Interviu cu prof. dr. Dan Mogos, director executiv DSP Dolj
1. Ce parere aveti despre reforma in sanatate, initiata si promovata de ministrul Eugen Nicolaescu?
R: Indiferent de criticile uneori indreptatite, alteori rauvoitoare, un fapt este clar: este cel mai complex si mai reformator pachet de legi in domeniul sanatatii aparut in România.
Ritmul alert al implementarii, modalitatea in care sunt implicate in dezbatere toate categoriile din sistemul medical (corpul academic, medici, asistenti medicali, economisti, juristi etc.), discutiile directe cu directorii DSP din tara ma impresioneaza si imi dau speranta ca lucrurile se vor schimba in bine.
Complexitatea pachetului de legi este un alt element ambitios si necesar, deoarece pentru realizarea unui act medical de calitate este nevoie de un cadru legislativ care sa abordeze unitar Legea spitalelor, Legea asigurarilor de sanatate, Legea farmacistului, Legea mallpraxisului etc.
Lasând la o parte unele aspecte de incongruenta, de asperitati, de disconfort generate de ideea schimbarii, cred ca proiectul de reforma este absolut necesar, trebuie sustinut si pe parcurs eventual imbunatatit.
2. De ce credeti ca pâna acum nu s-a facut o adevarata reforma?
R: Motivele sunt multiple, dar unele sunt mai evidente. In primul rând nu a existat o coerenta in programul de reforma: in 15 ani s-au succedat peste zece ministri. Fiecare, probabil, a gândit si poate a inceput câte o „reforma“.
In al doilea rând, „reformarea“ a fost gândita parcelar (ex: numai Legea spitalelor) si atunci la initiativa unui grup parlamentar, care nu a privit reforma in ansamblul ei.
Intr-adevar, subfinantarea sistemului a fost o cauza constanta care a impiedicat practicarea corecta a gestului medical chiar in conditiile unei legislatii imperfecte.
Daca la aceste motive adaugam si defectele de management este conturata ideea insuccesului reformei de pâna acum.
3. Actuala reforma abordeaza aceste aspecte care motiveaza nereusita tentativelor anterioare?
R: Desigur, deoarece reforma din managementul medical se face concomitent cu reforma sistemului de asigurari, care va reglementa corect relatia dintre gestul medical si costul acestuia.
Programul acestei reforme il consider complet si coerent astfel incât reusita reformei depinde mult de modul in care personalul medical si populatia o vor sustine.
4. Vi se pare corect ca pensionarii sa plateasca asigurari de sanatate?
R: Sistemul nostru de asigurari se bazeaza pe principiul solidaritatii sociale. In acest context mi se pare corect ca pensionarii care au pensie peste echivalentul a doua salarii pe economie (desi uni au peste zece salarii medii) sa fie solidari cu acei pensionari care au câteva sute de mii de lei pensie. In fapt, legea clarifica acest aspect: numai unii dintre pensionari vor contribui la asigurarile de sanatate.
5. Unii reproseaza modul precipitat si transant in care ministrul Eugen Nicolaescu face reforma in sanatate. Despre acest lucru, dumneavoastra ce parere aveti?
R: Cred ca exista cel putin doua tipuri principale in care se poate face reforma.
Unul este cel al reformei „de catifea“ care presupune discutii, disectii un timp indelungat si cu rezultate care urmeaza sa le vedem in timp; este tipul de reforma practicat pâna in prezent si vedeti in ce situatie grava am ajuns dupa 15 ani de „reforma“.
Alt tip de reforma este cel propus de Eugen Nicolaescu, rapid si bazat pe argumente de eficienta. Desigur, in general oamenii, statistic vorbind, sunt refractari la schimbari, cu atât mai mult cu cât ele sunt radicale si mai ales când ii vizeaza pe ei. Personal, cred ca ministrul sanatatii doreste ceva nou si este bine sa avem rabdare sa vedem rezultatele. Cel putin teoretic ar trebui sa fie mai bine.
6. Credeti ca un economist este un manager de spital mai bun decât un medic?
R: Nu cred ca intrebarea este corect pusa.
In primul rând ca proiectul de lege nu interzice unui medic sa fie director daca acesta are abilitati manageriale si daca este dispus sa faca numai acest lucru.
