Gurile de canal, cuprul din cablurile electrice, şinele de cale ferată, aluminiul şi alte materiale furate de persoane fizice diverse sunt scoase la iveală şi evidenţiate în acte de anumite firme care le înregistrează drept achiziţii fictive de la diverse societăţi din ţară, după care fierul „curat“ este vândut, cu acte în regulă, unei firme colectoare serioase. Achiziţiile fictive cuprind şi firmele din construcţii. Schema aceasta este folosită pentru a diminua profitul şi pentru ca administratorii să scoată sume importante din firmă, în nume personal, folosindu-se de tranzacţii fictive.
O întreagă încrengătură de achiziţii şi vânzări fictive de fier vechi, aluminiu şi alte materiale feroase şi neferoase s-a ţesut în Dolj şi judeţele limitrofe. Adevărate reţele şi filiere înregistrează într-un fel în acte achiziţiile de fier vechi şi în alt fel se întâmplă în realitate. După ce tranzacţiile sunt scoase la lumină prin diverse tertipuri fictive, marfa este vândută, cu acte în regulă, marilor achizitori – firme care, de regulă, sunt serioase şi lucrează cu acte în regulă, cu angajaţi, cu utilaje la vedere. Dar cum ajung produsele din diverse furturi să fie scoase la iveală în acte este o întreagă poveste, care dă bătăi de cap Fiscului şi organelor de cercetare penală. „Reţeta“ pe care au adoptat-o evazioniştii din domeniul tranzacţiilor cu deşeuri feroase şi neferoase a fost confirmată pe rând de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, de Garda Financiară Dolj, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ Dolj. De asemenea, sursele citate spun că multe cazuri sunt investigate de către DIICOT (fiind vorba de grupuri infracţionale organizate) şi altele de către DNA (din cauză că prejudiciul estimat depăşeşte un milion de euro).
Filiere întregi de firme apar şi dispar
În Craiova şi prin împrejurimi există foarte multe firme care fac achiziţii de produse feroase şi neferoase de la persoane fizice. „Fierul vechi este adus la firmele respective şi preluat fără să se emită vreun act persoanei fizice. Apoi, firmele respective trebuie să dovedească provenienţa mărfii şi fac documente fictive, facturi false care ar proveni de la foarte multe firme din ţară, din mai multe judeţe. După care, marfa este vândută la persoane juridice care există. Cu alte cuvinte, cineva cumpără fier vechi de la o persoană juridică ce nu există (sau există, dar e în faliment) şi vinde apoi către o persoană juridică existentă. Fierul fie e furat, fie nu i se cunoaşte provenienţa, dar firma care îl colectează îl trece prin intermediarul care există şi îi dă, astfel, o provenienţă «legală». Aceste tranzacţii fictive sunt o mare problemă pentru noi la Dolj, la Olt şi Mehedinţi“, a spus Ioan Filipescu, director executiv adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj.
Firmele dispar subit după trei-şase luni de activitate. „Sunt foarte multe firme care sunt autorizate de Mediu pentru achiziţii de deşeuri feroase şi neferoase de la persoane fizice. Condiţiile de autorizare sunt minime, astfel că aproape oricine poate primi astfel de autorizaţii. Aşa apar intermediarii, care iau fierul vechi de la persoane fizice, dar care fac intrări fictive de mărfuri de la diverse firme din ţară, din Braşov, Gorj, Olt, Prahova (existente sau inexistente) şi dau mai departe marfa la marii «jucători» de pe piaţă. De fapt, acestor firme din urmă le trebuie doar autorizaţiile celor mici, ale intermediarilor, care se mai numesc firme «bidon»“, a declarat şi Mircea Pârvuleţu, directorul executiv al DGFP Dolj. El a mai arătat că firmele mari sunt destul de serioase… cu actele, au mulţi angajaţi şi nu se pretează să ia marfa direct de la persoanele fizice cărora ar trebui să le taie chitanţe, dar să le reţină la sursă o taxă de 3% pentru mediu şi impozitul pe venit de 16%. Ca să nu se complice să diminueze preţul cu impozitele enumerate (în total de 19%), firmele mari preferă intermediarii, care trag tunuri importante, apoi dispar fără urmă. Am identificat o astfel de firmă din Coşoveni, dar administratorii sunt de negăsit: societatea are sediul expirat, telefoanele de contact nu mai sunt valabile, bilanţ a depus doar pe anul 2009, iar pe site-ul Ministerului Finanţelor figurează cu ultima declaraţie depusă în iulie 2011. Tot ce a rămas în urma firmei sunt prejudicii enorme şi un teanc de dosare plimbate pe la mai multe organe de cercetare. Inactivitatea fiscală se trece în cazierul fiscal al administratorului/asociatului şi acesta nu mai poate să-şi facă firmă pe numele lui, dar acest aspect nu îi împiedică pe evazionişti să continue activitatea.
