„Ajutati-ma sa imi aduc copilul mai aproape de casa!“

„Domnului Prim Ministru al Guvernului Romaniei

Subsemnatul Dima Constantin, nascut la data de 1.08.1952 in comuna Bratovoiesti, judetul Dolj, incepind cu 21.10.2004 intru in greva foamei in fata Prefecturii Dolj, reprezentanta a Guvernului Romaniei. Motivul acestui protest: in data de 24.07.2004 v-am expediat o scrisoare prin care va rugam din tot sufletul sa ma ajutati pentru aducerea baiatului meu de la Cimpulung Muscel la o unitate militara din Craiova. Nici in ziua de azi nu am primit nici un raspuns din partea dumneavoastra. Dar, in schimb, copilul meu a primit raspuns: a fost mutat la UM 01295 din Constanta. Asta dovedeste cit de mult intelegeti dumneavoastra necazurile noastre, ale romanilor. Copilul meu inainte cu un an de a fi luat militar a fost molipsit de la mine de tuberculoza si a fost internat in spitalul TBC Craiova. A urmat tratament pina in luna martie 2004 si trebuia sa mearga la control in fiecare luna. Medicul i-a spus inainte de plecare la armata ca nu e bine sa mearga la armata, ca acolo se fac eforturi foarte mari pe care el nu are voie sa le faca sau sa umble prin raceala. Mai mult, pentru aceste probleme de sanatate doream sa fie mutat la Craiova.

Dar dumneavoastra, domnule Prim-Ministru, treceti cu mare nepasare peste aceste necazuri cu care ne confruntam noi, cei saraci.

Declar pe proprie raspundere ca nu voi inceta greva foamei pina cind copilul meu nu este mutat la o unitate militara din Craiova, avind posibilitatea sa mearga la spitalul in care a fost internat sa isi faca control ori de cite ori este nevoie. La Cimpulung a stat numai prin infirmerie, bolnav. Asta dovedeste dragostea lui de armata, pentru ca a fost in stare sa plece si bolnav, dar, in schimb, armata nu intelege ca aceasta boala pe care a avut-o poate inca sa-i produca o mare suferinta pentru toata viata, pentru ca el nu a fost complet vindecat. Sper din toata inima si din tot sufletul ca o

sa-mi intelegeti acest necaz si sa imi fie copilul mutat la Craiova. In prezent se afla la UM 01295 din Constanta.“

Semnatarul rindurilor de mai sus, Constantin Dima, este de citiva ani pensionat pe caz de boala, suferind de tuberculoza. De joi, 21 octombrie, Constantin Dima s-a asezat in fata Consiliului Judetean Dolj, cu o bucata de carton atirnata de git pe care a scris mare ,,GREVA FOAMEI“. Barbatul, amarit si revoltat, isi spune oful. Are un baiat, Claudiu Bogdan, de 20 de ani, care a fost internat pina in luna martie in Spitalul 3, Sectia de boli infectioase, din Craiova. Apoi a fost trimis acasa, unde a continuat tratamentul sub supravegherea medicului de familie, Ioana Mocanu. Doctorita declara ca baiatul a terminat tratamentul, insa constitutia labila, slabiciunea lasata de boala asupra tinarului au facut-o ca, din punct de vedere medical, sa aiba rezerve asupra starii generale de sanatate a lui Claudiu Bogdan. Constantin Dima are patru copii, iar veniturile familiei sint modeste. Doctorita Mocanu spune ca tinarul de 20 de ani nu avea nici macar posibilitatile materiale care sa ii permita sa se hraneasca asa cum trebuie dupa o asemenea boala si ca, in opinia ei, Claudiu ar fi trebuit sa isi amine satisfacerea stagiului militar, asa cum a mai facut-o cu un an inainte. Constantin Dima spune ca pensia lui este de 1.500.000 si ca fata cea mica e deja atinsa si ea de tuberculoza. Barbatul sustine ca a fost pe unde s-a putut ca sa isi aduca baiatul mai aproape de casa. Povesteste ca Ion Calin, prefectul de Dolj, a trecut pe linga el de trei ori, i-a vazut cartonul de git, dar nu l-a intrebat care ii e durerea, ci a trecut mai departe, fara sa considere „subiectul“ interesant. Claudiu Bogdan Dima e plecat in armata din iunie si tatal lui sustine ca tinarul ii scrie ca nu se simte bine si ca de analize nu prea a avut parte. Constantin Dima crede ca o sa ajunga si la Bucuresti. El e hotarit ca, daca nu i se raspunde in nici un fel, sa se posteze in fata sediului guvernului.