Practicile de tip mafiot din industria cărnii sunt o poveste fără de sfârşit. În abatoarele nemţeşti vin ca pe bandă lucrători ieftini din România şi Bulgaria, care suplinesc lipsa de personal autohton.
Atrași cu promisiuni mincinoase ale unor intermediari dubioși, mulți dintre ei iau țeapă. Îi așteaptă salarii mizere, adăposturi precare, condiții de lucru inumane, umiliri și amenințări. Din cauza repetatelor scandaluri de muncă, problema lucrătorilor contractuali străini a intrat pe agenda autorităților germane. S-au creat birouri speciale, care se ocupă de „forţa de muncă mobilă“. Într-unul dintre aceste birouri lucrează și românca Daniela Reim, care își ajută conaționalii aflați în impas.
În octombrie 2013, și-a luat Daniela Reim în primire noul loc de muncă din Oldenburg, oraș din Niedersachsen, în nord-vestul Germaniei. Fosta profesoară de istorie a venit în Germania în urmă cu 14 ani și faptul că vorbește românește a fost important în ocuparea noului post, creat de guvernul de land din Hanovra.
Reim are în atenție forța de muncă mobilă din estul Europei: români, bulgari, polonezi, ucraineni. Mii de oameni care lucrează în zonele Oldenburg și Emsland. „Cei mai mulți dintre ei lucrează în abatoare, taie porci, vite și pui“, relatează Badische Zeitung.de, într-un amplu articol apărut luni.
Reim și colega ei bulgară fac muncă de teren și preiau sesizările la telefon. Lucrurile se mișcă greu, căci oamenii „nu vorbesc mult“, după cum spune ea. „Cu presa și sindicatul chiar deloc. Când se află că unul a vorbit, acesta zboară afară“. Legea mafiotă a omertei, a tăcerii de frică, domnește și printre măcelari. Problemele apar când aceștia își cer anumite drepturi, vor concediu sau sunt bolnavi.
În Ahlhorn, un subantreprenor turc îi concedia imediat pe lucrătorii care se îmbolnăveau. Reim a intervenit, amenințând și cu dezvăluiri în presă despre abatorul la care lucra un român căruia i s-a refuzat vizitarea medicului, deși era grav bolnav. Iar abuzurile asupra lucrătorilor nu încetează. „Mulţi sunt lipsiți de drepturi și exploatați. E îngrozitor“, a declarat Daniela Reim, adăugând că nu întotdeauna le poate fi de ajutor.
Scenă a marii criminalităţi
Însă, Reim nu e singură. Preotul catolic Peter Kossen, care provine din zonă și o cunoaște bine, se implică de ani buni în problemă. El știe cum fac unii afaceri cu închirierea unei dărăpănături în care sunt cazați 14 sau chiar 16 lucrători din România. Însă, acest lucru nu i-a adus simpatii. În urmă cu un an și jumătate, la ușă i-a fost atârnat un iepure mort, plin de sânge. Autorul amenințării n-a fost găsit nici azi, s-a vorbit despre „un salut din partea industriei cărnii“.
În abatoarele din Oldenburg și Emsland lucrează circa 9.000 de lucrători „oaspeţi“, din țările Europei de Est. Sunt cazați de-a valma, în containere și case vechi. Lucrează zi-lumină și localnicii nu-i văd decât la cumpărături, în alimentarele ieftine. Iar schema funcționează cam așa, relatează preotul Kossen, în urma informațiilor furnizate de organizațiile de caritate Kolpinghaus și Carîtas.
„În România, șomerilor li se spun minciuni colorate, 1.300 de euro salariu, prânz cald, cameră dublă, vacanță. Iar apoi realitatea: subantreprenorul în cauză încasează din start 500 de euro comision de intermediere. Apoi, le reține pașaportul. Noul lucrător în abator semnează un contract de reziliere în alb. În unele cazuri, nu se încheie deloc contracte de muncă, nu există state de plată, ci cel mult bani în mână. Nu vorbim aici de câteva oi negre. Este o mlaștină de subantreprenori, care acoperă totul. Este o scenă a marii criminalităţi“, consideră preotul Kossen.
În nord-vestul Germaniei, „agricultura țărănească nu mai e decât un basm, bun pentru reclame la cârnați. Realitatea este o agroindustrie crudă“, scrie Badische Zeitung. După datele furnizate de „Atlasul cărnii 2014“, industria cărnii din Germania atinge cifre uluitoare: 58,3 milioane de porci, 3,24 milioane de de vaci, 37,7 milioane de curci, un milion de oi și 627,9 milioane de pui intră sub cuțit anual.
Businessul se face în 350 de abatoare, dar mai ales în „giganţii cărnii“, cum sunt firmele Tönnies, Vion, Westfleisch sau PHW-Gruppe. Chiar și cel mai mare concern european specializat în tăierea porcilor, Danish Crown, și-a relocat o parte din producție în Germania, unde mâna de lucru e mai ieftină.
„Sclavia salarială în Germania“
Prin linia directoare a UE referitoare la „trimiterea peste granițe a angajaţilor“, personalul autohton din abatoare și măcelarii a fost redus și înlocuit cu muncitori contractuali ieftini străini: din România, Bulgaria sau Polonia.
În luna iunie a anului trecut, televiziunea de stat germană ARD transmitea un reportaj despre „Sclavia salarială în Germania“. Filmul dezvăluia practicile de tip mafiot din industria cărnii, cum lucrători ieftini din România și Bulgaria sunt atrași cu promisiuni mincinoase, iar apoi exploatați în abatoarele nemțești.
Unii dintre ei cad victime unor intermediari dubioși, care plătesc din portbagaj cu bani gheață, iar pe femei le trimit nu la tranșat, ci în „reţeaua de consum“, adică la prostituție. Despre „Săracii porci care taie la porci“, am relatat în detaliu anul trecut, pentru Hotnews.ro.
Nici sindicatele germane nu stau cu mâinile în sân. Matthias Brümmer a fost și el măcelar și știe cum stau lucrurile în branșă. Acum câțiva ani însă, un român care a vrut salariu mai mare și a apelat la sindicat „a fost bătut măr“, povestește Brümmer.
El mai evocă „reţeaua mafiotă de subantreprenori“, în care, dată fiind miza mare de profit, s-ar fi amestecat și bande de rockeri, care controlează diverse afaceri dubioase în Germania. Una dintre acestea este Bandidos, despre care Brümmer spune că „e activă în Nordrhein-Westfalen, dar și aici sus“, referindu-se la Niedersachsen.
Tot Brümmer vorbește despre cazul unui subantreprenor român care plătea lucrătorilor săi doar 174 de euro pe lună. Însă, din luna iulie a acestui an, salariul minim va fi de 7,75 euro pe oră, precizează sindicalistul german. Un pas care nu e de ajuns, consideră el. Mai e nevoie de reglementări la nivel federal în ceea ce privește „condițiile umane de cazare“ a lucrătorilor contractuali străini, de desființarea subantreprenorilor interni ai concernelor, ca și de implicarea masivă a poliției și procuraturii. O măsură necesară, zicem noi, când businessul devine „de grajd“.
Dani Rockhoff
HotNews.ro
