Unul dintre cei mai reputați oameni de afaceri din Oltenia, Constantin Popeci, a acordat GdS un interviu, în care vorbește despre cât de important este să fii serios în afaceri, cât de important este sportul, dar, mai ales, cât de importanți sunt oamenii cu care lucrează. Pentru prima dată, Constantin Popeci a dezvăluit aspecte din viața sa personală, descriind cum trăiește un multimilionar în euro. Are 67 de ani şi se mândrește cu fiul său, Călin, și cu cei doi nepoței, pe care îi așteaptă să îl urmeze în afaceri. Omul de afaceri le dă sfaturi pragmatice și oamenilor de afaceri români și spune că el înmulțea banii și de 100 de ori într-un an.
Gazeta de Sud: Domnule Popeci, sunteți unul dintre marii exportatori din Dolj și ați realizat investiții cu fonduri europene. Cum ați reușit să atrageți banii europeni?
Constantin Popeci: Sunt exportator pentru că am reușit să atrag fonduri europene. Datorită investițiilor a crescut calitatea produselor noastre. Chiar recent un economist-șef al unei bănci din România explica faptul că, în momentul în care sectorul privat investește, în anul următor economia ţării va fi pe plus, iar când sectorul privat nu mai investește, atunci economia va cădea. Dacă investeşti se vede eficienţa muncii, eficienţă care se poate măsura prin creşterea productivităţii sau prin creşterea calităţii produselor. Eficiența m-a ajutat să am produse bune (…).
GdS: Care este secretul pentru a dezvolta un business de anvergură în România?
C.P.: 95% export anul trecut, din care 90% numai în Germania, la Siemens, SMSMEER, ABB, Caterpillar, Airbus. Acum am încheiat un contract cu General Electric, din Franța, din orașul Annecy.
GdS: Ați fost coorganizator al primului Forum Economic Regional în Oltenia. Care sunt ecourile, există rezultate concrete?
C.P.: Este un forum pe care dorim să îl organizăm în fiecare an, împreună cu Primăria Craiova și cu Prefectura Dolj, și de fiecare dată să fie în a doua săptămână din luna aprilie. Ecourile au fost între noi, între oamenii de afaceri, pentru că ne-am cunoscut potențialul din Oltenia. Cel de-al doilea ecou este cel transmis de cei 14 ambasadori și de firmele din țările respective, care au venit să vadă firmele din Oltenia. Cel de-al treilea ecou și cel mai important este că vom prezenta ministrului economiei și noului prim-ministru concluziile forumului și vor fi maximum trei propuneri pe fiecare secțiune (industrie, agricultură, turism). Acest forum a fost la prima ediție, cu avantajele și dezavantajele lui, dar îl vom îmbunătăți, în sensul că, de la anul, discuțiile vor fi separate, nu în plen. Dar, pe ansamblu, rezultatul a fost foarte bun, pentru că, ulterior, am avut mai multe întâlniri între noi, între firme, și acum avem legături unii cu alții. Ne-am asociat cu o societate din Târgu Jiu, să mergem împreună la licitații.
GdS: Ce vă este mai drag, compania Popeci Utilaj Greu sau Clubul Sportiv Popeci care organizează turneul internațional de tenis feminin?
C.P.: Mie cei mai dragi îmi sunt oamenii, fie că sunt de la Popeci Utilaj Greu, de la UMR Rovinari, fie că lucrează la baza sportivă pe care am botezat-o Play Land. Toate se combină. Este ca atunci când ai doi nepoți și îi ții în brațe pe fiecare.
GdS: Tenisul este un sport curat, aș putea spune, imaculat. De ce ați ales să promovați tenisul feminin?
C.P.: Am ales tenisul feminin pentru că femeile și fetele din România, din Oltenia, au performanțe mai bune în sport decât băieții. Fetele strălucesc în atletism, gimnastică, handbal (avem echipa Oltchim Râmnicu Vâlcea), scrimă. Băieții în Craiova nu prea au răsărit. La tenis, fetele sunt în primele 200 în clasamentul mondial ATP și ele chiar au o șansă. Am preferat să încurajăm fetele. Craioveanca noastră Ema Bogdan a primit primul premiu de la mine la 14 ani. Acum i-am spus că dacă va câștiga trofeul de la Roland Garros îi dau un Mercedes. Eu o aștept… La acest turneu avem și o câștigătoare de la Roland Garros. Nu organizam acest concurs de tenis dacă nu aveam alături doi prieteni apropiați: Ion Pătruț și Dragoș Crăciunescu, iar firmele lor se numesc Oltmetal și Eurocasa. M-au sprijinit material și moral. Vom organiza împreună an de an acest concurs de tenis feminin.
