Un bun coleg, un elev care lăsa cadrele didactice fără cuvinte pentru că învăţa foarte repede. A învăţat informatica fără profesor, fiind de şapte ori medaliat internaţional. A fost acceptat la cea mai bună universitate din lume, MIT, din Statele Unite, iar teoriile sale sunt reper pentru lucrările de specialite din străinătate. Acesta a fost Mihai Pătraşcu din Craiova, un tânăr pentru care nu exista problemă fără soluţii în informatică. Viaţa lui s-a întrerupt brusc pentru că medicina s-a dovedit neputincioasă. O tumoră pe creier, descoperită în 2010, l-a răpus la numai 29 de ani.
Azi se împlinesc doi ani de când Mihai Pătraşcu nu mai este printre noi, pe 5 iunie 2012 el a părăsit această lume la New York. S-a stins din viaţă atunci omul care a adus glorie Craiovei şi ţării prin munca sa, fiind recunoscut pe plan internațional pentru sclipirile de geniu, remarcate de la vârstă fragedă. A absolvit Colegiul Naţional „Carol I“ din Craiova, în anul 2001, atunci când se împlineau 175 de ani de la înfiinţarea şcolii. Colegiul număra atunci 35 de premii la competiţiile internaţionale. Şapte dintre ele aparţineau însă elevului Mihai Pătraşcu, care revenea de la concursurile de informatică mereu cu locul I. Întreaga performanţă a fost obţinută fără sprijinul unui cadru didactic. A fost autodidact de când era şcolar.
„În clasa a II-a a deprins primele taine ale informaticii. În clasa a III-a s-a înscris într-o competiţie pentru cei de clasa a V-a. Atunci a văzut ce înseamnă concursul şi în clasa a IV-a, tot la competiţia pentru gimnaziu, a obţinut primul loc pe ţară. Au urmat apoi nouă ani cu premiul I la națională şi şapte medalii internaţionale“, aceasta este drumul succesului rezumat de tatăl său, profesorul Virgil Pătraşcu, şeful Clinicii de Dermatologie din cadrul Spitalului de Urgenţă din Craiova, puternic afectat de dispariția fiului său.
Americanii spuneau că este deasupra tuturor
Premiile la concursurile internaționale au demonstrat cât de performant în acest domeniu. Mihai reușea să-i uimească pe toți cei din jurul lui atunci când trebuia să găsească soluții pentru problemele de programare. Și azi profesorii lui își amintesc cu emoție despre el și povestesc momente remarcabile din viața de adolescent.
„La o premiere a olimpicilor de la «Carol» a venit și un reprezentant al unei firme care a sponsorizat evenimentul. Auzise de performanțele lui Mihai și voia să-i ceară ajutorul într-o chestiune de programare. Avea o mașinărie care împacheta cutiile într-un mod și avea nevoie de încă o funcție, ca să facă acest lucru și altfel. I-a dat documentația și i-a spus că îi oferă suma de 5.000 de euro ca să găsească soluția. Mihai a luat atunci hârtiile, s-a uitat pe ele, respectivul domn și-a continuat discursul și, la final, când să-i înmâneze suma de 5.000 de euro, care însemna foarte mult la vremea respectivă, i-a returnat hârtiile cu tot cu soluție. A fost un moment incredibil, care a dat fiori tuturor celor prezenți“, a spus dr. Daniela Nedelcuț, profesoară de limba română la Colegiul Național „Carol I“ din Craiova. Cu rezultatele obținute în timpul liceului, Mihai Pătrașcu a fost admis la cea mai bună universitate din lume, Massachusetts Institute Technology (MIT) din Boston. În 2005, a obținut premiul pentru cel mai bun student în cercetare din SUA. Cu lacrimi în ochi, tatăl său își amintește de acest moment și redă ceea ce au spus atunci colegii americani: „este deasupra oamenilor obișnuiți“.