Perpetuum… evaziune
„Firma care face achiziţiile de fier vechi de la persoane fizice lucrează trei luni, şase luni, îşi ridică banii din bancă, apoi, când începem să îi blocăm conturile, o închide sau o abandonează, dar îşi faec altă firmă pe numele altui membru al familiei, de multe ori pe acelaşi spaţiu, după care obţine rapid autorizaţie de mediu şi face aceeaşi activitate, în aceleaşi condiţii. Sunt firme din Coşoveni, Cârcea, Coţofenii din Faţă, Almăj, dar şi din Craiova, de pe bulevardul Râului“, a explicat Mircea Pârvuleţu.
În condiţiile în care, pentru un kilogram de fier, firma colectoare plăteşte, în medie, un leu, înseamnă că pentru a se ajunge la valorile tranzacţiilor evidenţiate de Fisc s-au colectat zeci de mii de tone de fier vechi. Un kilogram de cupru se vinde cu 25 de lei, ceea ce face tranzacţia atractivă pentru cei care fură cabluri, bare de cupru şi altele.
GdS a solicitat zilele trecute Autorităţii pentru Protecţia Mediului Dolj o situaţie cu numărul firmelor care au autorizaţie de mediu valabilă pentru a fi operatori de deşeuri de materiale feroase şi neferoase, dar până la închiderea ediţiei nu am primit un răspuns.
Zeci de milioane de lei scoase din bănci în numerar. Cum reuşesc?
„Reţeta“ evazionistă este atât de bine elaborată, încât firmele intermediare care sunt veriga cea mai importantă în schemele de evaziune cu fier vechi şi cupru şi-au pus la punct toate detaliile, inclusiv cum să scoată banii din conturi.
Prejudiciile aduse prin astfel de scheme, în care intermediarii sunt folosiţi doar pentru a scoate la suprafaţă tranzacţiile suspecte şi chiar ilegale, sunt de milioane de euro, iar operaţiunile prin care se încasează cash-ul sunt descrise ca fiind unele de „spălare“ a banilor.
„Milioane de euro se sustrag în felul acesta, pentru că valoarea tranzacţiilor este uriaşă, cu zeci de mii de tone de fier şi cu cupru. Miza cea mare pentru firmele mari sunt cei 19% care care ar trebui să se reţină de la persoanele fizice. De aceea se ocupă intermediarii de tot ce înseamnă achiziţii. Intermediarii fac livrările către firmele mari, apoi merg la bancă să îşi ridice banii. Dar singura modalitate prin care banca acceptă să plătească cu cash este situaţia în care firma vine cu borderou cu semnături de la persoane fizice. Aceşti intermediari vin cu astfel de tabele cu diverse persoane şi cu diverse semnături şi reuşesc să scoată din bancă zeci de miliarde de lei vechi (milioane de euro – n.r.) în numerar“, a spus şeful Fiscului doljean. De multe ori, Finanţele şi alte organe de control constată în timpul controalelor că borderourile conţin semnături false, de la persoane inexistente şi, de multe ori, persoane ce figurează pe document ar fi declarat că au adus tone de fier vechi la firma colectoare cu o maşină cu nr. DJ…. Dar, când este verificat numărul maşinii în baza de date cu înmatriculările, se constată că vehiculul este un Matiz sau un Tico.