GdS: Vă considerați un om bogat?
C.P.: Da, mă consider un om bogat, în împliniri. Material nu mă consider bogat pentru că tot ce am investesc. Eu am active, nu am lichidităţi.
GdS: În ce anume investiți?
C.P.: În sport, în utilaje, în formarea oamenilor, în burse, atât în Bursa din România, cât și în cele din străinătate, în dotări de spitale. Dacă aș ține banii la bancă nu aș fi ajuns aici. I-aș fi primit de la bănci cu o dobândă de 4-5% pe an, iar eu, la început, în fiecare an înmulțeam banii de 100 de ori. Aşa că eu chivernisesc banii mai bine decât o bancă. Mai bine zis, ceea ce făceam eu îmi aducea profituri mult mai mari decât îmi aducea o bancă, ţinând cont că în ‘90 am plecat de acasă fără nici un ban în buzunar. Dar am făcut două împrumuturi, după care am început să lucrez.
GdS: La cât vă evaluați averea în acest moment?
C.P.: Îi las pe cei de la Capital să îmi evalueze averea. E greu de spus la ce valoare, pentru că una este valoarea de piaţă şi alta e valoarea de cumpărare. Nu mă interesează foarte mult să fiu într-un top. Nici nu calculez, pentru că mă înjură mai puţini când nu ştiu câți bani am! (Râde)
GdS: Top 300 Capital v-a evaluat averea la 35-36 de milioane de euro anul trecut. În realitate, aveți mai mult sau mai puțin?
C.P.: (Zâmbeşte) E bine! E bine! Eu vreau să vă spun că numai investiţiile pe care le-am făcut în ultimii doi ani sunt de peste 20 de milioane de euro. Restul… trageţi dumneavoastră concluziile! Am fost considerat nebun când am început să investesc la începutul crizei. Ştiți de ce? Fără să exagerez, noi suntem ca Mercedesul. Nu veţi vedea o expoziţie de Mercedes, ci aceia care vor o maşină Mercedes merg şi o caută. Bine, noi nu ne înţelegem niciodată la preţ, pentru că Mercedesul este scump. Comparaţia o fac cu Popeci Utilaj Greu, care este un brand, iar ceea ce facem noi aici este la nivelul Mercedes. Hai să zicem şi ca BMW, asta ca să fim „modeşti“.
GdS: Ce face într-o zi oarecare un milionar în euro?
C.P.: Mă scol la ora 7.00. Îmi place să fac sport până la 8.00, în general gimnastică. Nu întotdeauna fac gimnastica, pentru că mai sunt şi grăbit. Merg la birou şi până la ora 10.00 rezolv corespondenţa şi citesc ziarul Gazeta de Sud şi alte ziare locale, dar încep întotdeauna cu Gazeta de Sud. Între 10.00 şi 12.00 am o şedinţă, o analiză, împreună cu colegii mei, apoi am două vizite în fabrică, până la ora 15.00. Totuşi, mănânc 10-15 minute, pe la ora 13.00, dar nu îmi permit să stau mult la masă, pentru că sunt oameni în anticameră şi nu se cade să mă aştepte. La ora 15.00, vin la Play Land, văd ce s-a lucrat, ce s-a mai întâmplat şi mai corectăm sau îi felicităm pe cei care au făcut treabă bună. La ora 16.00 intru pe terenul de tenis sau de fotbal. La ora 18.00 părăsim terenul. Dacă jucăm fotbal, toţi cei care suntem acolo participăm la o masă dată gratis de firmă. Joc cu prietenul meu Pătruţ sau cu directori, cu muncitori. După ce mâncăm cu toţii, la ora 20.00 fix ne ridicăm şi plecăm. Eu mă ridic primul şi plec. Iar după tenis bem împreună o bere. Sâmbăta şi duminica nu lucrez niciodată.