Nu a mai ajuns să ia premiul din 2012
Mihai Pătrașcu a avut o activitate de cercetare intensă. Are multiple lucrări în informatica teoretică. Până la vârsta de 29 de ani, lucrările sale au fost citate pe plan mondial de 480 de ori. Este în continuare reper pentru cercetare.
„În prezent, este citat de 1.172 de ori pe plan internațional. Nu trece o zi să nu fie citat“, a spus tatăl lui. Cercetările sale au fost și premiate. În 2005, a primit premiul pentru cea mai bună lucrare la Conferința ICALP și în 2008 – premiul pentru cea mai bună lucrare la FOCS. Ultima distincție a fost primită în 2012, Premiul Presburger, acordat de Asociația Europeană de Informatică Teoretică „pentru revoluționarea domeniului de structuri de date în care nu se înregistraseră progrese în ultimul deceniu“. A primit informația că va primi acest premiu cu o lună înainte să moară. Festivitatea a avut loc însă după ce el nu a mai fost. „L-a bucurat mult că va primi acest premiu, dar nu a mai ajuns să trăiască acel moment. Acest premiu dovedește însă că este un geniu al informaticii“, a spus profesorul Virgil Pătrașcu.
A trăit intens până aproape de ultima clipă
Mihai Pătrașcu s-a stins din viață din cauza unei tunori pe creier, pentru care nu s-au găsit soluții medicale. Drama a început în 2010. „A fost la schi și a răcit. Avea dureri foarte mari de cap și a făcut niște investigații în urma cărora i s-a pus diagnosticul crunt. În momentul în care a aflat, nu a căzut în depresie, ci și-a păstrat echilibrul. A vrut să trăiască normal. Știa că are ceva de lăsat acestei lumi, așa că și-a continuat activitatea. A sperat și am sperat cu toții că va scăpa. A făcut și o intervenție chirurgicală în care am crezut foarte mult. Din păcate, după acest moment, boala a recidivat foarte repede. El nu a vrut ca persoanele din jur să simtă că este ceva în neregulă. A mers la serviciu până aproape de ultima clipă. Nu s-a mai putut duce cu o săptămână înainte de deces“, a povestit tatăl băiatului. Părinții au rămas de atunci sfâșiați de durere.
Lacrimi în ochii celor care l-au cunoscut
Dispariția lui a creat răni adânci celor care l-au cunoscut, fie că este vorba de colegi, prieteni sau profesori. Cu toții lăcrimează când își amintesc de el. „Simt o rană adâncă de câte ori rostesc numele lui Mihai. L-am cunoscut de când era copil, pentru că locuiam în același cartier. A fost prieten cu băiatul meu și venea cu ceilalți copii la mine în casă. Ca om era modest, agreabil, cuceritor, un elev model. La liceu i-am fost profesor. El lipsea mult de la școală pentru că era plecat în cantonamente în țară și în străinătate. Dar îmi aduc aminte și acum când se întorcea, îl găseam la 7.30 lângă calorifer, în clasă. Venea și mă întreba ce să învețe. Îi dădeam tehnica, materialele și a doua zi venea cu tot manualul învățat. Era incredibil. Și nu numai la română era așa, la toate disciplinele“, a povestit profesoara Daniela Nedelcuț de la Colegiul Național „Carol I“ din Craiova.
Avea o mare capacitate de acumula cunoștințe noi, chiar uimitoare. „După o competiție în China, am aflat că învățase chineza într-o săptămână și că ajunsese chiar să fie translator între un chinez din nord și unul din sud, pentru că nu au aceleași dialecte. Ca să ne convingem că este așa, la o lucrare la geografie, profesoara l-a pus să scrie cum a fost în China și acolo el povestește că nu și-a imaginat că limba chineză poate fi așa de simplă, atât de primitivă. Chinezii nu au declinări, conjugări, nu cunosc termeni de plural și singular. La final, s-a semnat în chineză. Lucrarea respectivă am publicat-o în revista școlii din 2001“, a mai spus profesoara de română. Cu stimă, despre Mihai Pătrașcu vorbește și profesorul de matematică Virgiliu Schneider, care l-a avut elev. Dascălul și-a încetat carierea didactică, dar a făcut un drum special la colegiu ca să vorbească, pentru GdS, despre Mihai Pătrașcu.
