Prin acţiunea derulată de Gazeta de Sud, PAN GROUP şi OZ MARATON, Moş Crăciun şi-a continuat miercuri itinerariul prin comunele judeţului Dolj. Pe săracii care işi duc cu greu traiul de pe o zi pe alta, pentru care Crăciunul sau oricare altă sărbătoare de peste an este o zi obişnuită de muncă, şi pentru care a oferi un dar copiilor este practic imposibil, gestul iniţiat de GdS i-a lăsat muţi de emoţie, cu lacrimi in ochi. O parte dintre darurile oferite au fost date copiilor care, cu speranţă in suflet, au scris pe adresa redacţiei rugindu-l pe Moş Crăciun să ajungă şi in casele lor.
Traseul ales a fost unul bine stabilit, Moşul dorind să ofere daruri şi micuţilor din Comuna Goieşti, care trimiseseră scrisori Gazetei de Sud. Zeci de micuţi, proveniţi din familii cu o situaţie materială precară din toate satele comunei Şimnicu de Sus, dar şi din comuna Goieşti au primit dulciuri, fructe şi jucării.
Copil sărac şi copil bogat, cu aceeaşi speranţă in suflet
Zeci de copilaşi, bucuroşi de primii fulgi de zăpadă căzuţi, se adunaseră cu mic, cu mare la porţile caselor, cu săniuţele. Erau copii din toate categoriile sociale, pentru care diferenţele de clasă nu reprezentau nimic. Copiii işi cunosc foarte bine unii altora situaţia familială, dar şi materială. La primirea darurilor, o parte dintre ei şi-au amintit şi de prietena lor de joacă, Ileana, care este crescută doar de bunici. „Am vrea ca Moşul să-i dea daruri şi fetiţei din casa asta. Este săracă, nu are părinţi şi este foarte cuminte! Ea este crescută doar de bunicii ei, doi oameni bătrini“, povesteau copiii adunaţi in jurul darurilor. La poarta casei, chemată de strigătele copiilor, a apărut şi micuţa Ileana Vladimirescu. Cu ochii plecaţi, cu lacrimi pe obraz, copila a primit sfioasă cadoul oferit. „Mulţumesc mult pentru cadouri… Mamaie şi tataie nu pot să-mi cumpere. Doar pe ei ii ştiu, părinţii nu-i cunosc, nu ştiu unde-or fi“, a povestit micuţa.
Pe mulţi dintre copiii comunei Şimnicu de Sus, Moş Nicolae i-a ocolit, fiind prea sărac ca să le poată oferi ceva. Aurel Gavrilă are doi copii, dar neavind posibilităţi materiale, trăieşte in condiţii greu de descris: „Stăm in intuneric, nu avem bani nici pentru becuri. Moş Nicolae ne-a ocolit copiii, probabil şi Moş Crăciun ar fi făcut la fel, dacă nu aţi fi venit dumneavoastră să ne oferiţi cadouri“.
Deşi satul Izvor este mic, sărăcia care domneşte este mare. Există numeroase familii pentru care singurul venit sigur este alocaţia copiilor, iar „norocoşii“ beneficiază de un ajutor social. Ştefania Barbu are şapte copii, cel mai mare avind doar 12 ani. „Am două fetiţe gemene, o fată de doar patru luni şi patru băieţi. Nu avem nici un venit, doar ce mai ciştigăm cu ziua pe la oameni“, a spus femeia. Casa era dărăpănată, pe jos era pămint, singurele lucruri ale familiei fiind o masă, un dulap şi un televizor stricat. In aceeaşi casă locuiesc şi bunicii copiilor.
Satul Popeasa, uitat parcă şi de Dumnezeu
Ajunşi in comuna Goieşti, am mers la sediul primăriei să intrebăm cum putem ajunge in satul Popeasa, de unde am primit două scrisori emoţionante. Gestul de a face cadouri copiilor i-a bucurat nespus pe angajaţii primăriei, care nu s-au sfiit să spună că satul Popeasa este, intr-adevăr, unul extrem de sărac, cu numeroase familii nevoiaşe. Exista insă o mare problemă: pentru a ajunge in satul respectiv, trebuia traversat riul Amaradia. „Este practic imposibil ce-mi cereţi, să ajungeţi in satul Popeasa. Sint peste patru kilometri pină acolo, dar grav este că nu aveţi cum să ajungeţi! Să nu cumva să incercaţi să traversaţi riul cu maşina, că acolo rămineţi! Ieri au incercat unii săteni să traverseze riul cu tractorul şi au rămas impotmoliţi. Singura soluţie este să găsim o căruţă care să vă ducă pină acolo“, a declarat Adam Atanasie, primarul comunei Goieşti. Am acceptat soluţia găsită de acesta. La primărie a fost chemat unul dintre săteni, cu căruţa şi calul Tibi, care ne-au scos din incurcătură. După zeci de minute de mers, am ajuns la destinaţie.