GdS: Aveţi program de neamţ…
C.P.: Am acest program pentru că am citit în ‘90 că vor beneficia de rezultatele muncii lor cei care sunt sănătoşi, întregi, la 15 ani de când fac afaceri. Eu fac afaceri de 22 de ani şi, slavă Domnului, sunt sănătos. Fac schi. Mergeam înainte în Austria, dar acum merg la Poiana Braşov, pentru că sunt pârtii ca în Austria. Este mai bine la Braşov şi pentru că lăsăm banii aici. Le recomand tuturor Poiana Braşov. Să ştiţi că eu stau la masă cu muncitorii mei, mânânc unde mănâncă ei. Mă duc în concedii unde se duc şi ei. Eu nu mă duc la hoteluri de cinci stele, ci stau cu ei, în aceleaşi condiţii în care stau ei. Mă simt bine cu ei. Oamenii contează…. Noi suntem oameni şi ne respectăm unii pe alţii. Poate că în 22 de ani am ridicat tonul de trei-patri ori la angajaţii mei.
„Am încredere în România!“
GdS: Cum catalogați România, este o zonă propice pentru afaceri?
C.P.: Astăzi, datorită hotărârilor nepopulare pe care le-a luat guvernul, România este într-o poziţie favorabilă. Este propice pentru investiţii şi creştere economică aici. Odată cu criza, cei din Vest au desfiinţat locurile de muncă productive, pe când noi vindem inteligenţă vie, oamenii noştri. Din punctul acesta de vedere, cei din Vest vin către noi să solicite acest lucru. Noi putem face mai mult decât facem acum. Deşi, ca un paradox, noi suntem pe locul doi în Uniunea Europeană ca şi productivitate pe fiecare angajat. Dacă împarţi cifra de afaceri la salariile pe care le iau, suntem pe locul doi în Europa. Este un lucru foarte bun, adică s-au stăpânit creşterile salariale care se făceau anii anteriori şi acum a început să crească productivitatea, ceea ce este foarte bine. Când împarţi şi obţii 125% e un lucru foarte bun, după cum a făcut calculele un economist al unei bănci. Aceeaşi producţie care se făcea înainte de ‘89 cu 5.000 de oameni, eu acum o fac cu 800 de oameni. Asta este însemnătatea sectorului privat. Scurt: am încredere în România! Sunt fericit că am rămas aici şi pot să mă bucur, că înainte de ‘89 fusesem contactat să plec în străinătate, dar am rămas aici, cu românii.
GdS: Dar nu ați fost niciodată înșelat în afaceri în România?
C.P.: Ba da. Şi în România, şi în Germania, şi în Italia. Peste tot sunt oameni care încearcă să te păcălească, dar discutăm de firme mici. Cele mari nu fac aşa ceva. Firmele mari – care sunt branduri internaţionale nu-şi permit să greşească – ne cer nouă garanţii bancare.
GdS: Care sunt atuurile germanilor, englezilor, austriecilor cu care faceți afaceri, comparativ cu românii?
C.P.: Atuuri? Prin cerinţele lor ne-au determinat să lucrăm bine. Al doilea lucru este că ne plătesc la timp. Al treilea lucru, şi poate cel mai important, este că, poate, într-o zi vom face şi noi produse de calitate la fel ca ei, în sensul că vom pleca de la ce vedem la ei şi vom îmbunătăţi, vom moderniza.
GdS: Oferiți burse lunare viitorilor ingineri și muncitori. Câți rămân să lucreze la compania dumneavoastră?
C.P.: Din rândul studenţilor, cam toţi absolvenţii rămân şi lucrează în continuare la noi, pentru că i-am ales după o discuţie cu ei, poate şi pentru că sunt copiii salariaţilor noştri, mulţi dintre ei. Am pierdut 10-15 oameni cu Ford, pentru că au avut nevoie de prelucrători prin aşchiere şi probabil că vom mai pierde vreo 10-15, pentru că au nevoie de câţiva oameni pregătiți care să facă şi programare.
