ANRE susţine că majoritatea producătorilor de energie din România au costuri de producţie nejustificate. Cu toate acestea, ele sunt ţinute la secret, pentru că divulgarea lor ar duce la „perturbarea mecanismelor specifice pieţei“ şi „atingerea principiilor concurenţei“.
Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) recunoaşte că preţurile aprobate pentru piaţa reglementată a energiei sunt mai mici decât costurile reclamate de producători. Într-un răspuns trimis ieri redacţiei GdS, instituţia spune că „stabileşte preţurile pe baza costurilor justificate considerate de ANRE, care, de regulă, sunt mai mici decât cele solicitate de producători“. Cu alte cuvinte, autoritatea în domeniu fixează preţurile pe baza „costurilor justificate“. Aşadar, nu toate costurile de producţie a energiei sunt justificate după ANRE, ceea ce lasă loc unei duble interpretări: fie ANRE coboară artificial preţurile energiei de pe piaţa reglementată, fie producătorii chiar au cheltuieli de producţie nejustificate. Ultima alternativă ne duce din nou cu gândul la categoriile de cheltuieli care intră în componenţa costurilor de producţie pentru kilowatt şi gigacalorie. Conform Ordinului nr. 57/2008 al ANRE, privind metodologia de stabilire a preţurilor pe piaţa reglementată, costurile de producţie sunt variabile (achiziţia combustibilului, transportul acestuia, precum şi alte costuri suplimentare, inclusiv cele aferente achiziţionării/vânzării drepturilor de emisie CO2) şi fixe (costurile de operare şi mentenanţă, de personal, cele cu amortizarea, inclusiv pentru autorizaţiile de mediu). Mai sunt şi costurile legate de rentabilizarea activelor existente şi a noilor investiţii eficiente, aprobate de autoritatea competentă.
Dreptul la informare, ignorat
Dar care sunt totuşi preţurile de producţie, chiar cele aprobate de ANRE? „În ceea ce priveşte preţurile de producţie, menţionăm că acestea reprezintă informaţii sensibile din punct de vedere comercial, iar dezvăluirea lor ar putea duce la perturbarea mecanismelor specifice pieţei de energie şi, implicit, la atingerea principiilor concurenţei“, ne răspunde ANRE la această problemă. Aşadar, să rezumăm: costurile invocate de producători sunt prea mari, iar ANRE la ajustează, dar nu poate totuşi să ne spună până la ce nivel, pentru că afectează libera concurenţă. Nouă ni se pare că, din contră, mascarea costurilor reale de producţie a energiei electrice reprezintă o lipsă de transparenţă a instituţiilor statului, ce aduce atingere principiului concurenţei şi, mai ales, dreptului la informare al consumatorilor. Demersul nostru jurnalistic a pornit de la contractele fabuloase pe care marii producători de energie din Oltenia, Complexurile Energetice Turceni, Rovinari şi Craiova, le pun la dispoziţia prestatorilor de servicii. Fără îndoială, în prezent, giganţii energetici de stat profită de poziţia lor de monopol pe piaţă pentru a-şi acoperi „costurile nejustificate“ de pe piaţa liberă. Lipsa de performanţă a acestora se va vedea numai în momentul în care pe piaţă îşi vor face loc producătorii privaţi de energie.
