Soţul divorţat plăteşte rate în continuare la bancă, deşi soţia a rămas cu casa. Aceasta este încă o clauză abuzivă din contractele cu băncile şi societăţile de credit, descoperită în România de specialişti.
Continuăm astăzi seria dezvăluirilor de clauze abuzive din contractele încheiate de clienţi cu diverse entităţi (firme sau bănci), iniţiată în urmă cu două săptămâni şi pe care am intitulat-o „Mecanismele fraudei“. Până unde poate ajunge o bancă, numai din dorinţa de a-şi recupera, prin orice mijloace, un credit pe care l-a acordat clienţilor săi? Până acolo încât să oblige să plătească rate în continuare la un credit ipotecar pe un debitor care a divorţat şi care a şi renunţat la casă. Adică omul a rămas, mai pe româneşte, şi fără casă, şi cu banii daţi. Clauza abuzivă într-un contract cu banca a fost descoperită de firma de avocatură şi de recuperare a creanţelor, Urban&Asociaţii.
Se întâmplă în România
Preşedintele companiei amintite mai sus, Iulian Urban, povesteşte în detaliu ce a păţit un cuplu care a contractat un credit ipotecar. Au plătit câţiva ani ratele împreună, după care cei doi au divorţat, iar la partaj casa a rămas a soţiei. Cei doi au căzut de acord ca soţia să plătească ratele în continuare, iar acest aspect a fost trecut în hotărârea de partaj. Doar că banca l-a pus pe cel care nu mai avea casa să plătească ratele în continuare. Clauza din contract, dată publicităţii de Urban&Asociaţii, este următoarea: „Codebitorul se obligă solidar şi indivizibil cu Împrumutatul să îndeplinească obligaţia de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor şi comisioanelor aferente acestuia. Dacă Împrumutatul şi Codebitorul sunt soţi, obligaţiile de plată asumate în baza prezentului contract subzistă şi în caz de divorţ între aceştia, Creditorul nefiind afectat în nici un fel de eventualul partaj intervenit între foştii soţi“.
Cu alte cuvinte, banca spune încă din contractul de credit că nu va lua în calcul partajul soţilor în cazul în care aceştia divorţează. În urma partajului, soţul care a renunţat la locuinţa respectivă a fost scos din Cartea Funciară, astfel că soţia a rămas unic proprietar ipotecar. În concepţia băncii, dacă soţia nu achită rata, bărbatul poate să răspundă pentru acest lucru şi, extrapolând, poate fi executat silit pentru o datorie pe care nu o are.
„Abuz inimaginabil“
Clauza de mai sus este considerată de specialiştii citaţi drept „un abuz inimaginabil“ şi care întrece respectul faţă de consumator. „Atotputernicele bănci au depăşit deja stadiul impunerii către consumatori a unor simple clauze abuzive şi au ajuns să refuze să ţină cont de hotărârile judecătoreşti irevocabile date de instanţele de judecată din România şi de efectele juridice ale acestora“, a menţionat Iulian Urban. În cazul de faţă, hotărârea de partaj a instanţei (definitivă şi irevocabilă) trebuia luată în considerare de către bancă la plata creditului ipotecar, iar codebitorul care a renunţat la casă nu mai poate fi obligat la plata ratelor bancare pentru ceva ce nu mai are, susţine Urban.
