Despre Carolina 1, o proteină care pare să aibă valori de diagnostic în cancerul de pancreas, despre faptul că transplantul hepatic a înregistrat cele mai spectaculoase progrese, despre gene implicate în apariţia cancerului, terapii celulare, medicină regenerativă, chirurgie robotică a vorbit într-un interviu acordat AGERPRES prof. dr. Irinel Popescu, directorul Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic „Dan Setlacek“ din cadrul Institutului Clinic Fundeni.
AGERPRES: Care sunt principalele preocupări ale Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic „Dan Setlacek“ din cadrul Institutului Clinic Fundeni?
Prof. dr. Irinel Popescu: M-aş referi la recent încheiatul Congres Romtransplant de la Târgu Mureş, unde participarea a fost exclusiv românească. În cadrul reuniunii s-a dorit un bilanţ şi prezentarea progreselor înregistrate de transplantul românesc. Între aceste progrese s-a remarcat creşterea numărului de donatori şi pentru prima oară a fost prezentat un model coerent prin care un centru, şi anume Centrul Universitar Timişoara şi Spitalul Judeţean Timişoara, prezintă un plan coerent de creştere a numărului de donatori, şi aceasta s-a concretizat în 12 donatori în primele cinci luni ale anului 2011, ceea ce, dacă ar fi fost reprodus la nivelul celorlalte 11 puncte acreditate, ar fi trebuit să conducă la 144 de donatori în cinci luni, ceea ce cu siguranţă ar fi fost extraordinar pentru România şi înseamnă de trei ori mai mult decât ceea ce a fost în realitate.
Lansarea acestui model, să zicem Timişoara, în activitatea de identificare, diagnosticare şi integrare în circuitul naţional de donare concretizată prin obţinerea unui număr de donatori, constituie în opinia mea un eveniment remarcabil.
Unul dintre beneficiari a fost şi Centrul nostru pentru ficat şi, ca urmare a acestei activităţi, de la începutul anului şi până acum, au fost efectuate 36 de intervenţii de transplant hepatic, ceea ce constituie cel mai mare număr de transplanturi hepatice efectuat vreodată în clinica noastră şi în România.
În decursul anului trecut s-au făcut 51 de astfel de operaţii, iar cele 36 de până acum ne îndreptăţesc să prognozăm o cifră finală undeva între 60 şi 70 de operaţii de transplant hepatic, care situează programul de aici la nivelul programelor europene performante şi din punct de vedere al numărului şi din punct de vedere al rezultatelor.
Iarăşi pentru prima oară în acest an supravieţuirea a trecut de 90%, deci e mai mare de 90%, practic, din cei 36 de bolnavi s-au înregistrat două decese, ceea ce înseamnă peste 90% cifră de supravieţuire imediată.
De altfel, la Congresul Romtransplant s-a remarcat faptul că transplantul hepatic a înregistrat cele mai spectaculoase progrese şi, în plus, faptul că programul de la Fundeni este unul din acelea în care se foloseşte şi transplantul cadaveric, deci de la donator aflat în moarte cerebrală, şi de la donator în viaţă, s-au făcut patru astfel de operaţii.
De asemenea, în acest an s-a transplantat ficat unui copil de un an, care este foarte bine şi în momentul de faţă, evoluţia a fost foarte bună. S-a transplantat un ficat polichistic de peste 23 de kilograme, care este cel mai mare ficat transplantat vreodată, şi am realizat pentru prima oară transplantul cu ficat împărţit pentru doi adulţi, un ficat care a fost împărţit în două părţi, nu tocmai egale, şi care au fost transplantate la doi adulţi de dimensiuni potrivite. Cei doi lobi ai ficatului, care nu sunt egali, lobul drept are aproximativ 65%, lobul stâng are 35%, şi au fost transplantaţi la doi receptori cu dimensiuni potrivite.
AGERPRES: Pentru că aţi vorbit de cercetare, ce preocupări aveţi ?
Prof. dr. Irinel Popescu: Centrul nostru îşi manifestă în continuare dorinţa de a promova cercetarea, atât cercetarea clinică, cât şi cercetarea fundamentală.
La nivelul cercetării clinice menţionez că în cursul acestui an a fost prezentată la Congresul Asociaţiei Europene de Chirurgie (ESA) lucrarea clinicii noastre, prezentată de dr. Victor Tomulescu, cu rezultate la zece ani după timectomiile miniinvazive şi care a fost selectată pentru publicare în cea mai prestigioasă revistă chirurgicală din lume şi va fi publicată în numărul din luna decembrie a cestui an.
În ce priveşte cercetarea fundamentală, după ediţia din acest an a Simpozionului Cajal, cercetătorii din clinica noastră împreună cu alţi colegi de pe platforma Fundeni îşi continuă cercetările pe cele două componente, şi anume pe genomica oncologică şi pe terapii celulare, deci pe medicină regenerativă, adică gene implicate în apariţia cancerului. Au fost şi publicate genele selectate de noi ca putând să fie specifice cancerului de pancreas, cum ar fi o proteină care pare să aibă valori de diagnostic în acest cancer, se numeşte Carolina 1, şi continuăm cercetările în ideea de a vedea în ce măsură, acţionând asupra acestor gene, se pot obţine efecte terapeutice. Vrem să testăm pe linii celulare diverse citostatice în funcţie de modificarea anumitor gene pe care noi le considerăm implicate în patogenia cancerului de pancreas.