„Mami nu are bani nici să ne facă o prăjitură in casă!“
Una dintre scrisorile ajunse la sediul redacţiei este semnată de o fetiţă in clasa a VIII-a, din satul Popeasa. „Mă numesc Codiu Andrea-Monica şi sint elevă in clasa a opta la Şcoala Generală Ţandăra, din comuna Goieşti, judeţul Dolj. Eu am patru fraţi. Lavinia are 18 ani, este căsătorită şi are o fetiţă pe care o cresc tot mami şi tati. Gabriel este elev in clasa a X-a, la Grupul Şcolar Industrial ICM nr. 2. Cristina este elevă in clasa a IV-a şi Cosmin, care are cinci ani, este la grădiniţă. Părinţii mei lucrează cu ziua, pe unde găsesc… Noi ne intreţinem din alocaţiile şi suplimentul de alocaţie. In această iarnă, de Sărbători, nu avem speranţă că va ajunge şi la noi Moş Crăciun, pentru că nu avem bani nici pentru a ne face mami şi nouă o prăjitură in casă, de aceea te rugăm dacă poţi veni şi la noi, măcar pentru Cosmin, care este incă prea mic să inţeleagă că nu avem bani şi işi doreşte să vină şi la el Moşul cu dulciuri şi o jucărie. Moşule, sper că nu ţi-am cerut prea mult şi te aştept impreună cu fraţii mei, din tot sufletul“.
Gestul şi dorinţa fetiţei de numai 14 ani, care dorea să ofere frăţiorilor un mic cadou, pentru ca aceştia să nu simtă lipsa Moşului, ne-a impresionat mult. Am strigat la poarta familiei Codiu şi am fost intimpinaţi chiar de părinţii Andreei. Bucuria de pe feţele lor a fost imensă, iar fericirea copiilor a fost de nedescris. „Nu-mi vine să cred că aţi venit pină aici! Cum aţi ajuns, cu o căruţă? Vai, nu-mi vine să cred că Dumnezeu mi-a indeplinit dorinţa. Vecinii noştri au abonament la Gazeta de Sud şi anul trecut am văzut la ciţi copii a ajuns Moşul prin intermediul dumneavoastră. M-am hotărit să vă scriu, dar nu aveam nici o speranţă că o să veniţi şi la noi. Cind am văzut că se pune şi vremea rea, ştiam că este practic imposibil să ajungă cineva aici. Nici măcar Moş Crăciun nu poate ajunge in satul nostru…“, spunea Andreea, cu ochii in lacrimi. Frăţiorii Andreei, care fuseseră plecaţi la joacă, au năvălit in casă, ingrămădindu-se pe plasele cu cadouri şi jucării.
Altă scrisoare ajunsă la redacţie, tot din satul Popeasa, a fost trimisă de un adult, o mamă fără posibilităţi materiale. „Mă numesc Neluţa Ştefănescu şi vă scriu aceste rinduri cu lacrimi in ochi şi cu speranţa că mă puteţi inţelege şi că impreună cu dumneavoastră o să reuşesc să fac şi eu o mică bucurie copiilor mei de Moş Crăciun. Sint o femeie săracă, soţul meu nu are serviciu şi trăim numai din alocaţiile copiilor. Am şapte copii cu virste cuprinse intre opt luni şi 11 ani. Vara merg cu sapa pe la lume, să mai ciştig şi eu un ban, iar soţul meu lucrează pe la particulari, dar iarna sintem nevoiţi să trăim doar din alocaţii. Avem şi lumina tăiată, deoarece nu am avut bani să plătim factura…“, erau citeva din rindurile femeii.
Copiii ne-au intimpinat chiar de la poartă. Fericiţi, ţipau unul mai tare decit celălalt, că ei sint cuminţi, că-şi ascultă părinţii şi bunicii… Din veniturile mici de peste an au reuşit cu greu să-şi cumpere un porc, pe care il tăiaseră marţi. Din puţinul lor şi din sărăcia in care trăiau cele 11 suflete, femeia a insistat să primim o mică atenţie de la ea. Am refuzat-o politicos, dar am zărit in ochii ei lacrimi de dezamăgire. „Vă rog mult, de ce nu vreţi să primiţi cel puţin cite o bucată de carne din porcul pe care l-am tăiat! Aţi venit pină aici, mi-aţi făcut o bucurie imensă, iar pe copii nu i-am mai văzut rizind de luni intregi! Nu se poate, trebuie să vă mulţumesc şi eu intr-un fel. Nimeni nu a mai făcut un asemenea gest pentru noi, nu-mi vine să cred. Să vă ajute Dumnezeu să ajutaţi şi de acum incolo oamenii săraci, aflaţi in situaţia noastră, pentru care nimeni nu face nimic!“, a spus Neluţa, cu ochii in lacrimi. I-am explicat că bucuria ei, a copilaşilor şi a celor doi bătrini care locuiau cu ei este cea mai mare mulţumire pentru efortul nostru.
Acţiunea derulată de Gazeta de Sud, impreună cu PAN GROUP şi OZ MARATON a adus bucurie in suflet sutelor de persoane „vizitate“, care au avut astfel posibilitatea să ofere micuţilor un cadou in Ajunul Crăciunului.
