Valentin Ceauşescu povesteşte pentru Irish Times că în zilele revoluţiei el însuşi dorea ca lucrurile să se schimbe şi i-a spus tatălui său acest lucru. Fiul lui Ceauşescu crede că un grup care se opunea tatălui şi dorea să obţină câştiguri personale a conspirat pentru a lua puterea, sub acoperirea protestelor: „Nu a fost o revoluţie sau un puci – aş descrie-o ca pe o mizerie“. Valentin Ceauşescu consideră că schimbarea paşnică era posibilă. „Dar restul lumii a crezut altceva. Şi de aceea am ajuns acolo“, încheie el.
În ziua de Crăciun, în urmă cu 20 de ani, domnia despotică a lui Nicolae Ceauşescu asupra României s-a încheiat cu o execuţie sumară – de atunci, fiul său este cel care a rămas să poarte povara trecutului familiei.
Valentin Ceauşescu nu are limuzină, nu are gardă de corp şi trăieşte departe de centrul Bucureştiului, într-o suburbie liniştită. Soarbe din cafea, fumează şi îşi povesteşte istoria remarcabilă, scrie Irish Times.
Sunt 20 de ani de când Ceauşescu a fost răsturnat de la putere, judecat rapid pentru crime împotriva poporului şi executat alături de soţia sa, Elena, chiar în ziua de Crăciun. Fiul unui cizmar a devenit în scurt timp cel mai brutal dictator din fostul bloc comunist, făcând numele Ceauşescu un sinonim pentru reprimare, cruzime şi cultul personalităţii.
În timp ce România, ţara cu 23 de milioane de locuitori, se adâncea în sărăcie, Ceauşescu a început să demoleze vechiul Bucureşti şi să construiască blocuri gri şi monumente închinate egoului său, cel mai cunoscut fiind Casa Poporului, o clădire uriaşă, pe locul doi în lume ca mărime.
În urmă cu 20 de ani, a face parte din familia Ceauşescu însemna să te bucuri de putere nelimitată şi de privilegii. Cei trei copii ai cuplului Ceauşescu – Valentin, Nicu şi Zoia – erau prinţii naţiunii, priviţi de departe de un popor furios, dar fără nici o putere. Nicu şi Zoia sunt acum morţi, Valentin fiind cel care trebuie să poarte povara trecutului lor. El oferă foarte rar interviuri. Are câţiva prieteni apropiaţi şi a lucrat la acelaşi Institut de Fizică Atomică de circa 40 de ani.
Valentin Ceauşescu: Am privit la televizor procesul şi execuţia
Stând în cafeneaua sa favorită din Bucureşti, Valentin Ceauşescu îşi aminteşte de valul de proteste din România şi de discursul tatălui său de la balconul sediului Partidului Comunist.
„Doream ca lucrurile să se schimbe“, spune Valentin, amintindu-şi despre o discuţie avută cu tatăl său în acea noapte. „I-am spus că lucrurile ar trebui să se schimbe chiar de a doua zi, dacă urma să mai fie o a doua zi“.
Valentin Ceauşescu crede acum că tatăl său a minimalizat ameninţarea la adresa regimului, crezând că era ceva similar cu o tentativă orchestrată de URSS în 1968, pentru a-l face să urmeze exact ordinele Kremlinului.
„Dar nu erau numai ruşii. Lucrurile erau complet diferite. Tatăl meu nu mai impunea aceeaşi autoritate şi nu mai inspira aceeaşi încredere poporului ca în 1968“, explică Valentin.
Pe 22 decembrie, Valentin a fugit din Bucureşti, dar a fost arestat pe 25 decembrie. „În seara aceea am fost dus la o bază militară şi am privit la televizor procesul şi execuţia. Eram acolo cu ofiţerul la comandă şi cu încă unul. Nu m-am uitat la ei. Eram ruşinat, ruşinat că sunt român. Nu este vorba cum îţi tratezi liderii… Este greu de descris, dar am simţit, în timp ce priveam, că era un lucru cumva murdar… că era ruşinos să privesc aşa ceva“, povesteşte Valentin.
Ca mulţi alţi români, Valentin Ceauşescu crede că un grup care se opunea tatălui său şi dorea să obţină câştiguri personale a conspirat pentru a lua puterea sub acoperirea protestelor, folosind unităţi ale armatei pentru a semăna haos în ţară, înainte de a se prezenta drept „Frontul Salvării Naţionale“.
„Nu a fost o revoluţie sau un puci – aş descrie-o ca pe o mizerie“, spune Valentin Ceauşescu, care este convins că reformişti din regimul lui Mihail Gorbaciov şi din alte guverne din Est şi din Vest au susţinut planurile de eliminare a tatălui său.
„A fost orchestrată de oamenii care mai apoi au preluat conducerea“, continuă el. „Am aflat mai târziu că ruşii au avut un număr mare de oameni din ţară, care nu aveau nevoie să ia măsuri… Ei nu puteau crede că totul s-a prăbuşit în câteva secunde – că au dezorganizat totul, iar persoanele responsabile au fost nevoite să vină cu un plan. Nu au existat oameni loiali, nici forţe cu care să se confrunte. Ei au dat arme la toată lumea în stradă, oamenii erau gata oricând să tragă. Asta e ceea ce s-a întâmplat“.
Trăind într-o ţară încă bântuită de regimul tatălui său, de secretele revoluţiei şi de umbrele celor aproape 1.500 de victime, Valentin Ceauşescu crede că schimbarea paşnică era posibilă în România şi ea ar fi creat o naţiune mai puţin marcată de corupţie, suspiciune şi acuzaţii. „Asta cred. Dar restul lumii a crezut altceva. Şi de aceea am ajuns acolo“, încheie el.