De la vânzători inexistenţi la achiziţii fictive de bunuri
Şeful Activităţii de Inspecţie Fiscală din Dolj, Ioan Filipescu, a spus că tranzacţiile fictive „la modă“ sunt de două tipuri. Unul dintre modelele folosite a fost explicat mai sus şi se întâlneşte în domeniul tranzacţiilor cu deşeuri feroase şi neferoase, iar alt fenomen se întâlneşte în tranzacţii fictive în care bunurile nu există deloc „caz în care se transferă doar documentele pentru a creşte costurile şi a diminua profitul“.
Mii de facturi de valori mici în construcţii. GF spune că sunt achiziţii fictive
Garda Financiară (GF) Dolj susţine că dosarelor de evaziune cu feroase şi neferoase li se adaugă, anul acesta, şi mai multe cazuri de evaziune în construcţii. „Din ianuarie şi până la sfârşitul lunii mai, valoarea prejudiciului constatat de Garda Financiară Dolj este de 27,5 milioane de lei din acţiuni cu tranzacţii fictive de deşeuri feroase, neferoase, materiale de construcţii (cum ar fi ciment, cărămizi, rigips, fier-beton, vopsele), inclusiv diverse prestări de servicii în construcţii. Se încheie contracte de antrepriză cu o primărie, se contractează un subantreprenor, iar subantreprenorul face achiziţii de materiale de la diverse firme-fantomă sau pur şi simplu achiziţii fictive de bunuri, pentru a-şi ridica artificial costurile şi a-şi diminua profitul. Astfel de firme au sediul în Craiova, Băileşti, Segarcea, Filişi, Bistreţ, Coşoveni, dar care au efectuat lucrări în alte judeţe, de exemplu nişte case în judeţul Gorj, alte construcţii în Bucureşti şi în alte locuri din ţară, ce fac verificările încrucişate să fie de durată. (…) În plus, la o singură firmă pot fi mii de facturi de verificat“, a precizat comisarul-şef al GF Dolj, Cornel Corcoveanu. Anul acesta, şmecheriile din construcţii au fost mai pregnante, în sensul că s-au făcut achiziţii fictive de materiale şi închirieri fictive de utilaje, prestări de servicii prin care s-a urmărit diminuarea profitului, fapt ce a condus la întocmirea a 13 sesizări penale din partea Gărzii numai pe această speţă. Dar evaziunea respectivă nu este de ieri, de azi. Astfel că unii dintre ei ştiu şi cum să scape. „Este un fenomen care se manifestă de un an şi jumătate-doi. O parte din prejudiciu se recuperează, ca în cazul altor evaziuni. În momentul în care ajung în instanţă, cei care au sume sub 50.000 de lei îşi recunosc prejudiciul, îl achită şi beneficiază de reducerea pedepsei, conform Legii 241 privind evaziunea“, a mai spus Corcoveanu.
Patronii scot din firme bani albi, folosind metode „la negru“
Partea interesantă este că Garda Financiară poate să dovedească foarte greu că administratorii acestor firme scot din societate milioane de lei, prin întocmirea unor facturi fictive de achiziţii de materiale de construcţii, pe care le achită pe bază de chitanţe. Fie din lipsă de personal, fie din cauza volumului mare de aspecte ce trebuie verificate, evaziunea se dovedeşte foarte greu. Potrivit legislaţiei fiscale, o firmă poate plăti în numerar până la 5.000 de lei pentru a achita o factură. Dacă achiziţiile sunt fictive, atunci şi plăţile sunt tot fictive, dar banii sunt scoşi din casieria firmei, iar comisarii Gărzii Financiare presupun că acei bani intră în buzunarele patronilor. „Sunt firme care au 2.000-3.000 de facturi mici, de achiziţii de până la 5.000 de lei, prin care ei îşi iau banii din firmă. Noi stăm câte trei săptămâni la o astfel de firmă şi buchisim 2.000 de facturi să verificăm persoanele cărora le-au fost emise facturile“, a declarat Cornel Corcoveanu. Şeful GF Dolj susţine că asemenea firme apar în baza de date a ANAF cu risc crescut de evaziune, tocmai din cauza plăţilor excesiv de multe în numerar.
