Valul privatizarii industriei românesti la care statul era unic actionar a maturat pur si simplu societatile comerciale care pareau, si chiar erau, atractive pentru potentialii investitori. Din sutele de mii de societati existente pina in momentul in care s-a dat drumul la furat prin metoda privatizarii n-a mai ramas decit fierul vechi sau WC-ul, asa cum s-a intimplat in cazul societatii comerciale SC BACHUS SA din Craiova. Pe aceste „maruntisuri“ se bate acum AVAS sa redevina proprietara, dupa ce functionarii ei s-au inhaitat cu initiatorii tunurilor de miliarde pe care le-au dat statului. Politisti, procurori, inalti functionari, directori sau administratori ai societatilor pagubite au chefuit pina la extaz cu hotii travestiti in investitori strategici, pozind pentru contribuabilul simplu in aparatori ai legii. Pe toti si pe toate le-au aparat guvernele postdecembriste, care au pus umarul la demitizarea ideii de democratie si proprietate, facindu-i pe multi sa regrete vremurile in care statul era atotputernic. Pentru ca se stie ca românul are nevoie chiar si in saracie de bautura in care sa-si inece amarul, unitatile specializate in acest domeniu au fost primele vizate de clicile mafiote, organizate dupa mecanisme importate sau concepute in laboratoare românesti. Un exemplu edificator il constituie SC BACHUS SA Craiova, una dintre cele mai profitabile societati din judet, specializata in producerea si comercializarea vinurilor si bauturilor spirtoase, pe care, in 1996, un fost aprozarist condamnat pentru furt, Genica Boerica, a „strangulat-o“ pina cind aceasta si-a dat ultima suflare. Devenit miliardar dupa ce a dat tun dupa tun statului, Genica a intrat din nou in arest, lasind statul sa se spele pe cap cu firimiturile ramase de la masa sa copioasa, pe care, in ultimul timp, obisnuia sa o ia in compania unor persoane din anturajul guvernelor românesti.
Infiintata in anul 1991 prin transformarea in societate pe actiuni a Vinalcool Dolj, SC BACHUS SA a primit in proprietate 211.869 mp de teren, in temeiul HG 785/1992, aferenti celor 16 amplasamente dispuse in tot judetul Dolj. O data cu pamintul, SC BACHUS a dispus si de bunurile imobile existente la acea data in inventarul societatii. Pina in anul 1996, societatea a apartinut in intregime statului. Prin procesul de privatizare in masa cunoscut ca „marea cuponiada“, actiune concretizata in 1997 de FPS prin incheierea unui act de cesiune a actiunilor catre cuponari semnat de Genica Boerica in calitate de administrator al SC BACHUS SA, 59,6% din actiunile societatii au intrat in proprietatea sutelor de persoane fizice care au subscris in cadrul procesului de privatizare. Fondul Proprietatii de Stat, care gestiona proprietatea statului ramasa dupa cuponiada, a scos la licitatie in februarie 1996 restul de 40% din actiunile statului la aceasta societate. La licitatia organizata la filiala Dolj a FPS s-au inscris doi ofertanti, Asociatia Salariatilor Bachus, reprezentata de directorii Toma Vasile si Constantin Hertzog, si SC Geval Comimpex SRL, reprezentata de Genica Boerica. In conformitate cu procesul-verbal incheiat pe 14 februarie 1996, comisia de licitatie prezidata de Octavian Vulpescu, directorul FPS Dolj la acea vreme, a negociat cu Geval si cu Asociatia Salariatilor vinzarea unui pachet de 30%, respectiv 10% din actiunile BACHUS, atit cit cerusera Genica Boerica si cei doi directori ai BACHUS in formularul de participare la licitatie. Dupa indelungi „negocieri“ cu unicii ofertanti, FPS Dolj a vindut actiunile la pretul de 20.000 de lei fiecare, desi valoarea nominala a unei actiuni era de 25.000 de lei, iar pretul de pornire a negocierilor incepuse de la 22.500 de lei, ceea ce inseamna ca valoarea actiunilor a scazut in loc sa creasca, asa cum era normal.
