Alex Drăghia, un elev din Caracal, a fost admis la prestigioasa Universitate Harvard din SUA, cu bursă completă.
„Visaţi, visaţi şi iar visaţi. Şi nu lăsaţi pe nimeni să vă spună ceea ce VOI puteţi şi nu puteţi face. Este de datoria voastră să vă croiţi propriul drum, să vă dezvoltaţi pe voi înşivă. Nimeni nu va lua această obligaţie asupra sa. Suntem unici. Şi suntem singurii care putem decide ce facem cu viaţa noastră.
Sigur că este important să ascultăm şi opinia celor din jur, a acelor persoane de încredere – părinţi, prieteni. Dar nu lăsaţi pe nimeni să stea în calea dezvoltării voastre şi în calea visurilor voastre. Eu, unul, nu am crezut că pot ajunge aici până în punctul în care mi-a fost demonstrat altfel. Am avut însă curajul să vreau acest lucru. Şi am avut curajul să spun public că vreau acest lucru. Şi cred că asta a ajutat. Am avut şi curajul să mă împotrivesc acelor persoane care mi-au spus că nu se poate, inclusiv profesorilor. Poate sună nonconformist, dar m-a ajutat să spun lucrurilor pe nume chiar şi atunci când a trebuit să fac asta în faţa unor poziţii de putere”. Cu aceste cuvinte a răspuns Alex atunci când l-am întrebat ce le-ar spune elevilor care vin din urmă şi care încă se descoperă pe ei înşişi.
A aplicat la 20 de universităţi
Alex a aplicat la 20 de universităţi din SUA. „Doar 4 dintre acestea oferă ajutor financiar sau admit studenţii fără să se uite la nevoia de ajutor financiar. Majoritatea răspunsurilor negative au venit din prisma acestei nevoi”, spune Alex, care a primit răspuns pozitiv la trei dintre aplicaţii. Dintre care unul de la Harvard, unde a fost acceptat cu bursă completă. Astfel, Alex va studia Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Politică Externă la celebra universitate din America şi va fi cu un pas mai aproape de visul său de a lucra la ONU.
Cum a început totul
Alex Drăghia este elev la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul” din Caracal, la profilul filologie bilingvă engleză. A început să cocheteze cu activismul civic în clasa a IX-a.
„Mi-am dat seama că vreau să fac ceva mai mult decât ce se făcea la şcoală. Simţeam nevoia să mă implic mai mult şi simţeam că pot face asta. Să ajut. Am descoperit o mişcare de tineret care lupta împotriva schimbărilor climatice şi am devenit voluntar. Am adus mişcarea în oraşul meu natal, în Caracal. Am ajutat la organizarea de proteste atât la mine în oraş, cât şi la Bucureşti. De acolo, s-au ivit mai multe oportunităţi. Am ajuns la Parlamentul European de la Bruxelles, când se vota noua lege pe parte climatică”, povesteşte.
Visează să îşi înceapă cariera la ONU
Treptat, Alex şi-a dat seama că asta îşi doreşte să facă. În aceşti ani, a avut parte de numeroase experienţe care i-au conturat calea. A susţinut o conferinţă de presă cu preşedintele Senatului. A ajuns preşedintele Consiliului Judeţean al Elevilor, apoi vicepreşedinte în Consiliul Naţional. A urmat un an de liceu în Statele Unite, cu o bursă Flex. A aplicat şi a obţinut postul de delegat al României la Naţiunile Unite, după un proces de selecţie dur şi îndelungat. A fost neobosit şi însetat să experimenteze cât mai mult, să se implice cât mai activ, să caute, să descopere, să facă alegeri.
„Am realizat că îmi place reprezentarea, îmi place să lupt pentru drepturile tinerilor şi pentru persoanele care nu pot să-şi securizeze singure drepturile. Am participat la varii evenimente cu decidenţi la nivel înalt. Am descoperit sistemul de învăţământ american şi cultura americană. Şi pot spune că m-am îndrăgostit de acest sistem. Bineînţeles că orice pădure are uscături. Există şi acolo câteva probleme. În special cele cu armele. Dar mi-am dat seama că acest sistem rezonează cu nevoile mele pe plan intelectual, dar şi pe plan extraşcolar. M-am întors în ţară cu dorinţa de a învăţa acolo. În luna septembrie 2022 am revenit la New York, în timpul Adunării Generale ONU. Acolo am întâlnit oficiali ai ONU, inclusiv secretarul general adjunct. Şi m-am gândit atunci că ONU este locul unde vreau să-mi încep cariera şi să mă dezvolt”, ne-a mărturisit.
