În ultimii ani, ne întâlnim tot mai des cu dilema femeilor – carieră sau copil? Imposibilă alegere ar spune mulţi, însă la un moment dat majoritatea femeilor implicate profesional ajung în această situaţie de cumpănă.
În zilele noastre, femeia de la oraş are alte opinii când se pune problema de a naşte un copil înainte de 25 de ani sau între 25 şi 30 de ani. Ritmul accelerat al vieţii din marile oraşe, accesul la informaţie, absenţa unei comunităţi care să constrângă persoana să se supună tradiţiilor sunt factori care le determină pe femeile de la oraş să refuze să facă un copil în prima tinereţe. Sociologii sunt însă de părere că în familia românească are loc o trecere de la familia axată pe copii, specifică societăţii tradiţionale, în care oamenii se căsătoreau ca să aducă pe lume urmaşi, iar copiii reprezentau centrul vieţii de familie. Cu ceva timp în urmă, în mediul rural, se întâlneau foarte rar cupluri fără copii, iar soţii erau compătimiţi când nu puteau să aibă moştenitori şi dezaprobaţi când nu-i doreau. În prezent însă, chiar şi la sate, adulţii încep să trăiască mai mult pentru ei, pentru a se realiza profesional şi nu se mai gândesc doar la descendenţi. În ultima vreme, se constată un fenomen interesant: unele femei de carieră, independente financiar, chiar şi necăsătorite, decid să devină mame după 35 de ani. Ţările occidentale, unde natalitatea e scăzută, se confruntă cu un accentuat fenomen de îmbătrânire a populaţiei. Tinerii optează pentru familii fără descendenţi şi 10-20% din populaţia adultă căsătorită reprezintă familii fără copii. Ponderea cea mai ridicată a acestora se întâlneşte în cuplurile din mediul urban şi în cele în care soţia este foarte implicată în profesie.
De indemnizaţie poate beneficia atât mama, cât şi tatăl
Indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului de până la doi ani este de 600 de lei sau, opţional, 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, din care s-au platit taxele pentru CAS. Dacă nu aveţi contract de muncă, dar vreţi să beneficiaţi de această indemnizaţie, va trebui să cotizaţi individual la CAS, pe baza unui contract de asigurat cu Casa de Pensii. Prevederile din Codul Muncii cu privire la concediul pentru creşterea copilului până la doi ani se referă la suspendarea contractului individual de muncă la iniţiativa salariatului, pe baza unei cereri adresate angajatorului. Contractul se va suspenda conform Codului Muncii, art. 51. Cadrul legislativ care stabileşte drepturile părinţilor încadraţi în muncă este Ordonanţa de Urgenţă nr. 148/2005 cu modificările ulterioare. Indemnizaţia lunară este de 600 de lei sau 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni. De asemenea, puteţi beneficia de indemnizaţie pentru creşterea copilului dacă v-aţi însoţit soţul/soţia în misiune permanentă în străinătate, aţi beneficiat de indemnizaţie de şomaj, aţi cotizat la sistemul public de pensii, aţi avut indemnizaţie pentru creşterea primului copil sau aţi lucrat cu contact individual de muncă în străinătate, pe baza acordurilor guvernamentale bilaterale încheiate de România cu alte state. Dacă nu aţi cotizat la sistemul public de pensii, însă aţi avut venituri supuse impozitului pe venit, primiţi un stimulent lunar de 100 de lei în contul indemnizaţiei. De aceasta poate beneficia oricare dintre părinţi. Mămicile care lucrează cu jumătate de normă au dreptul la plata indemnizaţiei de creştere a copilului în vârstă de până la doi ani, deoarece în prezent contractele de muncă cu timp parţial nu mai generează stagiu de cotizare proporţional cu timpul lucrat, ci un stagiu de cotizare întreg, indiferent de timpul lucrat. Dacă sunteţi o mămică studentă, care nu a lucrat niciodată, la naştere aveţi dreptul la alocaţia pentru copiii nou-născuţi, care se acordă o singura dată şi al cărei cuantum este de 230 de lei începând cu 1 ianuarie 2009, precum şi la trusou, echivalentul a 150 de lei. Totodată, aveţi dreptul la alocaţia de stat pentru copii în cuantum de 200 de lei lunar (până la împlinirea de către copil a vârstei de doi ani), însă nu puteţi beneficia de indemnizaţia de maternitate şi nici de indemnizaţia de creştere a copilului decât dacă aţi urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, cu condiţia absolvirii acestora cu examen de licenţă sau de diplomă, organizat în prima sesiune. Studentele care au continuat studiile prin master nu au dreptul la indemnizaţia de creştere a copilului dacă nu au venituri profesionale minimum 12 luni anterior naşterii copilului. Urmarea unor cursuri de master nu dă dreptul la acordarea idemnizaţiei.
Actele necesare întocmirii dosarului
Acte de care aveţi nevoie pentru a solicita indemnizaţia pentru creşterea copilului: cerere şi declaraţie pe propria răspundere pentru acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului/stimulentului şi alocaţiei de stat, care se depun la primăria de care aparţineţi cu domiciliul; adeverinţă de la angajator prin care se atestă calitatea de angajat şi efectuarea concediului pre şi postnatal (126 de zile în total, dintre care 42 de zile pentru lăuzie); actul de identitate al solicitantului; certificatul de naştere al copilului şi, după caz, livretul de familie; certificatul de persoană cu handicap al copilului, după caz; declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că părintele celălalt nu beneficiază de drepturile prevăzute de OUG nr. 148/2005. La aceste documente trebuie să ataşaţi o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul se ocupă de creşterea şi îngrijirea copilului şi că acesta nu este încredinţat sau dat în plasament nici unui organism privat autorizat sau serviciu public autorizat ori unei persoane fizice. O dovadă eliberată de autorităţile competente sau, după caz, declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul realizează venituri profesionale supuse impozitului. Indemnizaţia pentru creşterea copilului (în speţă, stimulentul) se plăteşte, potrivit legii: începând cu ziua următoare celei în care încetează concediul de maternitate, în cazul în care cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată; începând cu data naşterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate şi a indemnizaţiei aferente; începând cu data adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredinţării sau de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situaţii. Totodată, dacă mama decide să se întoarcă la job şi să renunţe la indemnizaţie înainte de a trece doi ani după naşterea copilului, tatăl poate solicita concediu pentru creşterea micuţului şi beneficiază de bani. În plus, cât timp o persoană beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului, plata asigurărilor sociale de sănătate se face automat şi este suportată de bugetul de stat. Perioada de concediu pentru creşterea copilului constituie vechime în muncă.
Sarcinile multiple
Guvernul a modificat normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, astfel încât mamele să primească indemnizaţie pentru fiecare copil provenit din sarcini multiple: „În cazul naşterii de gemeni, familia va primi, pentru primul copil, indemnizaţia în cuantum de 600 de lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei. Începând cu cel de-al doilea copil, va primi indemnizaţia de 600 de lei“.
Timpul mamei vs. sănătatea copilului
Copiii crescuţi de mame care muncesc cu normă întreagă sunt mai puţin sănătoşi, mai predispuşi la obiceiuri alimentare proaste şi la o viaţă sedentară, sugerează un studiu recent efectuat de cercetătorii de la Centrul de Epidemiologie Pediatrică şi de la Institutul Sănătăţii Copilului din Marea Britanie. Studiul a fost realizat pe 12.000 de şcolari britanici, născuţi între 2000 şi 2002.