Desi putea sa-l opreasca, FPS l-a lasat pe Boerica sa-si faca de cap la BACHUS
In aprilie 1996, FPS Bucuresti a incheiat contractul de vinzare-cumparare actiuni nr. 225 cu Geval Comimpex, prin care ii vindea acesteia doar 29% la pretul de 3,6 miliarde de lei. Din contract se observa astfel ca actiunile cumparate sint mai putine decit cele adjudecate prin licitatie, fara ca FPS sa justifice in vreun fel acest lucru. Continutul contractului ridica insa mari semne de intrebare. Pretul pachetului de actiuni adjudecat de Geval trebuia platit astfel: 20% din actiuni, in valoare de 736 de milioane de lei, trebuia achitate pina la 15 mai 1996, iar diferenta de 80% din actiuni, in valoare de 2,9 miliarde, urma sa fie platita in decurs de opt ani pina la 15 mai 2004. Contractul are o singura clauza asiguratorie pentru stat, in cazul in care firma lui Boerica nu ar mai fi dorit sa achite contravaloarea a 30% din capitalul social al SC BACHUS SA. Daca aceasta nu ar fi platit cele 736 de milioane de lei pina la 15 mai 1996, doar atunci ar fi fost desfiintat de drept contractul fara nici o somatie. Pentru cele 2,9 miliarde de lei insa, statul, prin FPS, nu si-a luat nici o masura de siguranta, uitind sa prevada clauze prin care ar fi putut reintra in posesia actiunilor ramase neachitate. La acea data, statul se temea doar pentru siguranta actiunilor, nu si pentru siguranta activelor pe care le vinduse o data cu societatea si care reprezentau, de fapt, valoarea reala a unitatii. Pentru garantarea platii ratelor, FPS a luat gaj actiunile vindute, dar i-a dat drept de proprietate lui Boerica asupra intregului pachet cumparat. Tot in acest contract, FPS si-a rezervat dreptul de a urmari pe perioada achitarii actiunilor evolutia performantelor economice ale SC BACHUS SA. Dupa incheierea contractului, statul „a uitat“ de acest drept pe care il avea, lasindu-l pe Genica Boerica sa devalizeze societatea in anii urmatori.
Boerica a devalizat BACHUS SA, cumparind bunuri subevaluate
La prima Adunare Generala a Actionarilor, imediat dupa cumpararea celor 30% din actiuni de catre Geval, Boerica a fost ales administrator al SC BACHUS SA Craiova, functie din care a vindut catre alte firme pe care le detinea toate activele de valoare la preturi derizorii, pe care nici nu le-a achitat. La data la care a preluat conducerea societatii din care detinea doar o treime, BACHUS avea in Dolj 16 puncte de lucru, cu o suprafata de 211.869 de metri patrati, in valoare de 480 de milioane de lei. Dintre toate acestea, Boerica a vindut, pina in 2002, 11 locatii, a caror valoare se ridica la 22 de miliarde de lei. Bunurile din cele 11 locatii au fost cumparate la preturi subevaluate, de mai multe firme ale lui Boerica. Centrul de Vinificatie Caraula Dolj, cu o suprafata de teren de 18.440 de metri patrati, valorind in 1995 425 de milioane de lei, a ajuns in proprietatea SC Grup Boero pentru numai 300 de milioane de lei; Centrul de Vinificatie de la Calafat, in suprafata de 11.000 mp, in valoare de 590 de milioane de lei, a fost cumparat cu 360 de milioane, Crama Licurici, in valoare de 550 de milioane, a fost adjudecata la licitatie pentru 75 de milioane de lei, atelierul de dogarie si timplarie de la sediul BACHUS din Craiova, care valora 50 de milioane, a fost cumparat cu sapte milioane, Centrul de Vinificatie Cotofenii din Fata, care valora 2,6 miliarde de lei, a fost cumparat cu 850 de milioane, Combinatul Vinicol Craiova (fara fabrica de alcool) valora 7,5 miliarde si a fost cumparat cu 2 miliarde, Fabrica de otet de la Podari fara coloana de distilare, valorind 3,5 miliarde, a fost achizitionata cu un miliard, Centrul de Vinificatie Dabuleni, cu o valoare de 3,5 miliarde, a fost cumparat cu 600 de milioane, Centrul de Vinificatie Segarcea, valorind 2,5 miliarde, a fost adjudecat cu 600 de milioane. Activele cumparate de la SC BACHUS in decurs de sase ani de Boerica au fost adjudecate pentru 5,9 miliarde de lei, desi ele valorau in 1995 aproximativ 21 de miliarde de lei, din care Boerica a platit efectiv doar 2,8 miliarde de lei. Subevaluarea activelor cumparate a fost doar una dintre metodele folosite de acesta pentru a-si rotunji veniturile sale si ale protectorilor sai.