In al doilea rând, in managementul spitalului oricum medicii (directorul medical – care este obligatoriu medic, sefii de sectii) joaca un rol principal, numai ca li se sporeste responsabilitatea in privinta eficientei gestului medical, iar „contabilizarea“ acestei eficiente va fi facuta de un director general, care daca este economist cu studii manageriale nu cred ca este o problema.
Cred ca avem si anumite prejudecati in sensul ca directorul general impune sau influenteaza esenta actului medical si de aceea il percepem mai degraba ca pe o personalitate medicala proeminenta.
7. Nu credeti ca profesionistii (medici) cei mai buni ar putea fi si cei mai buni manageri de spital?
R: Cele doua notiuni nu se suprapun sau, mai bine zis, nu se subinteleg. Sigur, daca ambele conditii sunt indeplinite de aceeasi persoana, este o intâlnire fericita si rara.
8. Mediul academic a perceput ca pe o ofensa modul in care a pus in practica reforma ministrul Nicolaescu. Dumneavoastra ce parere aveti?
R: Stiu ca ministrul a avut initial o intâlnire cu rectorii Universitatilor de Medicina si Farmacie din tara si ca aceasta intâlnire a decurs intr-o ambianta academica, existând multe puncte de vedere comune. L-am auzit pe ministru adresându-se public mediului academic si recunoscând ca uneori limbajul sau a fost putin neglijent, exprimându-si scuze celor care s-au simtit jigniti. Cel putin aceste doua exemple alaturi de faptul ca in spitalele universitare ministrul a numit ca interimari directori medicali din rândul corpului academic, de regula personalitati medicale de notorietate internationala (ex: Spitalul Fundeni), ma fac sa cred ca intentiile ministrului sunt sincere si in concordanta cu respectul cuvenit cadrelor universitare.
9. Doriti in continuare aceasta functie de director executiv al DSP Dolj?
R: Cred ca da, pentru ca, pâna acum, nu am facut decât sa imi consum energia pentru niste proiecte inca nerealizate si pentru lucruri neprevazute, inlantuite si neplacute: inundatii, greve, vaccinari, epidemii de rujeola etc. As dori ca dupa atâta zbucium sa vad realizându-se unele proiecte pe care mi le-am propus si pe care le consider viabile.
10. Ce proiecte v-ati propus si ce ati realizat?
R: Mi-am propus reorganizarea ambulatoriului Spitalului de Urgenta dupa sistemul integrat, prin extinderea spatiului in actualul sediu al DSP, sa concentrez DSP intr-un singur sediu (in prezent are patru sedii), sa contribui la reorganizarea si clarificarea legislativa a Spitalului de Neuropsihiatrie de la Poiana Mare, sa reorganizez Spitalul nr. 2, sa dau o utilitate medicala scheletului de beton de la Spitalul nr. 3 care de peste zece ani se degradeaza sub privirile noastre, sa incep organizarea unui Spital de Pediatrie in actualul sediu al Clinicii de Pediatrie de lânga Parcul „Romanescu“, sa asigur un spatiu adecvat Institutului de Medicina Legala si sa incep amenajarea unui nou Spital de Urgenta.
Din pacate nu am realizat decât partial proiectul de la Poiana Mare (cadrul legislativ inca nu este clar) si am promisiuni pentru extinderea ambulatoriului, a concentrarii DSP intr-un singur sediu, si amenajarea sediului pentru IML. Spitalul de Urgenta pe care il doream se va construi conform unui proiect in cadrul reformei cu sprijinul Bancii Mondiale si va fi un Spital Regional, conform afirmatiilor ministrului Nicolaescu.
Mentionez ca pâna acum am avut sprijinul autoritatilor locale, in special al prefectului Nicolae Giugea, al presedintelui PNL Mario Oprea, al subprefectului Ion Groza, al tuturor parlamentarilor de Dolj si, in final, sprijinul consistent al lui Eugen Nicolaescu. Doresc sa le multumesc si pe aceasta cale cu speranta ca voi duce la bun sfârsit aceste proiecte.
Pâna acum insa cea mai mare realizare o consider formarea unei echipe in cadrul DSP, realizarea unui climat de lucru confortabil, cu o mentalitate comuna si care se comporta cu multa seriozitate intr-o perioada extrem de dificila si agitata din sistemul medical. Este un colectiv cu experienta, pe care ma bazez si il respect.
