Pariurile sportive atrag din ce în ce mai mulţi jucători, mai ales din rândul tinerilor. Prima condiţie pentru a paria este, evident, pasiunea pentru sport, fie că este vorba de fotbal, tenis sau altele. A doua condiţie este să aveţi peste 18 ani. Cât de puţin este respectată legislaţia în domeniu în ceea ce priveşte vârsta celor care fac pariuri sportive nu mai este un secret.
Chiar dacă în fiecare casă de pariuri există afişe pe care scrie „Nu primim minori“, este evident că ele nu sunt luate în seamă nici de jucători, nici de angajaţi, din moment ce localurile sunt pline de adolescenţi ce urmăresc tabela cu meciuri şi bifează echipele favorite.
„O pasiune“ sau „un drog“
Pentru majoritatea tinerilor, pariurile sportive reprezintă o pasiune. „Pentru mine, jocul a devenit o pasiune. Primul bilet l-am completat la 15 ani şi mi-a adus un mic câştig“, povesteşte Sorin, elev în clasa a X-a la un colegiu din Craiova. Sportul lui preferat este fotbalul: „Mă uit des la meciurile de fotbal şi pariez în special pe echipe din străinătate. M-am gândit să joc cu aceste bilete, că poate am noroc şi câştig“. Mijlocaş ofensiv la echipa de juniori Ştiinţa Malu Mare, tânărul a mizat, pentru prima dată, pe Barcelona. Un bilet de zece lei i-a adus un câştig de cinci ori mai mare. „Este cea mai mare sumă pe care am câştigat-o: 50 de lei“. Sumele pe care le investeşte rar depăşesc cinci lei. Sorin spune că la casa de pariuri la care merge o dată pe săptămână nimeni nu-l mai întreabă ce vârstă are: „O singură dată m-au întrebat dacă am 18 ani. S-au uitat mai bine la mine şi m-au recunoscut ca fiind «de-al casei». Apoi, nimeni nu mi-a mai zis nimic“.
Dacă pentru minori este totuşi simplu să parieze, problemele apar însă atunci când trebuie să ridice banii. Dar numai teoretic. „Când câştigi, trebuie să ai buletinul, să-ţi ia CNP-ul. Dacă nu-l ai, uneori, pun unul de la ei, la întâmplare, scris pe o listă, alături de altele“.
Pentru Ovidiu, un tânăr de 17 ani, această „cursă“ a început în urmă cu un an: „Timp de câteva luni am băgat bani în pariuri. Devenise obsesie, mergeam acolo de două-trei ori pe săptămână“. Ovidiu spune că pariurile nu pot fi considerate o pasiune, ci pur şi simplu sunt „o risipă de bani şi ceva de necontrolat“. Tânărului îi place să parieze tot pe echipele din străinătate şi îşi aminteşte că, la un moment dat, a câştigat 40 de lei.
Tot el spune grav: „Este un drog. Începe să-ţi placă şi apoi nu poţi să te laşi“. Ovidiu afirmă că toţi banii de buzunar îi dădea pe bilete: „Băgam toţi banii pe care îi aveam la mine. Preferam să nu mănânc ca să pariez. Am pus 300 de lei într-o zi şi nu m-am ales cu nimic“.
Raluca Săcuianu
