Mama unui erou martir din comuna Bumbesti Pitic, judetul Gorj, a ajuns sa traiasca la limita subzistentei, numai din ajutorul social. Patru bilete gratuite pe calea ferata acordate anual sint singurul drept cistigat de Silvia Digulescu, de 57 de ani, in urma mortii fiului ei. Gheorghe Digulescu, de 22 de ani, a fost ciuruit de gloante in Piata Sfatului din Brasov, in noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989. In loc sa se bucure de Sfintele Sarbatori, Silvia Digulescu merge a doua zi de Craciun in cimitir si ii face parastas fiului ei, plingind la mormintul acestuia. „Copil mai cuminte decit el nu mai intilnesti in toata comuna“, spune mama eroului martir.
La 15 ani de la decesul copilului ei, Silvia Digulescu simte ca jertfa acestuia a fost in zadar. Viata ei nu s-a schimbat in bine. Sotul i-a murit acum sase ani, in urma unui infarct, care, ne spune mama eroului martir, i s-a tras tot de la supararea pricinuita de moartea fiului sau. Silvia a ajuns acum sa traiasca numai din ajutorul social, de 850.000 de lei. Ca sa supravietuiasca, mama eroului martir merge la sapa la oamenii din sat. Aceasta nu are nici un avantaj pentru ca fiul ei si-a dat viata pentru ca romanii sa scape de tirania comunista. „Lucram la CAP cind a venit revolutia. Nici macar biletele de tren nu le-am mai luat. Acum citiva ani am fost cu fata mea pina la Timisoara. Pe ea am luat-o ca insotitor. Cind ne-am intors de acolo, conductorul ne-a spus ca biletul nu e bun, ca nu are stampila si a trebuit sa-i platesc biletul. M-am suparat si de atunci nu am mai luat biletele. Cind a murit copilul, am primit de la unitatea militara un ajutor de inmormintare, de 15.000 lei. Pina in urma cu sase ani primeam o data pe an niste bani de la Fondul Libertatea, dar s-a desfiintat si nu am mai primit nimic. In urma cu un an a venit cineva de la primarie si a adus o coroana la mormintul fiului meu. Am lucrat la CAP 24 de ani. I-am trimis o scrisoare lui Iliescu in care i-am povestit situatia in care ma aflu, dar nu am primit nici un raspuns. Primesc ajutorul social de doi ani. Banii nu imi ajung. Ma ajut cu miinile. Merg la sapa si muncesc de lesin pentru 50.000 pe zi. De la moartea copilului, pentru mine numai rau a fost“, povesteste Silvia Digulescu.
„Era lovit de gloante peste tot“
Gheorghe Digulescu a fost declarat mort pe 23 decembrie 1989. Mai avea o luna de armata si se libera. Mama acestuia a aflat de moartea fiului sau abia a doua zi de Craciun. „Era in armata la Predeal, la vinatorii de munte. A fost dus la Brasov. Am primit un telefon a doua zi dupa Craciun ca este mort si sa venim sa-l luam. Era lovit de gloante peste tot. Maiorul unitatii ne-a spus ca l-a impuscat Securitatea. Era un copil foarte bun. Cred ca nu mai exista un om asa de bun. Nu bea, nu fuma. Era cel mai bun baiat. A fost declarat erou martir si avansat post mortem la gradul de sublocotenent“.
12 gorjeni au murit la revolutie
Pe linga Gheorghe Digulescu, alti 11 gorjeni au murit la revolutie, acestia pierzindu-si viata in alte orase ale tarii: Mihai Cristian Oancea, de 22 de ani, si Ioan Onu, de 38 de ani, au murit impuscati la Sibiu; Dumitru Dumitru Petrescu, de 37 de ani, a murit in zona Spitalului Militar din Bucuresti; Ion Simion, de 19 ani, a decedat in zona Televiziunii Romane; Ion Fota, de 18 ani, a fost impuscat in zona Aeroportului Otopeni; Iuliu Cuznetov, de 18 ani, a murit in aceeasi zona; Dumitru Baraboi, de 19 ani, a decedat tot in zona Aeroportului Otopeni; Gh. Valentin Merisescu, de 21 de ani, si-a pierdut viata in zona fostului CC; Grigore Catalin Haidau, de 19 ani, a murit in Brasov; Ecaterina Tanescu, de 51 de ani, si-a pierdut viata in dreptul Aeroportului Oradea; Vasile Militaru, de 20 de ani, a murit in zona Aeroportului Otopeni; Corneliu Bordeiu, de 19 ani, a decedat in zona Unitatii Militare Mihail Kogalniceanu.
Cea mai trista poveste este cea lui Catalin Haidau, coleg cu Gheorghe Digulescu. Silvia Digulescu spune ca, dupa ce Catalin a strigat „Libertate“, o ploaie de gloante s-a napustit peste soldati. In buzunarul lui Catalin a fost gasita o scrisoare adresata parintilor. „Dragi parinti, va rog foarte mult sa nu intrati in panica. Stiu ca in Tirgu Jiu e pace. De-abia acum imi dau seama ce inseamna cuvintul acesta … Nu am dormit de trei nopti, cartusele iti tiuie pe la urechi. Cind aud un zgomot cit de tare, tremur. Dar nu ma pling! Sint ostean al Romaniei libere! Nu va faceti griji pentru mine. Nu vreau ca aceasta scrisoare sa fie ultima..“
