„Profesor, dintotdeauna şi pentru totdeauna profesor“. Aşa se caracterizează Mihai Vladimirescu, conferenţiar universitar la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii din Craiova, un profesor care a reuşit să-şi cucerească studenţii, să le câştige admiraţia şi respectul. De aceea, studenţii săi l-au propus pentru titlul de „Profesor Bologna“, premiu pe care l-a şi câştigat.
„Este profesorul care te captează la cursuri, are o relaţie foarte apropiată cu toţi studenţii şi ne dă încredere în noi“. „Îmbină perfect teoria cu practica, apreciază părerile bune ale studenţilor, îi sprijină în activitate şi păstrează o relaţie de comuniune cu studenţii. Este foarte corect“ sau „Este tipul profesorului modern, foarte bine pregătit, care ştie să-şi impună respectul, dar în acelaşi timp îţi rămâne prieten“. „Ştie să facă interesante cursurile şi să îl facă pe student să vină din plăcere, nu doar pentru a mai obţine încă o prezenţă, aşa cum se întâmplă de obicei“. Acestea sunt doar câteva din părerile studenţilor Facultăţii de Teologie care au vrut ca profesorul lor, Mihai Vladimirescu, să ia premiul „Profesorul Bologna“, adică profesorul care este un model pentru studenţii săi şi care este apreciat de aceştia.
Cu catalogul la joacă
Cariera de profesor a lui Mihai Vladimirescu a început încă din copilărie, atunci când, fascinat de cataloage, a început să le predea matematică şi engleză copiilor de la bloc. Dacă joaca de-a predatul i-a încântat pe prietenii săi, atunci când Mihai şi-a luat rolul în serios şi a început să le dea lucrări şi să îi asculte, copiii nu au mai vrut să iasă din case. „Încă de mic îmi făceam cataloage, iar elevii mei erau prietenii cărora le predam în faţa blocului matematică şi engleză. Părinţii lor erau încântaţi, dar când am început să le dau lucrări şi să îi ascult, copiii nu au mai vrut să mai vină afară şi să se joace cu mine“, a povestit Mihai.
De la matematică la teologie
Dorinţa de a deveni profesor s-a îmbinat perfect cu teologia, pe care a descoperit-o în ultimul an de liceu, când a hotărât că nu va urma o facultate cu profil real, aşa cum şi-ar fi dorit părinţii lui, ci Facultatea de Teologie. „Asta mi-a plăcut şi am simţit că asta trebuie să fac în viitor. A fost un şoc pentru toată lumea, prieteni, familie, atunci când le-am spus că vreau să dau la Teologie. Eu, absolvent de matematică-fizică la Colegiul Naţional «Fraţii Buzeşti», olimpic la matematică şi franceză să dau la Teologie! Nimeni nu m-a crezut. Se gândeau că e glumă, un gând rebel, dar eu descoperisem ceva ce ei nu puteau să înţeleagă. Mă pregăteam pentru olimpiada de franceză şi printre colegii mei erau unii care mergeau la slujbele de la Catedrală. Eu nu mai fusesem niciodată la o slujbă şi am mers şi eu cu ei să văd cum e. Atunci cred că am descoperit chemarea. Am început să merg frecvent la biserică, plecam de la ore ca să merg la slujbă de Sărbători, citeam mult despre religie şi am descoperit lucruri despre care nu auzisem niciodată nimic, despre care nu vorbisem niciodată în familie sau în cercurile de prieteni“, a spus Mihai Vladimirescu.
„M-am îngropat în cărţi, în bibliotecă“
Anii de studenţie la Facultatea de Teologie i-au oferit posibilitatea să descopere acest domeniu nou care îl fascinase, să acumuleze cât mai multe cunoştinţe şi să pună astfel bazele unei viitoare cariere universitare. „Citeam mult, enorm de mult. M-am îngropat în cărţi, în bibliotecă. Scriam la diferite reviste studenţeşti de teologie din Timişoara, Alba Iulia, Iaşi. Erau articole în care descriam, dezbăteam diferite probleme, un fel de exerciţii intelectuale pe care azi le arăt studenţilor mei şi îi încurajez să facă la fel, să scrie, să se afirme, să fie pasionaţi de domeniul pe care îl studiază. Să încerce să obţină burse“, a spus Mihai Vladimirescu. Din CV-ul tânărului profesor nu lipsesc burse de studiu în Grecia şi Israel şi un doctorat în teologie „Importanţa descoperirilor arheologice din Orientul Mijlociu în ultimii 30 de ani (1970-2000) pentru studiul Vechiului Testament“, susţinut în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ a Universităţii „A. I. Cuza“ din Iaşi.
Domnul Trandafir al alfabetului grecesc
Debutul la catedră şi l-a făcut ca un învăţător, când a trebuit să-şi înveţe studenţii alfabetul grecesc în cadrul unui seminar. „Primele mele studente au fost 25 de fete cu care aveam un seminar la care le-am învăţat alfabetul limbii greceşti vechi. Le ajutam să creioneze literele, le explicam, ca un învăţător. Spre marea mea bucurie, la sfârşitul anului studentele mele puteau să facă traduceri. Acum, am aflat că mă porecliseră «Domnul Trandafir»“, a povestit Mihai Vladimirescu. Acum, „Domnul Trandafir“ predă cursuri de Vechiul şi Noul Testament la Facultatea de Teologie şi un curs de Limbă Ebraică Modernă şi seminarii de Civilizaţie Iudaică la Facultatea de Istorie, cu sălile pline de studenţi.
„Am reuşit să ajung la inima lor“
Secretul succesului pe care îl are tânărul profesor în rândul studenţilor nu stă în faptul că acesta ţine cont de prezenţe la examen, ci în faptul că Mihai Vladimirescu a învăţat să îşi apropie studenţii, să le capteze atenţia. „Le-am spus că prezenţa nu este obligatorie, că nu ţin cont de ea la examen, dar că îi ajută. Trebuie să ştii să îţi faci cursul plăcut, interactiv. Să le captezi atenţia încă din primele minute cu o picanterie legată de subiectul pe care îl prezinţi şi aşa i-ai câştigat. Odată le-am citit un pasaj dintr-o carte despre canibalism şi toţi au dorit să citească lucrarea respectivă. De multe ori aduc în sală videoproiectorul. Eu încerc să îmi cunosc studenţii, să le ştiu numele, figura, problemele, să îi apropii. La primul curs cu studenţii unui nou an de studiu, după ce facem cunoştinţă, îi rog să îmi răspundă în scris la două întrebări: «Cum îmi doresc să fie profesorul?», «De ce urmez cursurile acestei facultăţi?» Răspunsurile lor sunt foarte importante pentru mine“, a mai precizat Mihai Vladimirescu.
Studenţii teologi craioveni nu s-au lăsat însă mai prejos şi au vrut şi ei să îi mulţumească profesorului lor, pe care l-au nominalizat la Premiul „Profesorul Bologna“ al Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România şi l-au şi votat în număr mare pe site. „Pentru mine, acest premiu este o încurajare. Am reuşit să ajung la inima lor, deşi am predat în general materii foarte grele, şi am reuşit să le câştig admiraţia. Asta înseamnă că activitatea mea la catedră este utilă şi că aici trebuie să rămân pentru mulţi ani de acum încolo“, a spus Mihai Vladimirescu.