GdS: Cum reușiți să vă mențineți oamenii în fabrică?
C.P.: Ford va lua doar nişte specialişti în comenzi numerice, dar nu vor lua oameni specializaţi. Vor fi învăţaţi să lucreze pe bandă, să facă nişte lucruri foarte bine. Nu vor avea nevoie de oameni cu cunoştinţe variate, aşa cum se cere la noi, şi nici nu vor putea să plătească cei de la Ford un om foarte bun, aşa cum îl plătim noi. Cei care vor să plece e dreptul lor să plece unde se simt mai bine. Dacă omul pleacă, noi nu ne putem opune.
GdS: Se discută că în fabrica dumneavoastră sunt salarii destul de mici, 700-800 de lei pe lună. Ce venit considerați că trebuie să aibă un tânăr craiovean pentru a fi motivat la locul de muncă?
C.P.: Muncitorii au media salarială undeva la 1.200 de lei. Dacă îţi faci norma – şi 98% dintre ei o fac – atunci primeşti spor între 30-50% din salariu. Cu alte cuvinte, au un salariu între 1.600 şi 2.000 de lei, dar pot să facă şi ore în plus şi atunci iau un salariu şi mai mare. Ca să fii competitiv nu poţi să te duci cu salariile ca în Vest, că nu ai productivitatea care trebuie. La noi, salariile au crescut cu 40% din 2008 şi până în 2011, la toţi angajaţii. Bineînţeles că fiecare dintre noi ar vrea mai mult. Dar a fost şi o perioadă când am lucrat pe pierdere, pe perioada crizei, şi eu tot i-am plătit. Ei au înţeles să nu lucreze vinerea, iar eu i-am plătit. Au făcut ei sacrificiu, dar am făcut şi eu.
GdS: Le-a dat Ford mai mulţi bani specialiştilor care au plecat de la Popeci Utilaj Greu?
C.P.: Nu cred. Mai degrabă cred că e mirajul… Noi am făcut un sistem de cointeresare, adică nu iei salariu doar ca să vii la serviciu, ci pentru nişte rezultate. Un tânăr din Craiova ar trebui să câştige cam 1.000 de euro şi atunci va fi mulţumit.
GdS: Credeți că este posibil să se creeze 20.000 de locuri de muncă în Craiova în următorii patru ani?
C.P.: Of… (râde). Complicat! Sper să nu se facă în primărie sau în consiliul județean (râde din nou). Sper să se facă pe platforma de est a Craiovei, pentru că pe cea de vest cred că vom face agricultură după dispariția Doljchim. Dar să revin la întrebarea dumneavoastră cu locurile de muncă. Se zice că atunci când crezi cu tărie așa ceva, atunci forțele divine vor face o minune. Dar trebuie să fii convins de ceea ce crezi, să trăiești intens (râde din nou – n.r.).
GdS: Îl aveți alături pe fiul dumneavoastră, Călin. Este el pregătit să preia toate hățurile afacerilor din grupul Popeci?
C.P.: Eu zic că va fi pregătit, pentru că şi conducerea se învaţă încet şi nu se învaţă în facultate, ci în ani întregi de practică. Dar sunt convins că şi nepoţii mei vor fi pregătiţi. Sper ca numele Popeci să meargă mai departe.
GdS: Unde vă faceți concediile?
C.P.: În Grecia, în fiecare an. Acolo unde merg oamenii mei, merg şi eu. În plus, este ca un tratament, pentru că Marea Egee este foarte caldă, şi este şi ieftin. Cu șapte euro mănânci şi bei la greci.
GdS: Sunteți un om zgârcit?
C.P.: Nu. Dar merg cu prietenii mei şi cheltuiesc şi eu ca şi ei, pentru că mă simt bine cu ei.
GdS: Ce sfaturi le dați oamenilor de afaceri din Craiova?
C.P.: Să aibă încrederea că fondurile europene se dau cinstit, dar cu multă muncă în documentaţie. Cu alte cuvinte, pot să înfrângă birocraţia şi pot să facă investiţii plătind doar între 30 şi 50% din valoarea investiţiei. Îi sfătuiesc să fie îndrăzneţi, ca orice oltean.
