În România sunt interzise, din ianuarie 2007, cultivarea şi testarea organismelor modificate genetic (OMG). Deşi există legislaţie care să protejeze agricultura tradiţională de organismele modificate genetic, încă nu sunt funcţionale instituţiile care să verifice şi să o aplice.
România a început cultivarea soiurilor modificate genetic (MG) în 1998. Conform Ministerului Agriculturii, în lista oficială a soiurilor de plante de cultură din România din anul respectiv au fost introduşi 12 hibrizi de cartof, soia, sfeclă de zahăr şi porumb MG. Un raport al Departamentului pentru Agricultură al SUA (USDA) din februarie 2000 menţionează că în 1999 culturile de soia modificate genetic, RR, acopereau o suprafaţă de 15.000 ha, aproximativ 20% din totalul suprafeţei cultivate cu soia în ţara noastră. Soia modificată genetic este deţinută de compania americană Monsanto şi a fost creată să fie rezistentă la erbicidul pe bază de glifosat, erbicid produs de Monsanto şi vândut sub denumirea de Roundup. În 2002, USAID estima că suprafaţa cu soia MG era de aproximativ 50. 000 ha, dintr-un total de 100.000 – 120.000 ha cultivate cu soia.
După integrare, România nu mai poate cultiva soia modificată genetic, interzisă în Uniunea Europeană, dar poate opta pentru porumbul modificat genetic, pentru care nu există o interdicţie clară. Nu este interzis însă importul de soia sau şroturi de soia modificată genetic pentru furajarea animalelor. Conţinutul de organisme modificate genetic (OMG) în alimente trebuie să fie evidenţiat pe etichetă, dacă este mai mare de 0,9%. Cum şi cine trebuie să verifice conţinutul de OMG din alimente şi plante sunt întrebări la care greu se poate răspunde în România, şi cu atât mai puţin în Dolj.
Ingineria genetică şi neputinţa inspectorilor doljeni
După adoptarea legislaţiei în domeniu s-au creat instituţiile care să monitorizeze aplicarea ei. La nivel de judeţ, în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Dolj a fost înfiinţat Compartimentul pentru organisme modificate genetic, conservarea solului şi controlul fertilizanţilor ca parte a Direcţiei de inspecţii. Organismul creat în cadrul DADR are doi inspectori, ingineri agronomi, care trebuie să monitorizeze culturile de plante modificate genetic, să le depoziteze şi să le livreze pe baza legislaţiei în vigoare. Pentru a-şi desfăşura activitatea, aceştia ar avea nevoie de un minim de aparatură cu care să poată face teste rapide în câmpurile suspecte de OMG, precum şi de un laborator acreditat, care să facă analiza mostrelor de seminţe suspecte de MG. Din 2006, când s-a înfiinţat acest compartiment, nu s-a achiziţionat nici un fel de aparatură, fapt pentru care aceştia au două metode pentru verificare: cu ochiul liber sau pe baza bunei-credinţe a cultivatorilor. „Ar trebui să avem nişte testere cu care se poate face o analiză sumară chiar în câmpul cultivat cu OMG. Un tester costă în jur de 1.000 de euro, dar noi nu avem nici unul la DADR Dolj. Altă metodă pe care am putea să o folosim, în lipsa testerului, este stropirea plantelor cu erbicidul special pentru OMG, dar erbicidul este scump şi nu avem bani să-l cumpărăm“, a spus Iulian Vatău, inspector la compartimentul Inspecţia pentru organisme modificate genetic al DADR Dolj.
Iar închidem ochii!
În Dolj, în anul 2006, soia MG a fost cultivată la Dioşti pe o suprafaţă de 127 ha de SC ECIJA SRL, CCDCPN Dăbuleni pe o suprafaţă de 200 ha, şi de Nicolae Olaru, din Valea Stanciului, pe o suprafaţă de 35 ha. Raportul inspectorilor evidenţiază că, la începutul acestui an, în depozitul Filiaşi mai erau în stoc 1.051 de tone soia modificată genetic, provenită din câmpurile de la Dioşti, care urma să fie livrată la diverse fabrici de uleiuri vegetale. Soia de la Dăbuleni a fost livrată la SC Cargil SA Dolj, iar cea de la Valea Stanciului a fost depozitată necorespunzător şi folosită la hrana animalelor celui care a cultivat-o. Nimeni nu suflă o vorbă despre contaminarea câmpurilor limitrofe culturilor de soia modificată genetic şi nici despre măsurile luate împotriva celor care nu au respectat legislaţia. Ministerul Agriculturii, către care s-au îndreptat rapoartele inspectorilor doljeni, nu a făcut nici un fel de comunicare despre ce s-a întâmplat cu uleiurile fabricate din soia modificată genetic.
Ceea ce nu ştii nu te poate deranja
Garda de Mediu, Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului (OJPC), precum şi Direcţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor sunt alte trei instituţii cu atribuţii în depistarea procesatorilor şi distribuitorilor pe piaţă a alimentelor care conţin OMG şi care nu sunt etichetate conform legislaţiei în vigoare. Din păcate, nici una dintre cele trei instituţii nu poate face nimic în lipsa aparaturii şi a laboratoarelor acreditate. „În cadrul direcţiei este angajat un biolog care nu poate să facă mai nimic, având în vedere că nu are tehnica necesară depistării OMG în produsele alimentare. Vrem să facem cu fonduri europene un laborator acreditat, dar asta va mai dura ceva timp“, a spus directorul DSVPA Dolj, Andrei Butaru. OJPC nu a făcut până în prezent nici un fel de analiză a alimentelor suspecte de conţinut OMG mai mare de 0,9%, cât este admis în legislaţia românească, tot din cauza lipsei unui laborator.
