Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj şi-a mutat centrul de recuperare a persoanelor cu handicap într-un sediu complet renovat şi utilat, care poate face cu succes concurenţă oricărui centru de acest fel din Bucureşti ori chiar din străinătate. Deocamdată, acesta este singurul centru din Craiova care asigură recuperare atât pentru persoanele instituţionalizate, cât şi în ambulatoriu.
De aproape două luni, zeci de adulţi cu handicap se bucură de un nou cămin, care poate rivaliza cu oricare centru modern bucureştean sau chiar cu propria casă a celor care locuiesc aici. Este vorba de Modulul „Sf. Maria“, care, de la 1 august, s-a mutat din vechiul sediu de pe strada Tabaci – în spatele Spitalului Judeţean – într-o clădire proaspăt renovată din cartierul Craioviţa Nouă. Acolo unde au funcţionat, pe rând, o grădiniţă de copii şi un centru de plasament, astăzi, zeci de persoane cu handicap din Craiova şi de pe raza judeţului Dolj beneficiază pentru prima dată de terapii şi aparatură ultraperformante, precum şi de personal medical specializat. Aşa cum explică dr. Lidia Constantinescu, şefa acestui centru, Modulul „Sf. Maria“, o componentă funcţională a DGASPC Dolj, este format din două centre: Centrul de Îngrijire şi Asistenţă şi Centrul de Servicii de Recuperare Neuromotorie. „Centrul de Îngrijire şi Asistenţă (CIA) asigură găzduire, protecţie, îngrijire şi recuperare pentru 33 de adulţi cu abilităţi scăzute. Centrul de Servicii de Recuperare Neuromotorie (CSRN) asigură terapie complexă de recuperare a persoanelor adulte cu dizabilităţi neuromotorii, atât din ambulatoriu, cât şi din CIA“, a precizat dr. Lidia Constantinescu.
Personal specializat şi aparatură modernă
Având sprijinul Consiliului Judeţean Dolj, DGASPC nu s-a zgârcit deloc în renovarea şi reamenajarea noului Modul „Sf. Maria“. De la termopane, gresie şi faianţă, dormitoare dotate cu televizoare, aer condiţionat, la grupurile sanitare adaptate pentru persoanele cu handicap locomotor, spaţiile amenajate pentru spălătorie şi lenjerie şi până la cabinetele medicale utilate cu aparatură ultramodernă, noul centru este de departe la înălţimea cel puţin a suratelor sale din Bucureşti. „Asigurăm fizioterapie (laser-terapie, ionizări, electrostimulare, magnetoterapie, balneohidroterapie), kinetoterapie, dar şi consiliere psihologică“, a enumerat şefa centrului tratamentele de care beneficiază pacienţii de aici, fie ei interni sau externi. De asemenea, nu este de neglijat personalul angajat specializat, care răspunde oricăror cerinţe ale pacienţilor: lucrează aici, în beneficiul persoanelor cu dizabilităţi, îngrijitori de curăţenie, infirmiere, instructori de ergoterapie, asistenţi medicali, psihologi medicali şi medici.
„Mai bine ca acasă“
Cu alte cuvinte, modulul „Sf. Maria“ este un centru de care Craiova avea cu siguranţă nevoie. De două luni, bătrânii de aici (pentru că majoritatea persoanelor internate au vârstă înaintată) au parte, în sfârşit, de condiţii bune de viaţă, de grijă şi afecţiune, dar, mai ales, de tratamente adecvate. Filip Silviu Constantinescu şi Ion Popa sunt un exemplu de „chiriaşi“ extrem de satisfăcuţi de noua lor „casă“. Astăzi sunt colegi de cameră, bucurându-se împreună de condiţiile deosebite în care trăiesc. Şi îşi împărtăşesc unul altuia impresiile, după experienţa îndelungată pe care au avut-o în vechiul centru. „Sunt instituţionalizat de opt ani, aşa că am stat destul pe Tabaci, să văd acum care este diferenţa“, a spus Filip, de 52 de ani. Colegul său, ceva mai în vârstă, i-a luat vorba din gură: „Nu ne plângem, trăiam şi acolo, dar mai era o uşă stricată şi se repara, se mai cârpea cu vopsea vreo murdărie… Aici este altceva. Totul este nou, foarte curat, mâncarea este excelentă – avem trei mese pe zi, plus două gustări – medicamentele sunt la discreţie. Mai mult, avem un club al nostru, foarte frumos amenajat, în care desfăşurăm activităţi de terapie ocupaţională: jucăm şah, table, femeile împletesc sau dansează, ne uităm la televizor. Şi de câte ori este vreo zi de naştere, sărbătorim cu toţii, cu prăjituri şi sucuri. O dată la câteva săptămâni, plecăm în excursie la câte o mănăstire, cum a fost duminica trecută, la Lainici. Am mers cu autocarul, ne-am rugat la mănăstire, am servit masa pregătită de măicuţe. Este frumos aici. Parcă nu ne mai simţim atât de bolnavi şi atât de singuri… E mai bine chiar decât acasă!“, au concluzionat bătrânii, în timp ce, potrivindu-şi ţinuta, au pornit agale, târându-şi picioarele pe gresia ca lacrima, spre sala de mese.