AGERPRES: Este una din formele care nu prea are soluţie.
Prof. dr. Irinel Popescu: Nu are soluţie, din păcate. De aceea şi noi am încercat şi încercăm să lucrăm pe acest tip de cancer pentru că la celelalte, din fericire, rezultatele actuale sunt relativ rezonabile şi nu reprezintă o atât de mare urgenţă, în timp ce în cancerul de pancreas nu s-a descoperit chiar nimic care să schimbe prognosticul acestei boli şi prognosticul este acelaşi ca şi atunci când eram student la medicină şi, probabil, ca şi la începutul secolului. Deci, în această boală, practic aproape nimic nu s-a schimbat.
Cancerul colorectal, şi aici au fost comunicate mai multe gene care pot fi implicate în patogenie, şi aici căutăm proteine markeri. Aici terapiile actuale sunt mult mai eficiente, evident că există loc de mai bine şi dacă s-ar putea obţine chiar o vindecare completă şi rapidă bazată pe modificările genice, pentru că se ştie, cancerul în prezent este o boală cu componentă genetică majoră şi aceste modificări la nivelul genomului stau la originea afecţiunii. Or, controlul modificărilor genice care conduc la apariţia cancerului şi a căilor intracelulare care sunt declanşate după modificarea respectivă înseamnă până la urmă controlul bolii.
Aş mai menţiona la nivelul cercetării clinice prezenţa importantă a clinicii noastre la Congresul Mondial de Chirurgie robotică de la Atena, unde cele trei colective, unul condus de mine, celălalt condus de conf. dr. Cătălin Vasilescu, iar celălalt condus de dr. Victor Tomulescu, au prezentat lucrări care au fost foarte apreciate şi foarte bine primite şi, mai mult de atât, la şedinţa de prezentare generală a locului roboticii în momentul de faţă la nivel mondial poziţia României a fost foarte apreciată, în sensul că robotica înseamnă un mare progres în chirurgie, un pas important spre tehnologizarea acestei meserii, nu în ideea de a o dezumaniza, ci în ideea de a o face mai precisă, mai fiabilă, mai exactă, mai fiziologică pentru pacient, chiar mai fiziologică pentru chirurg, având în vedere că în timpul unei intervenţii foarte lungi şi laborioase chirurgul stă aşezat şi are o vedere tridimensională.
Costurile încă mari legate de acest tip de chirurgie trebuie bine evaluate şi contrabalansate de beneficiile care au putut fi codificate până în prezent. S-a dovedit că începând cu operaţii unde este foarte evident avantajul chirurgiei robotice, cum este rezecţia radicală a prostatei pentru cancer, şi ajungând la operaţii unde, cu siguranţă, chirurgia robotică aduce ceva şi poate cifrele vor confirma în viitor că şi acolo e la fel superioară celorlalte procedee, precum în prostatectomia radicală, în chirurgia cancerului de rect, chirurgia cancerului de col uterin, chirurgia esofagului inferior, ca să dau câteva exemple din patologia abdominală. Ei bine, asamblarea acestor date la nivel internaţional constituie un pas important în furnizarea acelor dovezi de care specialiştii au nevoie pentru justificarea costurilor crescute ale acestui tip de chirurgie. Activitatea de transplant îşi propune să valorifice orice donator şi asta a şi reuşit. Nu a fost nici un donator care să fie refuzat din motive de lipsă de primitor sau de lipsă de resurse şi, pe lângă numărul de donatori aflaţi în moarte cerebrală, să efectueze şi operaţii cu donatori în viaţă, coroborată şi cu activitatea clinică în care se include şi chirurgia robotică, iar, în timp, preocupările de cercetare, comunicările la congrese arată că această clinică rămâne preocupată de ideea de cercetare şi clinică, şi fundamentală.
AGERPRES: Cum se aplică cercetarea în clinică?
Prof. dr. Irinel Popescu: Noi am lansat pe Platforma Fundeni ideea de medicină translaţională şi considerăm că este unul din acele locuri puţine din ţară în care se poate vorbi despre aşa ceva, deoarece majoritatea studiilor de biologie moleculară pe care le-am menţionat pleacă de la material clinic, de la piesele operatorii ale unor bolnavi cu acele tipuri de cancere pe care le-am propus să le studiem. Şi invers, aşteptăm ca rezultatele despre care vorbeam, cum ar fi efectul citostaticelor pe liniile celulare de cancer de pancreas, dacă se va dovedi eficient, repet, coroborat cu modificările genomului pe care l-am identificat, atunci e posibil să iniţiem un studiu clinic în care la aceşti bolnavi pentru care în prezent nu există nici o speranţă să le putem oferi un tratament care să schimbe prognosticul actual al bolii.
• AGERPRES
