În anii 2000 erau pe „val“ şi învârteau afaceri de zeci de milioane de euro, iar în prezent îşi numără anii de închisoare. Este vorba de Samir Sprânceană, fraţii „Ţuică“, Genică Boerică sau Dinel Staicu. Trei dintre ei au intrat în afaceri vânzând băuturi alcoolice, însă s-au „îmbătat“ cu succesul avut şi au ajuns să încalce legea. Numai Dinel Staicu şi-a început drumul de la ţăran la milionar în euro vânzând maidanezi spălaţi şi pieptănaţi.
Acum mai bine de zece ani, nu mulţi credeau că Dinel Staicu, Genică Boerică sau fraţii Nicolae şi Ion Eugen Mihăilescu ar putea fi condamnaţi la închisoare. Anii au trecut, ca şi „moda“ returnărilor ilegale de TVA care cuprinsese judeţul Dolj între anii 2000 şi 2004, iar din businessurile oamenilor de afaceri craioveni s-a ales praful. Samir şi fraţii Mihăilescu au fost condamnaţi definitiv şi sunt în spatele gratiilor, Dinel Staicu este arestat preventiv şi condamnat în primă instanţă la 11 ani de puşcărie, Boerică fuge de puşcărie. A fost condamnat definitiv la zece ani de închisoare.
Fraţii „Ţuică“, salvaţi de noul Cod Penal
Cunoscuţi în anii 2000 drept fraţii „Ţuică“, oamenii de afaceri Nicolae şi Ion Eugen Mihăilescu au fost condamnaţi pe 17 martie la câte patru ani de închisoare într-un amplu dosar de returnări ilegale de TVA.
Fraţii Mihăilescu şi-au căpătat porecla de la o farbrică de alcool pe care au deţinut-o în Calafat, pe care au falimentat-o, ca şi Fabrica de Zahăr din acelaşi oraş. Nicolae şi Ion Mihăilescu au deţinut clubul de fotbal FC Extensiv, preluat de Jahani Farid (Paul Valută) în 2004.
În perioada în care le mergeau afacerile, aceiaşi Nicolae şi Ion Mihăilescu au deţinut televiziunea locală 3TV, stadionul Extensiv (pe firma Extensiv Com, în prezent în faliment), staţia de decantare şi epurare a apelor reziduale ale Fabricii de Zahăr din Calafat, dar şi o serie de imobile.
„Decăderea“ fraţilor Mihăilescu se pare că a început în anii 1999-2000, când au contractat credite uriaşe de la BCR (aproximativ 14 milioane de dolari).
Pentru aceste credite, fraţii „Ţuică“ garantau cu proprietăţile, care ar fi fost supraevaluate. Ulterior, BCR a demarat acţiunile de recuperare a banilor, fraţii Mihăilescu ajungând, în final, să piardă fabricile din Calafat. Televiziunea a ajuns la Dinel Staicu, şi el condamnat pentru „inginerii“ financiare. Fabrica de Zahăr a fost vândută de BCR firmei Tradex Industries, care a tăiat-o şi a vândut-o la fier vechi.
Ulterior, în anul 2005, fraţii Mihăilescu au intrat în atenţia anchetatorilor, iar în 2006 au fost arestaţi preventiv. În vara aceluiaşi an, procurorii DIICOT dispuneau trimiterea în judecată a unui grup de şase persoane pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, evaziune fiscală, spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. Anchetatorii au reţinut că oamenii de afaceri Nicolae şi Ion Eugen Mihăilescu, ajutaţi de Dan Stoica, Vasile David, Stela Băeţică şi Cristina Coţofană au derulat, în perioada 2001-2002, o serie de tranzacţii comerciale fictive, prin care au păgubit bugetul de stat. Cei şase inculpaţi, în calitate de asociaţi, acţionari, administratori ori salariaţi la SC Extensiv Com SRL, SC Exterra SRL, SC Zahărul SA Calafat, SC Exerv SRL, SC Exalcom SRL şi SC Dongen Com SRL din Craiova au fost acuzaţi că au iniţiat, desfăşurat şi determinat încheierea unor documente fictive, care atestau achiziţionarea de utilaje pentru suma de aproximativ 60 de milioane de lei, în baza cărora au solicitat şi obţinut de la DGFP Dolj rambursări şi compensări ilegale de TVA şi alte obligaţii fiscale în valoare de aproximativ 20 de milioane de lei.
