Academia Regala din Suedia a anuntat recent ca Premiul Nobel pentru Literatura a fost atribuit lui Harold Pinter – dramaturg, scenarist (radio, televiziune, film), regizor, actor si militant activ pentru drepturile omului in plan politic. Suedezii chiar sint convinsi ca decernarea acestui premiu deschide calea unei generatii viitoare, criticii literari fiind pusi intr-o reala dificultate. Cistigatorul celui mai substantial premiu pentru literatura este un „personaj“ controversat in lumea literaturii. De aceea, se cuvine mai intii sa-l facem cunoscut cititorilor nostri.
Harold Pinter s-a nascut pea 10 octombrie 1930, la Londra, intr-o familie de evrei, fiind singur la parinti, insa avind o multime de matusi, unchi, veri etc. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, cind avea doar noua anisori, Pinter a fost scos din Londra si s-a reintors peste trei ani. Potrivit unui interviu aparut in „The Guardian“, in 1999, acesta marturiseste ca s-a simtit „deopotriva evreu si neevreu“. Sinceritatea sa este sub semnul indoielii, pentru ca de la virsta de 13 ani nu a mai calcat cu piciorul nici macar intr-o sinagoga. Practic, se comporta aidoma baiatului de la gogoseria din colt care, cu Biblia in buzunarul din stinga si Coranul in buzunarul din dreapta, iti tine o prelegere despre Heidegger. Harold Pinter a refuzat in doua rinduri sa-si satisfaca stagiul militar. Din aceasta cauza a fost judecat de doua ori, de fiecare data fiind amendat cu suma modica de 30 de lire. De asemenea, a fost casatorit cu actrita Vivien Marchant. Cu aceasta a avut un fiu care, ulterior, a devenit scriitor si muzician. Divortul lui Pinter de Vivien, atitudinea dramaturgului, a dus la ruperea totala a relatiilor cu propriul fiu care aproape ca si-a renegat tatal. Despartirea totala a culminat cu impingerea fostei sotii catre tragedie. Hipersensibila din fire, aceasta a cazut intr-o stare depresiva, stare de soc, murind alcoolica in 1982.
Astfel, intreruperea comunicarii cu fiul, in fond, este tragedia existentei – tema centrala a tuturor pieselor. Harold Pinter a fost om de radio, de televiziune, a jucat numeroase roluri pe scena, pe micul si pe marele ecran. A fost recompensat cu numeroase premii si distinctii, insa niciodata n-a obtinut OSCAR. S-a afirmat deseori, in mai toate imprejurarile, ca „Pinter este profund de stinga, ceea ce ar implica ateismul, nevoia de a fi mai puternic decit Dumnezeu, poemele sale polemiste dezvaluindu-i fata“.
Marika Grenser, jurnalista liber profesionista, imediat dupa anuntarea Premiului Nobel, l-a contactat telefonic pe Harold Pinter pentru a-i afla reactia. De ce? Intrucit nu ii placea sa vorbeasca, era supranumit „dramaturgul tacerilor“. Pentru multi jurnalisti, tacerea sa suspecta era justificata de atingerea tintelor. Numai ca „dramaturgul tacerilor“, de data aceasta, a rupt tacerea si a renuntat la masca, fara sa-si dea seama: „Nu pot spune in cuvinte ce simt (…) Nu ma asteptam deloc (…) Pentru moment n-am cuvinte. O sa le am cind vin la Stockholm“. La fel cum nu se astepta nici scriitorul francez de limba chineza Gao Xingjian, care a cucerit Premiul Nobel in urma cu cinci ani. Autor al romanului „Muntele sufletului“, Gao Xingjian a primit prestigioasa recompensa „pentru o opera cu deschidere universala, marcata de o constiinta amara si de o ingeniozitate a limbajului, care a deschis caile noii arte a romanului si teatrului chinez“, s-a aratat in comunicatul Academiei Regale. Scriitorul chinez a declarat in aceeasi zi, in locuinta sa dintr-o suburbie a Parisului, Bagnolet, ca este „surprins“ de decizia Academiei Regale Suedeze, mai ales ca nu se numara printre favoriti. Precizam ca, Gao Xingjian a parasit China in 1988, pentru a veni in Franta ca refugiat politic. Gao Xingjian a incasat noua milioane de coroane suedeze (1,077 milioane de euro) din partea Fundatiei Nobel, care doteaza cinci dintre cele sase premii instituite in 1895 de savantul si omul de afaceri Alfred Nobel si atribuite pentru prima data in 1901. Decernarea oficiala a premiilor are loc, in fiecare an, la 10 decembrie, ziua mortii lui Alfred Nobel.
Harold Pinter este considerat de britanici ca fiind „omul-media al zilelor noastre“, insa acesta este destul de controversat in cercurile marilor teoreticieni ai lumii. In ce sens? S-a spus ca „teatrul si politica sint pasiunile lui Pinter si este greu de depistat atunci cind face politica in teatru si teatru in politica“. Pe de alta parte, unii critici sustin ca „Harold Pinter este un clasic in viata al postmodernitatii“, apreciind: „Cu el incepe si se incheie un capitol, cu el se incheie postmodernitatea insasi“. Si… toate aceste aprecieri in ciuda faptului ca Harold Pinter are o impresie execrabila despre critici si nu da doi bani pe ei. Numai ca atitudinea nihilista a lui Pinter este justificata partial de scriitorul T.S. Eliot si el cistigator al Premiului Nobel: „O data ce ai un Nobel in fata, nu mai ai un viitor in fata, ai doar un trecut glorios in urma“. Facind abstractie de pleonasmele lui Eliot, toti cistigatorii acestui Nobel ar trebui sa se raporteze la titani precum Shakespeare, Dante, Dostoievski, marii antici etc., care nu au avut viitor, ci au ramas intru cuvint si intru eternitate. Ei nu au scris pentru premii.
N-ar trebui sa mire pe nimeni, insa Nobelul acordat pentru literatura si-a pierdut de mult din prestigiu. De ce? Din pricina criteriilor. Criticul Laurentiu Ulici imi spunea, in urma cu aproape 9 ani, ca in acordarea Premiului Nobel, practic, sint niste criterii care primeaza si care sint luate in considerare. Astfel, primul criteriu este cel politic. Urmeaza o serie de criterii ascunse, ultimul criteriu fiind cel valoric. De asemenea, criticul Nicolae Manolescu spune ca mai dificile sint procedurile prin care un scriitor ajunge sa fie nominalizat la Nobel, iar posibilitatea de a-l si cistiga este infima.
Sa intelegem ca s-a descoperit raspunsul la intrebarea: De ce scriem?
Nicidecum.
