Tablouri si obiecte de valoare „pierdute“

In urma cu 35 de ani s-au infiintat, prin vestitele „HG“-uri, doua muzee nationale, in care au fost adunate bunuri de valoare din toata tara: de la muzee, alte institutii si culte sau de la particulari. In cazul institutiilor publice, s-a cerut fie transferarea bunurilor, iar muzeele, care au consfintit, si-au pierdut definitiv dreptul de proprietate, fie imprumutarea lor, pe o perioada determinata, care s-a prelungit insa cu citeva zeci de ani si in cele mai multe dintre cazuri nu s-a incheiat nici acum. Pentru particulari a fost inca si mai dur: din casele perchezitionate Militia a ales ce i-a „placut“ mai mult, proprietarii alegindu-se cu hirtii pe care scria, mai mult sau mai putin descifrabil, ca le-au fost confiscate tablouri, obiecte de mobilier etc. fara a se preciza despre ce anume opere este vorba. Fostul director al Directiei Muzee si Colectii din Ministerul Culturii a facut dezvaluiri terifiante: „Cele mai multe confiscari s-au facut in perioada ’48-’52. Oamenii isi cer inapoi obiectele, dar despre multe nici nu se stie inca unde sint. Incercam sa dam de urma lor la muzee despre care se prespune ca le-ar fi primit, dar respectivele obiecte nu exista in inventare si nu stim in ce case sau gospodarii de stat ar fi putut ajunge“. Este greu de inchipuit ca in asemenea cazuri, norocul ar fi determinant pentru regasirea obiectelor „pierdute“ in negura vremurilor.