Parchetul şi Poliţia – bătăi de cap cu verificarea datelor
Nu doar Fiscul întâmpină dificultăţi în verificarea acestor speţe, ci şi organele de cercetare penală.
„De la începutul anului şi până acum au fost soluţionate 107 dosare de evaziune fiscală şi mai sunt înregistrate 274 de dosare. Foarte multe dintre acestea sunt dosare cu fier vechi, cupru şi alte materiale neferoase, dar şi cu materiale de construcţii. Alte dosare sunt la DIICOT, pentru că e un lanţ întreg de persoane, care au acţionat ca un grup infracţional organizat şi multe sunt la DNA, pentru că valoarea prejudiciului este mare, iar foarte multe se află în cercetare la Serviciul de Investigare a Fraudelor“, a declarat procuror Magda Bădescu, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj.
Comisarul-şef Leonard Băndoi, şeful Serviciului de Investigare a Fraudelor (SIF) din cadrul IPJ Dolj, confirmă că sunt zeci de dosare în lucru pe speţele enumerate mai sus, care au ca schemă achiziţii fictive de la firme-fantomă sau firme care există. „Avem zeci de dosare, atât pe deşeuri feroase, cât şi neferoase. Sunt firme care aparţin unor cetăţeni de etnie romă, care au sediul în localităţi din jurul Craiovei, cum ar fi Coşoveni, Cârcea, Coţofeni, dar şi în Craiova, pe strada Râului“, a declarat pentru GdS, comisarul-şef Leonard Băndoi. El a explicat că un astfel de dosar este destul de complicat, având în vedere că instrumentarea se face căutând firmele din toate judeţele care figurează că ar fi livrat deşeuri unei singure societăţi din jurul Craiovei. De exemplu, o singură societate care colectează fier vechi declara că a achiziţionat fierul de la 22 de firme din diverse judeţe. Când sunt luate la puricat firmele respective fie sunt în faliment, fie şi-au încetat activitatea de ani de zile, fie nu există deloc. Coroborat cu verificarea persoanelor fizice care au vândut fierul către societăţile intermediare… volumul de muncă într-un singur dosar se întinde pe mai multe luni. Timp în care firma s-a şi închis, banii sunt păpaţi, evaziunea… încă nedovedită.
Nici firmele mari care colectează la vedere fier vechi nu sunt prea duse la biserică, dar respectă legea. Şeful SIF spune că, de cele mai multe ori, aceste societăţi importante îi condiţionează pe intermediarii care vând fier vechi să aibă firmă autorizată pentru astfel de tranzacţii şi să factureze toată marfa livrată. Toată această poveste este legală pentru firma mare, dar firma mică (intermediarul sau „bidonul“) trebuie să dovedească provenienţa mărfii pe care o are şi o facturează societăţilor mari, care achiziţionează cantităţi uriaşe de feroase şi neferoase.
Elemente care arată că o tranzacţie este reală
Potrivit legii, există câteva elemente pe care le ce caută organele fiscale şi de cercetare penală pentru a demonstra dacă o tranzacţie între doi operatori economici este reală sau fictivă. Şeful GF Dolj spune că o achiziţie/vânzare reală trebuie să aibă următoarele elemente:
1. Să existe un furnizor, care să funcţioneze legal din punct de vedere fiscal;
2. Să existe marfa şi, totodată, să aibă loc transferul drepturilor de proprietate;
3. Să existe factură fiscală, care să aibă calitatea de document justificativ;
4. Banii să circule prin bancă, fapt ce atestă în mod real circuitul banilor de la cumpărător la vânzător.
