Craiovenii percep calificările multiple ca un lucru bun care nu le poate aduce decât succese în viitoarea carieră. Cu toate acestea, specialiştii spun că supracalificarea poate fi un inconvenient cel puţin la fel de mare ca lipsa experienţei.
Piaţa muncii este în continuă schimbare. Dacă înainte de 1989 numărul persoanelor care urmau un master sau un doctorat era destul de redus, acum, cei mai mulţi tineri se gândesc să nu se rezume la un master. Acest lucru se datorează, în principal, concepţiei potrivit căreia cu cât portofoliul personal cuprinde mai multe diplome, cu atât eşti mai calificat pentru un job anume şi deci valoros pentru angajator. „Cu cât ai mai multe diplome, cu atât dă mai bine la CV. Cred că orice angajator îşi doreşte un angajat supracalificat pentru că acesta poate fi introdus repede în procesul muncii“, a explicat Doria G., o tânără de 23 de ani din Craiova. De aceeaşi părere este şi Andrei Gavrilă, de 21 de ani: „Cu cât ştii mai multe şi ai mai multe diplome, cu atât eşti mai apreciat. Să fii supracalificat este un lucru cât se poate de bun“.
Angajatori reticenţi
Potrivit specialiştilor din domeniu, angajaţii supracalificaţi pot fi însă o problemă pentru angajatori deoarece unora dintre ei le este teamă că la scurt timp după ce vor fi angajaţi aceştia îşi vor găsi de lucru în altă parte, conform pregătirii şi experienţei lor. „Dacă până acum lipsa unei pregătiri satisfăcătoare nu te ajuta profesional, în ultimul timp, angajatorii prezintă o reticenţă faţă de persoanele cu experienţă, cunoştinţe şi studii semnificative“, notează www.stiletto.ro. Nu e de mirare că, acum câţiva ani, un student care, dornic să se întreţină singur, a vrut să se angajeze la Salubritate a fost refuzat pe motiv că este „supracalificat pentru job“.
Teama angajatorilor, parţial justificată
Din acest punct de vedere, teama angajatorilor de persoane supracalificate este, în unele cazuri, justificată, mai ales că angajarea pe un post inferior pregătirii este privită de potenţialii angajaţi ca un compromis. „Da, aş acepta să mă angajez pe un post care nu necesită pregătirea pe care o am, însă pentru o scurtă perioadă. În timpul ăsta mi-aş căuta un job mai bun“, a explicat Tania B., de 24 de ani.
Motivele pentru care un candidat supracalificat este respins nu se rezumă însă la teama angajatorului că respectiva persoană se va plictisi şi va căuta repede ceva mai bun. Angajatorii se tem şi de faptul că aşteptările financiare ale potenţialului angajat ar putea fi mult prea ridicate faţă de capacitatea sa de a plăti.
Soluţia cea mai bună, comunicarea
Dacă vă doriţi cu adevărat locul respectiv de muncă, specialiştii spun că soluţia cea mai bună nu este omiterea unei calificări sau a unei experienţe din CV, ci comunicarea. Trebuie să-i explicaţi potenţialului angajator că sunteţi foarte interesat(ă) de jobul respectiv şi că supracalificarea dumneavoastră reprezintă un avantaj pentru companie.
Oricum, trebuie să aveţi în vedere faptul că supracalificarea nu este întotdeauna privită ca un dezavantaj, mai ales că toate firmele au nevoie de o persoană care se pricepe foarte bine la ceea ce face şi care poate prelua mai multe sarcini. „Atunci când compania are planuri de dezvoltare, integrarea lor poate fi făcută, în vederea promovării, pe măsură ce organizaţia creşte“, notează www.news24.ro.