„L-am cunoscut când a venit în clasa a IX-a. Până atunci auzisem de el, pentru că urmăream şi performanţele elevilor de la gimnaziu din judeţul Dolj, pentru că încercam să atragem elevii cei mai buni şi el era printre cei care avusese premii la matematică, la olimpiadele din gimnaziu. În clasa a IX-a am format lotul de pregătire la care era şi el. A participat la pregătiri cam o lună şi jumătate, apoi a venit la mine şi a spus că el e pasionat de informatică şi ar vrea să întrerupă matematica. Mi-a părut puţin rău, dar l-am încurajat, i-am urat succes şi după aceea, pe lângă activitatea de la clasă, am mai avut momente în care m-a solicitat să-l mai ajut la probleme de matematică, pe care el le folosea la informatică“, povește profesorul Schneider.
Premiul „Mihai Pătrașcu“, acordat de familie
Cel mai mare gol, Mihai l-a lăsat acasă, în familie, care încearcă să-l mențină prezent, stimulând pe cei care calcă pe urmele lui. Au creat astfel Premiul „Mihai Pătrașcu“, pe care îl oferă primului calificat în lotul lărgit pentru olimpiadele internaționale de informatică.
„Acordăm acest premiu celui care are cel mai mare punctaj după ce trece testele din timpul pregătirii, pentru că și Mihai era mereu primul. Pentru cei care știu cine a fost Mihai Pătrașcu, distincția este foarte importantă. Anul trecut, am acordat acest premiu lui Vlad Gavrilă din București, care acum este student la Harvard, iar anul acesta l-am dat unui elev de excepție din Timișoara, Andrei Heidelbacher. Sperăm să avem puterea să acordăm acest premiu cât mai mulți ani“, a spus profesorul Virgil Pătrașcu, tatăl lui Mihai.
De altfel, părinții se bucură de fiecare dată când văd că munca lui Mihai este apreciată public, deși nu au fost multe momente de acest gen. „În 2012, atunci când a avut loc nenorocirea, în America la universitate s-a ținut un seminar în memoria lui. În țară, Liga Studenților din Străinătate i-a acordat premiul pentru întreaga activitate în 2013. Academicianul Ionel Haiduc a vorbit despre Mihai Pătraşcu la Radio România Actualităţi, ceea ce ne-a bucurat foarte mult. Este un gest care ne consolează că Mihai nu a dispărut de tot. Poate m-aş fi aşteptat de la Colegiul «Carol I» să organizeze un simpozion sau să-i dea numele unei săli de informatică, pentru că i-a adus glorie“, a spus printre lacrimi tatăl băiatului. A rămas prezent în memoria colegilor și prietenilor săi. Radu Nedelcuț, unul dintre prietenii care i-a fost alături în ultimul an și jumătate cât a luptat cu boala în America, a scris, pentru acest moment al comemorării: „Pe Mihai îl simt la fel de prezent în viața mea ca întotdeauna. Am învățat atât de multe de la el, mi-a ridicat atât de multe probleme și mi-a oferit atât de multe idei, încât mă trezesc zilnic gândindu-mă sau vorbind despre el. Și nu sunt singurul. Lumea mă întreabă constant despre el, din ce în ce mai mulți oameni vorbesc și vor să afle despre viața lui. Este o onoare pentru mine să îl prezint și oamenilor care nu l-au cunoscut personal“. Mihai Pătrașcu rămâne prezent astfel prin munca sa și prin cei care l-au cunoscut și care refuză să creadă că fizic el nu mai este.
