21 martie este Ziua Mondială a Sindromului Langdon-Down, prilej pentru a conștientiza problemele cu care se confruntă cei care suferă de această afecţiune. Această boală genetică cromozomială afectează un copil din aproape o mie la nivel mondial.
Organizația Națiunilor Unite militează pentru îngrijirea medicală corespunzătoare a pacienţilor şi integrarea lor socială.
Sindromul Down este o boală genetică cromozomială ce afectează un copil din aproape o mie la nivel mondial. Cel care a descris sindromul pentru prima oară, în anul 1866, a fost medicul britanic John Langdon Down. În 1959, pediatrul și geneticianul francez Jerome Lejeune a descoperit că Sindromul Down era cauzat de prezența unui cromozom 21 suplimentar, rezultând astfel un număr de 47 de cromozomi, față de 46, cât are un om în mod normal.
Astfel, perechea de cromozomi 21 conține unul în plus. Din această cauză, sindromul este cunoscut și sub denumirea de trisomia 21 sau mongolism. Gradul de dizabilitate diferă de la o persoană la alta și este greu de apreciat în momentul nașterii, cum va evolua manifestarea acestei boli în viitor.
Persoanele cu sindrom Down au trăsături fizice și caracteristici distincte și, deși sindromul Down este permanent, majoritatea celor afectați, beneficiind de o îngrijire adecvată, pot duce o viață normală și activă.
Ca parte a societății noastre, atât copii cât și adulții cu sindrom Down, trebuie să fie pe picior de egalitate cu ceilalți membrii ai ei, să se bucure de aceleași drepturi, să beneficieze de aceleași ‘oportunități’ și ‘alegeri’.
Persoanele cu sindrom Down, copii și adulți, se confruntă cu discriminarea.