GdS: Doriți să intrați serios în politică, în sensul că v-a tentat vreodată un post de parlamentar?
C.P.: În principiu, am fost numit în diverse funcţii, dar nu mă tentează să fac politică. Am doar simpatii, dar consider că e mai important să am grijă de cei 1.500 de oameni ai mei, angajaţi în Grupul Popeci.
GdS: Ați refuzat anul acesta o propunere de candidat la funcția de primar. De ce?
C.P.: Am refuzat locuri de parlamentar, de candidat la primărie. Chiar s-a insistat mult pe primărie anul acesta. Motivul este cel pe care vi l-am spus, că trebuie să am grijă de oamenii mei. În plus, familia s-a opus.
GdS: Cine credeți că ar conduce lumea în acest moment: economicul sau politicul?
C.P.: În lumea civilizată conduce economicul, iar, din păcate, la noi conduce politicul, ceea ce este o greşeală.
GdS: Va fi în continuare recesiune în Europa?
C.P.: În România nu va fi. În Europa, nu ştiu. Să se descurce ei acolo, cu economia lor, iar noi să o rezolvăm pe a noastră… Asta, aşa, ca o glumă! Este foarte importantă Uniunea Europeană atât din punct de vedere politic, cât şi economic şi nu ar fi exclus ca această criză să ducă la o Uniune a Statelor Europene. Germania are o economie cât toate statele la un loc şi ar putea să se impună. Eu cred că în patru-cinci ani vom vedea o Europă întărită şi mi-o doresc, deşi eu aş pierde ca exportator. Dar este mersul economiei, e direcţia pe care trebuie să mergem obligatoriu.
GdS: Dar România? Cum va fi afectată de creşterea euro?
C.P.: Creşterea euro afectează populaţia. Eu cred că nu va depăşi 4,5 lei pentru un euro până la sfârşitul anului. Nici BNR nu are interesul să crească mult euro, pentru că dacă depăşeşte euro 4,5 lei, atunci BNR pierde din rezerve. Avem 37 de miliarde de euro (în lei, dolari şi euro). Pentru cei care fac export este un avantaj să crească euro. L-am întrebat pe Mugur Isărescu la o întâlnire de ce nu lasă să crească euro, pentru a câştiga exportatorii. El a răspuns că „voi, exportatorii, sunteţi 1.000, dar eu trebuie să am grijă de 20 de milioane de oameni“. Aşa că… i-am dat dreptate.
„Să fim optimişti!“
GdS: Ce om, ce personalitate v-a influențat vreodată acțiunile sau viața privată?
C.P.: Am fost stagiar la Sibiu şi am lucrat trei ani la fosta IPA Sibiu. În anul al doilea am fost numit şef-atelier proiectare. Eu sunt, de profesie, inginer mecanic. M-au declarat în doi ani cel mai bun inginer proiectant şi m-au trecut în cartea lor de aur. Şi am avut acolo un inginer-şef concepţie, Ştefan Carabulea, era fratele lui Carabulea de la Atlassib. Era un om deosebit! Îmi plăcea cum vedea tehnica şi mi-am dorit toată viaţa să fiu inginer-şef concepţie. Am avut toate funcţiile în afară de asta, că… aşa e în sport!
GdS: Ce prețuiește cel mai mult pe lume Constantin Popeci?
C.P.: Oamenii îi preţuiesc. Deşi nu sunt un religios practicant, îi preţuiesc pe cei cu frica lui Dumnezeu, şi asta se întâlneşte de la un ţăran simplu până la preşedintele ţării.
GdS: Doriți să adăugați ceva pentru craioveni?
C.P.: Da. Să fim optimişti că sigur vom vedea în Craiova şi maşinile Ford ieşind pe porţile uzinei. Vom vedea şi turbinele Siemens ieşind de la Popeci Utilaj Greu, şi pasaj suprateran şi subteran, şi parcare, şi, sper, şi un nou stadion, dar care să fie în afara oraşului, iar actualul stadion să rămână pentru atletism, deoarece Craiova şi Oltenia au avut atleţi foarte buni.
GdS: Aţi investi într-un stadion?
C.P.: Să vedem ce vremuri vin… Dacă nu vine criza, putem discuta şi de stadion.
