 de metri. Acum, totul depindea doar de Mihaela Dinei care, dupa aproximativ 20 de minute, a aparut insotita de acelasi jandarm in locul in care ne despartisem. „Am vazut ca ne-ati pierdut si m-am speriat un pic. M-a dus intr-o camera pe aici, printr-un bloc, si mi-a zis sa-l astept acolo, ca se duce sa imi aduca mincare. In acel moment i-am spus cine sint, legitimindu-ma, timp in care s-a precipitat un pic si s-a repezit sa deschida usa pe care o incuiase.“ Care erau intentiile jandarmului Marian Birligea e greu de spus. Cert este ca s-a purtat frumos cu colega noastra.
