„Există nervi“, „Dulcea toamnă craioveană“ şi „Portretul lui Dorian Gray“ au fost spectacolele prezentate craiovenilor marţi, în cea de-a treia zi a manifestărilor dedicate Zilelor Craiovei.
„Există nervi“, piesa Teatrului Naţional „Marin Sorescu“, i-a adus pe scenă marţi, de la ora 17.00, pe Valentin Mihali, Ilie Gheorghe şi Nicolae Poghirc, pentru ca „Dulcea toamnă craioveană“, spectacol de muzică, poezie şi dans, să reunească de la ora 18.30, la Teatrul Liric, atât actori ai Naţionalului, Tamara Popescu, Anca Dinu, Valeriu Dogaru, Angel Rababoc, Cosmin Rădescu şi Georgeta Luchian Tudor, cât şi membri ai clubului de dans „Patricia dance“, corul Liceului de Artă „Marin Sorescu“, sub conducerea profesoarei Eugenia Manole, dar şi solişti ai grupului de balet „Oleg Danovski“. Muzica sopranei Diana Ţugui, acompaniată la pian de Ivona Cristescu, poezia lui Tudor Arghezi, George Topârceanu, Georgeta Luchian Tudor în interpretarea excepţională a actorilor Naţionalului craiovean, pe fundalul sonor asigurat la chitară de profesorul Mihai Mihăescu, dar şi dansul soliştilor baletului „Oleg Danovski“ s-au împletit, poetic vorbind, în dulcele stil al toamnei.
Răzvan Maziliu sub masca lui Dorian Gray
Pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu“, craiovenii au avut parte de teatru, muzică şi dans îmbinate perfect în spectacolul „Portretul lui Dorian Gray“ al Teatrului Odeon din Bucureşti. Spectatorii învăluiţi în misterul dansului lui Răzvan Maziliu au trăit alături de actori drama tânărului Dorian Gray care-şi dă inocenţa şi sufletul pentru tinereţea veşnică şi o viaţă de plăceri. Spectacolul traspune în scenă povestea degradării morale a acestui tânăr scrisă de Oscar Wilde, Răzvan Maziliu interpretând un Dorian mut care se exprimă prin dans şi mişcări ce simbolizează seducţia, perversitatea, orgoliul, obsesia perfecţiunii, violenţa şi în cele din urmă moartea. Tăcerea personajului îi arată cruzimea, indiferenţa faţă de sentimentele semenilor lui, faţă de iubirea pentru Sibyl Vane, o actriţă care cade pradă farmecelor tânărului şi prejudecăţilor vremii. Naratorul, interpretat de actorul Dan Bădărău, este însă vocea lui Dorian şi, de cele mai multe ori, şi conştiinţa lui. El conduce întreaga acţiune, explicând dedesubturile poveştii. Aceasta este aparent simplă: pictorul Basil Hallward rămâne impresionat de frumuseţea şi inocenţa tânărului Dorian Gray şi îi face portretul. Atunci când tânărul se cufundă într-o viaţă de plăceri şi mizerii, imaginea din tablou începe să se degradeze, să îmbătrânească, în timp ce Dorian rămâne chiar şi peste ani tânăr, frumos, seducător. El ucide tot ce este bun în jurul lui, pe Sibyl Vane, pe pictor, care îi era prieten şi mentor, ultima sa victimă fiind chiar tabloul care înfăţişa un om bătrân, murdar şi plin de răni, aşa cum este şi conştiinţa lui. Distrugând tabloul se distruge pe sine şi pune astfel punct printr-un ultim dans unei vieţi închinate păcatului. Muzica, dansul actorilor, costumele colorate şi accesoriile mari create de Doina Levintza i-au făcut pe craioveni să pătrundă în atmosfera halucinantă, plină de farmec, parfum şi otravă a spectacolului. Nici un zgomot nu a tulburat jocul actorilor, mobilele au tăcut, foşnetele au amuţit, pentru ca la final ropotele de aplauze să răbufnească şi timp de câteva minute actorii şi spectatorii şi-au mulţumit reciproc.