În seara zilei de 17 martie, fraţii „Ţuică“ au ajuns în arestul IPJ Dolj, fiind condamnaţi definitiv la câte patru ani de închisoare pentru infracţiunile comise. Iniţial, Nicolae şi Ion Eugen Mihăilescu fuseseră condamnaţi la câte zece ani de închisoare, însă după ce magistraţii au aplicat prevederile noului Cod Penal, pedepsele au scăzut la câte patru ani de puşcărie.
Boerică fuge de puşcărie
Omul de afaceri craiovean Genică Boerică şi-a construit averea pornind de la o fabrică de alcool, mai exact SC Bachus SA, pe care a falimentat-o în anul 2002. Între timp, a „învârtit“ zeci de firme, prin care a obţinut returnări ilegale de TVA de milioane de euro.
În octombrie 2004, ca şi în cazul fraţilor Mihăilescu, anchetatorii din Capitală au descins în Craiova pentru a-l ridica pe Boerică, acesta fiind considerat multă vreme protejat de autorităţile locale.
Ulterior, în martie 2005, anchetatorii au dispus trimiterea în judecată a 12 inculpaţi – Genică Boerică, Florentin Şargarodschi, Elena Popa (contabila lui Boerică), Vasile Stănescu (soţul Niculinei Stoican), dar și patru egipteni, doi iordanieni, un iranian şi un irakian. Procurorii DIICOT au reținut că, în perioada iunie 2001 – iunie 2003, prin folosirea de înscrisuri falsificate şi de alte mijloace frauduloase, cum ar fi o serie de societăţi – fantomă, Genică Boerică, Popa, Şargarodschi şi Stănescu, sub coordonarea omului de afaceri craiovean şi cu sprijinul filierei de cetăţeni egipteni, iordanieni, iranieni şi irakieni, au solicitat și obținut de la Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj echivalentul în lei a peste 4,5 milioane de euro la data efectuării plăților.
Acest dosar vizează doar o parte din returnările ilegale de TVA obţinute de Genică Boerică şi „partenerii“ săi, omul de afaceri craiovean fiind judecat în prezent şi în alte dosare penale. La sfârşitul lunii ianuarie, Boerică a fost condamnat definitiv la zece ani de puşcărie. Până acum, nu a fost prins de poliţişti pentru a fi dus după gratii.
După cum precizau anchetatorii în dosarul fraţilor Mihăilescu, sistemul de obţinere a returnărilor ilegale de TVA şi al spălării banilor obţinuţi de aceştia a fost mult mai rudimentar decât cel al lui Genică Boerică. Acesta crease un „imperiu“ de firme-fantomă, cu asociaţi-fantomă, pentru a putea fi mult mai greu de depistat. În schimb, fraţii „Ţuică“ au acţionat „la vedere“, folosindu-şi propriile firme.
Acelaşi Genică Boerică şi alţi trei „parteneri“ ai săi de afaceri, Radu-Constantin Drăgan, Aurel Dorian Prie şi Florentin Şargarodschi, au fost condamnaţi de Tribunalul Dolj pe 22 mai 2012, într-un alt dosar penal privind o serie de returnări ilegale de TVA în valoare totală de peste 2,65 milioane de lei. Şargarodschi a primit trei ani şi şase luni de închisoare, Drăgan – patru ani, iar Prie a primit cinci ani şi şase luni de puşcărie. În schimb, Boerică a fost condamnat la şapte ani şi şase luni de închisoare pentru infracţiunile comise. După pronunţarea sentinţei, inculpaţii au făcut apel, dosarul fiind în acest moment pe rolul Curţii de Apel Craiova. Următorul termen a fost fixat de instanţă pe 31 martie.
