Chiar dacă numărul fumătorilor îl depăşeşte pe cel al nefumătorilor atunci când sunteţi la serviciu, ca fumător, există momente când puteţi suferi de pe urma acestui viciu mai ales atunci când colectivul din care faceţi parte nu vă împărtăşeşte pasiunea.
Fumatul este o plăcere pentru unii, dar în colectivitate, în funcţie de componenţa acesteia (fumători sau nefumători), poate atrage atât atitudini pozitive, cât şi negative. Potrivit specialiştilor în resurse umane, unul dintre principalele momente în care fumătorii sunt extrem de expuşi criticilor este la interviul de angajare. „Managerii care nu fumează sunt foarte sensibili la mirosul de tutun şi de fum. Dacă vreţi să faceţi impresie bună, nu fumaţi înainte de a intra în birou“, vă sfătuiesc specialiştii de la www.121.ro. Mai mult decât atât, pentru a vă asigura că nu vă stă nimic în calea obţinerii locului de muncă, este indicat să încercaţi să vă îmbrăcaţi cu haine care miros cât mai bine.
Alt moment pentru care trebuie să fiţi pregătit este şi întrebarea „Fumaţi?“, care poate fi considerată discriminantă. Dacă vă doriţi însă cu adevărat respectivul loc de muncă, potrivit www.myjob.ro, există un răspuns pe măsura întrebării, care-l va determina pe angajator să se concentreze asupra aptitudinilor dumneavoastră. „Fumez, însă în timpul meu liber, nu la serviciu, lucru ce nu ar putea să îmi afecteze în vreun fel performanţa sau pe cei din jur“.
Pauzele lungi şi dese de ţigară nu vă vor aduce „cheia marilor succese“
Lucrul într-un colectiv majoritar de nefumători implică însă să fiţi mult mai ponderat în ceea ce priveşte acest viciu. „Dacă tânjiţi după o ţigară, nu înseamnă că aveţi voie să luaţi pauză mai des decât ceilalţi angajaţi“, atrag atenţia specialiştii, care avertizează că pauzele lungi şi dese nu vă vor aduce „cheia marilor succese“. De altfel, inspectorii de resurse umane au încercat să estimeze în ce măsură poate fumatul să afecteze activitatea şi productivitatea unei companii. Una dintre cele mai simple metode a fost calculul timpului pe care un fumător îl petrece la ţigară. „Fiecare ţigară înseamnă aproximativ zece minute de pauză; un fumător care consumă 20 de ţigarete pe zi va fuma, în timpul celor opt ore petrecute la serviciu, circa zece ţigări. Asta înseamnă că aproape o oră şi 20 de minute din timpul de lucru este dedicat pauzelor de fumat“, notează www.cariereonline.ro.
Pentru a contracara rezultatele negative ale acestui obicei, unele companii au luat măsuri drastice asupra angajaţilor fumători. „Există companii care nu permit angajaţilor să fumeze la locul de muncă sau nu angajează fumători. În unele firme se pune problema prelungirii programului pentru persoanele fumătoare, care ies mai des în pauză“, notează www.myjob.ro. Există însă şi firme care au înţeles că fumătorii formează o echipă, pauza de ţigară unindu-i foarte mult.
Atitudinea nefumătorilor poate fi defavorabilă
Altă „problemă“ de care se lovesc fumătorii într-un colectiv majoritar nefumător este percepţia celor din jur asupra lor: persoane fără ambiţie. Nefumătorii nu sunt însă nici pe departe cei mai mari duşmani ai fumătorilor. „Cel mai mare duşman al fumătorului este fostul fumător. Acesta consideră că, dacă el a reuşit să renunţe, puteţi şi dumneavoastră. În plus, faptul că fumaţi lângă el îl poate face să considere că o faceţi intenţionat, ca să-l necăjiţi!“, avertizează www.121.ro. Drept urmare, pentru a reuşi să vă integraţi într-un colectiv de nefumători, încercaţi pe cât posibil să limitaţi numărul ţigărilor fumate la birou.
Fumatul este permis numai în camere special amenajate
În plus, încercaţi să fumaţi pentru dumneavoastră, fără să-i deranjaţi pe colegi. De altfel, acest lucru nici nu ar trebui să fie o mare problemă, mai ales că, potrivit legislaţiei în vigoare, în spaţiile publice închise, fumatul este permis numai în camere special amenajate pentru fumat, care să respecte anumite condiţii. Trebuie să servească exclusiv fumatului, să nu fie spaţiu de tranzit sau de acces în spaţiul public închis şi să fie dotate cu sisteme de ventilaţie funcţionale care să asigure eliminarea fumului de tutun. Să fie dotate cu scrumiere şi extinctoare, să fie amenajate în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind prevenirea şi stingerea incendiilor şi să fie marcate, la loc vizibil, cu unul dintre următoarele indicatoare: „Cameră pentru fumat“, „Încăpere în care este permis fumatul“ sau „Loc pentru fumat“.
