Sase suflete traiesc de luni de zile sub cerul liber, in apropierea strazii Trotusului din cartierul Bordei. Si-au incropit un adapost, ferit de ochii trecatorilor, sub conductele de incalzire ale orasului, care traverseaza zona. Sub tevile imense prin care circula apa calda, oamenii napustuiti de soarta si-au amenajat un cort din folii de polietilena. Doi copilasi, de doi si patru ani, cu parintii lor, si o fetita, de 11 ani, impreuna cu mama ei isi duc aici viata chinuita.
Elena Ion are 41 de ani si, de cind a ramas fara adapost, locuieste pe drumuri impreuna cu fetita, Mirela Zamfir, de 11 ani, cu fiul, nora si cei doi copii ai lor, de patru si doi ani. Soarta acestei familii nu mai impresioneaza pe nimeni, vecinii sint chiar deranjati de prezenta acestora in fata locuintelor lor. Isi duc traiul de pe o zi pe alta, muncind pe la cei care ii solicita.
Singurul ajutor il au de la calul pe care au reusit sa-l cumpere cu multi ani in urma. „Sintem vai de sufletul nostru. Eu macar sint batrina, am 41 de ani, nu mai vreau nimic de la viata. Traiesc insa pentru fetita mea si cei doi nepotei. Nu vreau decit sa le ofer un adapost, asta este singura mea dorinta. Lumea este extrem de rea, ne-au vazut saraci lipiti pamintului si vor sa ne goneasca de aici. Noi nu-i deranjam cu nimic, daca sintem saraci nu inseamna ca sintem si hoti. Nu inteleg de ce vor sa ne goneasca, de bine de rau aici ne-am amenajat si noi un adapost. Am facut boltari si am ridicat si o camaruta de trei metri patrati, intr-adevar fara autorizatie, fara nimic, dar vine zapada peste noapte si mi se imbolnavesc copilasii daca-i culc sub cerul liber“, a povestit indurerata Elena Ion.
Mai-marii Craiovei sint ocupati cu alegerile!
Femeia sustine ca a mers de nenumarate ori in audienta la Primaria Craiova, pentru a solicita o camera in care sa-si poata adaposti familia. Insa, in plina campanie electorala, autoritatile orasului sint prea prinse cu „rezolvarea“ problemelor politice ca sa se mai ocupe de solutionarea cazurilor sociale ale urbei. In ciuda conditiilor mizere in care traiesc acesti oameni, Mirela, fetita de 11 ani, invata foarte bine, este un copil bine ingrijit si educat.
Vazind-o, un om care nu-i cunoaste situatia n-ar crede ca Mirela provine dintr-o familie saraca si care locuieste in prag de iarna sub cerul liber… Este un copil mindru, care viseaza sa ajunga „cineva“. Nu a povestit colegilor si profesorilor nimic despre viata ei lipsita de cele mai elementare conditii de trai. „De peste patru ani am ramas pe strazi, fara locuinta, fara bani. De atunci am locuit pe unde am putut sa ne instalam un adapost. Sint in clasa a V-a, la Scoala nr. 39 din Rovine. Imi place foarte mult sa invat, dar m-am saturat… Nici nu-mi mai vine sa merg la scoala. Majoritatea colegilor mei habar n-au in ce conditii traiesc. Sint insa citiva care locuiesc in zona si m-au vazut de multe ori, dar i-am rugat si n-au spus la nimeni. Acum nu ma mai feresc, singurul meu vis este sa ne ajute si pe noi cineva. In fiecare noapte imi fac lectiile la lumina lampii sau luminarii, dar frigul ma omoara. De multe ori eram gata sa iau foc, caci adormeam cu luminarea aprinsa! Nici nu mai pot invata… As vrea sa fiu si eu un copil ca si ceilalti, cu conditii normale de trai. Noaptea stringem in paturi copilasii de doi si patru ani, ca sa-i putem incalzi. Eu, de bine de rau, sint mai mare, rezist, dar ei… Mi-e frica sa nu se imbolnaveasca si ma rog zilnic la Dumnezeu sa ne fereasca de probleme si sa ne ajute sa primim o camera“, a spus fetita.
Conductele de apa calda care servesc la incalzirea orasului sint folosite de acesti oameni drept sobe sau calorifere, la care isi incalzesc trupurile inghetate.