„Sunt în continuare oameni care nu au înţeles nici până acum de ce fac aceste lucruri”
Opţiunile lui Alex în călătoria sa de autodescoperire au fost întâmpinate iniţial cu reticenţă chiar şi de apropiaţi. „Partea academică a fost întotdeauna caracterizată de rigurozitate. Eram mereu preocupat de note, de percepţia profesorilor. La început, când trebuia să absentez de la ore pentru anumite activităţi, a existat o anumită reticenţă inclusiv din partea părinţilor. Dar, după ce au văzut rezultatele, au văzut felul în care mă dezvoltă profesional, felul în care îmi dezvoltă aptitudinile de viaţă, am primit sprijinul lor deschis. Moral, financiar, în orice aspect”, a spus tânărul.
„De fapt, ceea ce am urmărit a fost să îmi dau seama cine sunt. Ce vreau să fac mai departe, unde vreau să ajung. Şi ce vreau să fiu. Sunt în continuare oameni, profesori care nu au înţeles nici până acum de ce am făcut aceste lucruri, de ce le fac. Profesori care considerau în continuare că şcoala trebuie să fie principala mea grijă. Doar că dacă ar fi rămas aşa, cel mai probabil nu aţi fi stat astăzi de vorbă cu mine. Pentru că nu aş fi ajuns la o universitate de prestigiu din Statele Unite”, a adăugat.
Este recunoscător pentru susţinerea din partea familiei, din partea conducerii liceului, dar şi pentru totalitatea cadrelor didactice pe care le-a întâlnit până acum, cu bune şi cu rele: „Toate fac parte din parcursul meu şi poate dacă nu m-aş fi întâlnit şi cu momentele mai puţin plăcute nu aş fi avut maturitatea necesară să fac aceşti paşi.”
Cum a decurs procesul de înscriere la Harvard
Procesul de admitere la universităţile din SUA a fost unul complex, mai ales că Alex a avut ambiţia de a aplica la atât de multe. Pentru înscriere, el a trebuit să redacteze mai multe eseuri, pe diferite teme, să obţină numeroase scrisori de recomandare de la profesori, de la directorii şcolii, din partea angajatorilor sau antrenorilor sportivi, dacă au existat. Practic, un portofoliu personal amplu, din care să rezulte un portret detaliat al candidatului.
„Esenţa acestui proces este să te portretizeze la 360 de grade. În momentul în care ofiţerii de admitere de la o universitate citesc despre tine, ei vor să ştie cine eşti la şcoală, cine eşti acasă, cine eşti în timpul liber”, spune el.
Procesul de aplicaţii pentru Universitatea Harvard s-a deschis încă din 1 august 2022 şi a rămas deschis până în luna ianuarie. Alex a trimis două eseuri. Unul despre parcursul său în viaţă, despre cine este, ce l-a definit până în prezent şi de ce s-a implicat în societatea civilă şi în mişcări legate de drepturile copiilor şi ale tinerilor. În al doilea eseu, a povestit de ce vrea să studieze la Harvard, care sunt visurile sale şi de ce Harvard este „conexiunea între planurile de acum şi viitor”. În martie, Alex a primit vestea că a fost admis, cu bursă completă.
Ce spune Alex despre actuala criză din educaţie
L-am întrebat pe Alex şi care este părerea sa despre greva profesorilor şi criza prin care trece sistemul de învăţământ din România în acest moment. Din postura unuia dintre actorii-cheie din formula educaţiei, aflat de cealaltă parte a dialogului elev-profesor, Alex consideră că a sosit ceasul în care guvernanţii să înţeleagă necesitatea valorificării întregului sistem.
„Trebuie să înţelegem ca ţară, ca sistem, că valorificarea profesorilor nu este ceva ideal. Este ceva necesar. Profesorii sunt părinţii noştri pentru câteva ore pe zi. Şi poate petrecem mai mult timp la şcoală cu profesorii decât petrecem acasă cu părinţii. Dacă nu avem profesori, dacă nu îi valorificăm, dacă pierdem cadre didactice foarte bune, care ar reuşi să ajungă la inima elevului, doar pentru că avem salarii prea mici şi un sistem care nu le lasă loc de dezvoltare şi imaginaţie, e o problemă. Dacă avem un sistem care nu îi lasă să fie prieteni ai elevilor, să facă lecţiile astfel încât elevul să nu simtă că este „fugărit de materie”, ci că trebuie să o preia în propriul ritm…
Avem această problemă cu ritmul în care suntem fugăriţi nu de profesori, ci de materie, de sistem, că nu avem posibilitatea de a ne alege nivelul de aprofundare a unei discipline sau a alteia. Avem nevoie de consilieri în cadrul şcolilor, care să ne îndrume în carieră, pe parcursul academic, aceste lucruri sunt inexistente la noi. Şi chiar şi acolo unde există psihologi şi consilieri, deseori sunt depăşiţi pur şi simplu de numărul de elevi de care sunt răspunzători. Consider că sunt îndreptăţiţi, că e momentul să se pună pe agenda guvernanţilor valorificarea educaţiei în adevăratul sens al cuvântului. Într-un sens care să nu lase loc de interpretări şi de portiţe în legi”, e de părere Alex.
Citeşte şi Andrei Toniţa şi Bianca Stancu, tinerii artişti care pictează Craiova