Statul a redevenit proprietar doar pe hirtie
Inainte cu mult timp de a fi arestat, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a descoperit ca „maharajahul“ Boerica nu-si onorase angajamentele luate prin contractul de vinzare nr. 225/1996 a actiunilor de la BACHUS, fapt pentru care, in iulie 2004, a reziliat unilateral contractul. Conform declaratiilor functionarilor de la AVAS, rezilierea s-a datorat faptului ca SC Geval Comimpex SRL, patronata de Boerica, nu a platit doua rate consecutive din contract. In acest caz, s-a aplicat „actul comisoriu de grad 4“, dupa cum rezulta din declaratiile reprezentantilor Directiei de Informatii si Relatii Publice din cadrul AVAS. Dupa noua luni de la reziliere si dupa ce Boerica a fost arestat in toamna anului trecut, AVAS s-a trezit din amorteala, dar nu si din uluiala, desemnindu-l pe fostul director economic de pe vremea lui Boerica, Constantin Hertzog, sa convoace adunarea generala extraordinara a actionarilor, prin care sa se aprobe modificarea structurii actionariatului rezultata in urma rezilierii contractului cu SC Geval. In felul acesta, AVAS a redevenit proprietar pe 30% din actiunile SC BACHUS SA, iar actionarii persoane fizice detin restul de 70%. In acest caz, urmatoarea adunare generala a actionarilor ar trebui sa-si aleaga un nou Consiliu de Administratie, un nou administrator si o noua comisie de cenzori. Totodata, actionarii vor dispune efectuarea unei expertize pentru stabilirea prejudiciului cauzat de firmele lui Boerica. De ce acum si nu imediat dupa rezilierea contractului este o intrebare la care nimeni nu vrea sa raspunda. O alta intrebare se leaga de faptul ca fostul director Hertzog a fost numit reprezentantul provizoriu al statului, in conditiile in care cel putin patru ani, in care a lucrat sub comanda lui Boerica, acesta nu a miscat un deget pentru stoparea dezastrului de la BACHUS. Statul a fost, de fapt, pagubit de doua ori, daca tinem cont de faptul ca Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, celebra pentru returnarile de TVA acordate lui Boerica, s-a ales cu praful de pe toba atunci cind s-a hotarit sa recupereze datoriile catre bugetul de stat ale SC BACHUS SA. Din cele 25 de miliarde de lei restante la buget, finantele au recuperat doar 15 miliarde, suma maxima pe care o vor recupera vreodata, tinind cont de faptul ca nu mai este nimic de vindut. Din tot fostul Vinalcool din Dolj au mai ramas de valorificat doar WC-ul si cabina portarului de la Centrul de Vinificatie Dabuleni, citeva alei de acces de la Podari si mai multe butoaie mincate de carii.
