În curtea Colegiului Național Pedagogic „Ștefan Velovan“ din Craiova se află expusă o casă tradițională oltenească, din secolul al XIX-lea, în prezent în curs de restaurare. Conform celor afirmate de inițiatorul acestui proiect unicat, prof. dr. Ionuț Adrian Pătularu, directorul colegiului, urmează ca, după terminarea restaurării, casa să fie tencuită în interior cu pământ și apoi reașezate obiectele care au fost găsite în ea, cât și altele, obiecte de secol XVIII, XIX și început de secol XX, creându-se astfel un adevărat muzeu în curtea colegiului.
Ion Jianu: În incinta Colegiului Național Pedagogic „Ștefan Velovan“ se află în finalizare o casă bătrânească autentică și care pare a fi din secolul al XIX-lea. „Ștefan Velovan“ va fi astfel primul colegiu din Oltenia și poate chiar din țară cu un muzeu în curte! Care-i povestea acestei case?
Ionuț Adrian Pătularu: Casa este chiar din secolul trecut! Care-i povestea ei? Am pornit într-un proiect ambițios, dacă doriți în stilul lui Don Quijote, luptându-ne cu balaurii și morile de vânt care ne înconjoară în această lume prea obosită să mai spere, prea obosită să mai viseze sau să învieze. Într-una din călătoriile „inițiatice“, am găsit multe case de patrimoniu cultural românesc abandonate, care plângeau și așteptau ca să le redea cineva demnitatea. Nu exagerez când spun că am mers într-un ținut al plângerii, unde tristețea și amărăciunea se împleteau cu disperarea că o națiune este indiferentă cu patrimonial său cultural, cu strămoșii noștri, care ne-au transmis un tezaur de sacralitate învățându-ne cu adevărat arta de a supraviețui atunci când ești lovit din toate părțile. Așadar, am ajuns în Bulzeștiul lui Marin Sorescu și am căutat printre liliecii lui să simt parfumul timpurilor de mult apuse, dar care încă mai sunt sădite în noi. Apoi am peregrinat în ținutul lui Brâncuși și am văzut că un demiurg ce s-a născut într-o casă tradițională românească ne-a lăsat moștenire o coloană fără sfârșit la care nu am reușit nici măcar până acum să vedem încotro ne călăuzește… Cineva mi-a șoptit că trebuie să continuăm acea călătorie inițiatică și ne-am oprit într-un sat ce se numește Balota de Jos (comuna Murgași), peste deal de Bulzeștiul lui Marin Sorescu… Și, după ce obosisem de atâta tristețe în jurul nostru, iată că o casă de sfârșit de secol XIX „ne-a cerut să o salvăm de la pieire“ și să o ducem în curtea Colegiului Național Pedagogic „Ștefan Velovan“ din Craiova pentru ca tinerii noștri să-și revendice amintirile străbunilor. Un popor fără cultură (fără istorie și tradiție), așa cum ne spunea Immanuel Kant, devine o populație.
Muzeu cu o casă oltenească din 1890-1895
I.J.: Obosiți, dar în final fericiți…
I.A.P.: … Această casă tradițională oltenească, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1890-1895), a fost luată de o echipă formată din meșteri și profesori de la colegiu, oameni care au împărtășit acest ideal, iar după o zi de muncă (1 august 2014) cei 15 bărbați au adus în Craiova rămășițele acelei „frumoase românce“ de odinioară. Le-am așezat cu grijă și am gândit că va sosi momentul să refacem casa tradițională în toată splendoarea ei și poate chiar mai mult decât a fost. De aceea, am chemat un meșter popular, Tertereanu Constantin (Dinuț), din ținutul Lacului Vidra – localitatea Voineasa, care ne-a ajutat să-i reconstruim identitatea și, mai ales, să-i redăm spiritul. Acoperișul ei la origini fusese din papură sau stufăriș, ulterior noi am găsit-o cu tablă ruginită, fiind în pericol de a mai putea recupera ceva. Am refăcut acoperișul cu șindrilă dându-i un aspect aparte, amintindu-ne de nostalgia originilor. După ce vom termina această lucrare, urmează să o tencuim în interior cu pământ și să așezăm obiectele care le-am găsit în ea, sau pe care le-am cules de pretutindeni, obiecte de secol XVIII, XIX și început de secol XX, creând un adevărat muzeu în curtea colegiului nostru („Ștefan Velovan“ – n.r.). Mircea Eliade observa că omului modern îi lipsește tocmai această intuiție a cosmizării, a ierarhiei ca să fie cu adevărat un om întreg. Gândim că acest muzeu se adresează tuturor iubitorilor de tradiție, de frumos, de românism pentru că este momentul ca ființa noastră națională să renască educând tânăra generație în spiritul respectului față de valorile autentice. Așteptăm să fim vizitați de cetățenii „Craiovei, mon amour“, de elevi, de studenți, de oameni de pretutindeni spre a le oferi pagini de patrimoniu cultural românesc recuperate. Astfel, și noi, cei de la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan“, susținem proiectul „Craiova, capitală culturală europeană“…
I.J.: Cum ați reușit să obțineți bani pentru finalizarea acestui proiect privind recupererea unei case tradiționale românești de secol XIX și refacerea ei sub forma unui muzeu?
I.A.P.: Mai există oameni frumoși, oameni demni (ce-i drept, din ce în ce mai puțini în această societate secularizată). Și aceștia au finanțat demersul nostru prin Asociația de Părinți a Colegiului Național Pedagogic „Ștefan Velovan“.
Doresc să mulțumesc public tuturor celor care ne-au ajutat în acest demers inițiatic, firme, persoane juridice și fizice fără de care acest proiect nu putea prinde viață.
Legume și fructe bio proprii
I.J.: Colegiul „Ștefan Velovan“ beneficiază de un teren generos, dar lăsat, la un moment dat, de izbeliște. Acum sunt aici două sere, o plantație de pomi fructiferi. V-ați apucat de afaceri? Ce alte investiții aveți în plan?
I.A.P.: Într-adevăr, colegiul beneficiază de un spațiu generos, aproape 4,5 ha spațiu. Și acum este pus în valoare și prin înființarea Stațiunii Didactice Pedagogic. Am reușit să plantăm peste 2.000 de pomi, dintre care 400 fructiferi, de altoi, din următoarele specii: măr, prun, cireș, cais, nectarin, nuc, păr, iar 1.600 sunt puieți forestieri din speciile: stejar, fag, brad, salcâm, plop, mojdrean. Alături de pomii fructiferi am refăcut două grupuri de sere, reușind să culegem peste 1.000 de kilograme de legume bio, pe care le-am folosit pentru cantina școlii. Nu ne propunem să ieșim pe piață, ci doar să avem o autonomie în ceea ce privește legumele și fructele bio recoltate din Stațiunea Didactică Pedagogic folosite exclusiv pentru elevii noștri în cantina liceului. De asemenea, vizăm înființarea unei ciupercării din care deja am recoltat prima producție, urmând să o intensificăm în vara-toamna acestui an. Prin acest proiect urmărim să educăm elevii în spiritul respectului față de natură, față de valorile societății printr-o promovare a educației, hrănindu-ne sănătos.