Samir Sprânceană, de la patron la „carder“
Alt om de afaceri craiovean care se află în prezent după gratii este Samir Sprânceană. Acesta a pornit în afaceri cu o linie de îmbuteliat alcool. La jumătatea anilor ‘90, Samir a deschis un club de box, care mai târziu s-a transformat într-o firmă de pază şi protecţie.
„Culmile“ succesului în afaceri le-a atins în anii 2000, când a deschis televiziunea Oltenia TV şi a înfiinţat o firmă de cablu TV – Oltenia Network Cable. În iunie 2004, îşi deschidea porţile fabricii de confecţii de la Bucovăţ, una dintre cele mai moderne fabrici de textile din Craiova, în care Samir spunea că investise 67 de miliarde de lei vechi.
Ulterior, după ce a fost ridicat într-un dosar de returnări ilegale de TVA, afacerile lui Samir au luat-o în jos. Televiziunea a fost închisă, iar firma de cablu a vândut-o.
SC KIRA GROUP SRL, societate care deţine fabrica de confecţii de la Bucovăţ şi care a fost administrată de Samir Sprânceană, este în insolvenţă, lichidator fiind SC AMT SERVICII SPRL, care încearcă să valorifice bunurile rămase pentru achitarea creanţelor în valoare de aproximativ 16,5 milioane de lei. Din această sumă, cea mai mare parte, aproximativ 14 milioane de lei, ar trebui să revină Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dolj.
În dosarul de returnări ilegale de TVA, procurorii DIICOT – Structura Centrală au stabilit că, între iulie 2003 şi octombrie 2004, grupul infracţional din care făceau parte Samir Sprânceană, Adrian Marius Berceanu, Roland Împuşcătoiu, Florinela Dobre, Petrişor Crăciun, Alin Popa şi Florinel Buioca a solicitat şi obţinut ilegal, prin intermediul mai multor societăţi comerciale, TVA cu titlu de rambursare de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj în valoare de 659.188.708.982 de lei vechi. Banii obţinuţi din rambursările ilegale de TVA au fost ridicaţi în numerar sau au fost transferaţi în conturile SC KIRA GROUP SRL şi SC OLTENIA NETWORK CABLE SRL, societăţi la care Sprânceană, Berceanu şi Florinela Luminiţa Dobre erau asociaţi şi administratori, cu motivaţia „achiziţii agricole“ sau „plată salarii“.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată, iar în februarie, anul trecut, Samir a fost condamnat la 18 ani de închisoare. Hotărârea instanţei a fost atacată cu apel de inculpaţi, în prezent dosarul fiind pe rolul Curţii de Apel Craiova, următorul termen de judecată fiind stabilit pentru 25 martie.
Între timp, în mai 2013, Samir a fost condamnat definitv la cinci ani de închisoare într-un dosar privind infracţiuni cu carduri de credit, în prezent fiind încarcerat la Penitenciarul Pelendava.
Dinel Staicu, de la vânzător de câini spălaţi la doctor în… „economia subterană“
Omul de afaceri Dinel Staicu a devenit cunoscut începând din anul 2002, când a preluat Universitatea Craiova de la Gigi Neţoiu. Într-un interviu acordat GdS în ianuarie 2006, Dinel Staicu povestea că primele sale afaceri au fost cu ouăle furate de acasă şi cu câinii strânşi de pe uliţele comunei natale, Leu. „Am furat ouăle din cuibar, cu gândul să le vând la piaţă. Dar cum aveam nevoie de capital serios, a trebuit să diversific obiectul activităţii: m-am apucat să fur câinii din sat. Îi spălam bine şi-i pieptănam, le puneam cureluşă la gât ca să dea impresia că sunt de rasă. Îi dădeam cu 35 de lei bucata!“, povestea Dinel Staicu.
