După 20 de ani de conflicte pe restituirea terenurilor agricole, românii nu ştiu să facă bani. Proprietăţile lor sunt cumpărate ca la solduri de speculanţi şi ajung să fie deținute de investitori străini.
România se află pe primul loc între ţările din Europa în funcţie de procentul de teren agricol controlat de companiile cu capital străin, potrivit unui studiu publicat de Grain – o organizaţie neguvernamentală ce sprijină activitatea micilor fermieri. Pe piaţa locală, investitorii străini deţin 7% din terenul agricol, adică 700.000 de hectare. Spre comparaţie, în Cehia, nonrezidenţii au în posesie 4% din total, în timp ce în Ucraina deţinerile investitorilor se ridică la 3%. Potrivit unei alte analize, citate de Ziarul Financiar, străinii deţin în România teren agricol în valoare de cel puţin 1,5 miliarde de euro, la un preţ mediu de 2.000 euro/hectar. Investitorii exploatează terenurile prin intermediul companiilor înregistrate local. În prezent, cetăţenii străini nu pot achiziţiona la liber teren, aceştia fiind obligaţi să aibă reşedinţa stabilă în ţară sau să facă achiziţiile ca persoană juridică. Alături de România, în topul ţărilor care vând la bucată terenuri agricole se numără Liberia, Laos, Paraguay, Sierra Leone sau Indonezia. În Liberia, spre exemplu, companiile străine controlează 67% din suprafaţa arabilă, ceea ce înseamnă peste 200.000 de hectare.
Italienii şi nemţii, în top
Conform ministrului agriculturii, Valeriu Tabără, 24,3% din cele 700.000 de hectare sunt deţinute de investitorii italieni, 15,5% – de investitorii germani, iar cei care provin din ţările arabe deţin 10%. „Solicitarea de a cumpăra terenuri agricole este un fenomen care se accentuează tot mai mult“, a afirmat Tabără într-o conferinţă de presă susţinută la sfârşitul anului trecut.
Topul deţinătorilor de terenuri agricole este completat de unguri (8,17%), spanioli (6,22%), austrieci (6,13%), danezi (4,52%), olandezi şi greci (2,4%) şi turci (0,78%). 5,91% din această suprafaţă a fost achiziţionată prin sistemul off-shore de către investitori din Malta, San Marino, Luxemburg, Monaco şi Cipru.
Judeţul Dolj are o suprafaţă agricolă de 590.000 de hectare, reprezentând 3,9% din totalul suprafeţei cultivate în România. Se află pe locul doi în topul judeţelor agricole, după Timiş – care are o suprafaţă agricolă de circa 700.000 de hectare.
Potrivit celor precizate de Cristian Costea, directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Dolj, investitorii locali încă deţin cele mai întinse suprafeţe de terenuri. Omul de afaceri Mihai Anghel exploatează circa 10.500 de hectare prin firmele Cervina Segarcea şi Oltyre SA, alţi cultivatori importanţi fiind Agoranpocultura SRL – deţinută de Cătălin Gagiu, Agrifarm SRL – patronată de Fahmra Beteiligungssllschaft GmbH – reprezentată de Andreas Friedman, Euragri SRL – deţinută de patru investitori francezi, Isolde Farms SRL – deţinută de North Bridge Scotfarm Romania Ltd. din Cipru.
Ofertă de 150 de hectare la o singură tranzacţie
Site-urile specializate în tranzacţii agricole notează oferte de vânzare a unor suprafeţe cuprinse între 50 şi 800 de hectare. Cele mai bune cotaţii le au terenurile comasate, căutate de marile companii. „Suntem doi avocaţi şi avem împuterniciri de la mai multe persoane fizice pentru vânzarea de terenuri agricole în diferite zone ale judeţului Dolj“, spune un comerciant de terenuri. Oferta prezentată pe unul dintre site-uri se referă la 150 de hectare de teren agricol comasate 80%, care au cadastru şi intabulare, preţul fiind de 2.300 euro/ha. Terenul se află la graniţa dintre Olt şi Dolj, fiind până acum cultivat cu grâu şi porumb. La preţul anunţat, tranzacţia s-ar putea ridica la 345.000 de euro.
„Preţul pieţei diferă de tipul de sol, dar şi de poziţionare. Dacă terenul este izolat, se vinde cu 2.500 – 3.000 lei/ha. Dacă acesta face parte dintr-o tarla agricolă mare, preţul poate ajunge şi la 10.000 lei/ha“, spune Cristian Costea, directorul DADR Dolj.
Speculanţii fac bani
Speculanţii de terenuri agricole cumpără mici parcele la bucată, apoi le comasează şi le pregătesc către vânzare pentru marile companii. După cum s-a văzut, preţul terenului creşte de trei-patru ori. În multe localităţi din Dolj, terenurile sunt folosite în agricultura de subzistenţă. „După estimările noastre, care includ şi însămânţările de toamnă, doar 15% din suprafaţa agricolă nu a fost lucrată în 2011“, mai spune Cristian Costea. Totuşi, noua generaţie nu pare dispusă să practice agricultura de subzistenţă. Cele mai multe terenuri sunt arendate către asociaţiile agricole şi vor ajunge în proprietatea marilor investitori străini. Parafrazând un slogan din anii ‘90, „Nu ne vindem ţara“, o dăm la solduri.