La vârsta de 14 ani a plecat la Craiova, iar la 21 de ani era subofiţer de miliţie. A urmat Academia de Miliţie şi Facultatea de Drept, iar în anul 1992 a renunţat la uniforma de miliţian pentru a deveni om de afaceri.
Prima sa afacere legală a fost un chioşc în Târgul Romaneşti, unde vindea mici şi băutură. A urmat discoteca Gin-Gin, iar în 1994 a luat examenul de broker şi doctoratul pe tema… „Economia subterană“.
A urmat o perioadă „înfloritoare“ a afacerilor lui Dinel Staicu, care în 2008 era cel mai bogat om de afaceri din Oltenia, cu o avere estimată la 130 milioane de euro. De asemenea, din vara anului 2006 şi până la începutul anului 2011 a fost preşedintele SIF Oltenia.
În 2004, pe când deţinea Universitatea Craiova, şi-a depus candidatura la Primăria Craiova, însă a pierdut în faţa lui Antonie Solomon.
Omul de afaceri Staicu a avut primele „contacte“ cu procurorii în toamna anului 2004, atunci când procurorii anticorupţie l-au audiat în dosarul penal privind fraudarea Băncii Internaţionale a Religiilor (BIR). În 2006, Dinel Staicu a fost trimis în judecată, iar în decembrie 2010 a fost condamnat la 12 ani de închisoare în dosarul privind fraudarea BIR, însă câteva luni mai târziu, în aprilie 2011, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât să-i reducă pedeapsa la şapte ani de puşcărie în acest dosar, hotărârea fiind definitivă.
În anul 2007, procurorii anticorupţie îl trimiteau în judecată pe acelaşi Dinel Staicu, alături de alţi opt inculpaţi, pentru fraudarea SC Transgaz SA Mediaş cu peste 11 milioane de euro. În decembrie, anul trecut, Judecătoria Sector 2 Bucureşti l-a condamnat pe Dinel Staicu la 11 de închisoare în dosarul „Transgaz“, însă hotărârea instanţei nu este definitivă.
A făcut circ în justiţie
A ajuns după gratii după ce reuşise să fugă în Ungaria, iar în februarie 2012 a scăpat de pedeapsa de şapte ani de închisoare. Curtea de Apel Bucureşti a admis o contestație în anulare depusă de Dinel Staicu și a dispus casarea hotărârilor prin care acesta a fost condamnat pentru fraudarea BIR. Motivul a fost că omul de afaceri a fost judecat de două ori pentru aceeaşi faptă. Scăpat de pedeapsa de şapte ani de puşcărie, Dinel nu a putut ieşi din arest, pentru că, între timp, pe numele lui fusese emis un mandat de arestare în dosarul „Transgaz“.
Câteva luni mai târziu, după ce procurorii anticorupţie au „intrat“ în judecătorii instanţelor din Capitală, Dinel Staicu s-a „afundat“ şi mai mult.
Anul trecut, DNA a dispus trimiterea în judecată a două magistrate de la Tribunalul Bucureşti, dar şi a lui Marian Staicu, fratele lui Dinel, şi a altor 20 de inculpaţi. Procurorii DNA au stabilit că, în cursul lunii ianuarie 2013, Marian Staicu şi avocata Alina Răducan le-au mituit pe cele două judecătorare pentru a-l scoate pe Dinel din arest.
Ulterior, în noiembrie 2013, procurorii au dispus trimiterea în judecată a lui Dinel Staicu pentru dare de mită şi cumpărare a influenţei, dar şi a judecătoarei Veronica Cârstoiu de la Curtea de Apel Bucureşti. În acest dosar, anchetatorii au reţinut că judecătoarea Cârstoiu a primit prin intermediul inculpatei Dascălu Adriana, aproximativ 630.000 de euro de la Dinel Staicu, pentru a pronunţa, împreună cu ceilalţi doi membri ai completului de judecată, o soluţie de admitere a contestaţiei în anulare formulate de Dinel în dosar, în care fusese condamnat la şapte ani de închisoare. În prezent, Dinel Staicu este arestat preventiv în acest dosar.
