Spitalul de Urgenta din Craiova adaposteste frecvent cazuri sociale care ar trebui sa faca obiectul atentiei serviciului social al primariei. Batrini fara adapost, bolnavi psihic culesi de pe strada si adusi la urgenta de binevoitori, copii ai nimanui batuti de „colegii“ de gara pentru o punga de aurolac… Toti ajung la spital si ramin pentru citeva zile, chiar saptamini, in unul dintre saloanele serviciului de urgenta, chiar daca singurul lor „betesug“ este lipsa unui domiciliu. Cadrele medicale nu au sufletul sa ii arunce din nou in strada. Si tot angajatii spitalului, pe timpul, nervii si banii lor, se straduiesc sa le faciliteze un trai mai bun amaritilor adapostiti din mila, facind demersuri pentru stabilirea identitatii si dobindirea actelor – daca acestea lipsesc, sau pentru intocmirea unui dosar pentru institutionalizarea in fostul camin de batrini. Nu pentru ca acest lucru ar intra in atributiile lor, ci pentru ca toate apelurile facute pina acum la Primaria Craiova au ramas fara ecou. In cele doua saloane ale serviciului de urgenta din cadrul spitalului exista mereu cel putin un amarit fara casa si masa, cules de pe drumuri de un suflet milostiv.
De cele mai multe ori, internarea lor nu este in zadar. Mai toti necesita ingrijiri medicale pentru suferinte ignorate, mai noi sau mai vechi. Cazurile sociale poposesc insa chiar saptamini intregi in saloanele spitalului, in incercarea cadrelor medicale de a le clarifica situatia. Unii nu au acte de identitate, altii intrunesc conditiile necesare obtinerii unui loc in fostul camin de batrini, dar intocmirea dosarului este anevoioasa, plus ca trebuie sa existe si locuri libere.
Este si cazul unei batrine de 64 ani care este adapostita in unul dintre saloanele spitalului de la sfirsitul lunii iunie! Femeia sufera de schizofrenie si a fost adusa la spital cu soldul dizlocat, dupa ce primise o „corectie“ zdravana de la aurolacii din gara, unde „locuia“ de mai multe luni. Nu are nici un act de identitate si din aceasta cauza nu primeste nici ajutorul pentru persoane cu handicap. Pentru a o ajuta sa se interneze la Centrul de Recuperare si Reabilitare a Persoanelor cu Handicap (CRRPH), cadrele medicale au cerut sprijinul politiei pentru intocmirea cartii de identitate. Dupa reactualizarea dosarului necesar la CRRPH, ei spera ca batrina isi va gasi un loc in centrul din Craiova.
Casatorita cu un parizian – american
Lucrurile se urnesc insa greu, pentru ca nu s-a reusit identificarea femeii. Politia nu a gasit in evidentele populatiei nici o persoana cu numele declarat de batrina. De fapt, intreaga poveste pe care acesta o spune, mereu alta de la o zi la alta, este de domeniul fantasticului.
„Ma cheama Mariany – cu „i“ si cu „y“. Beatrice Mariany. Si Ionica Maria Donici. Am un nume mai lung. Mariany este dupa sot. El este in strainatate. La Paris, la Tokio, eu stiu unde o mai fi… Barbatul meu este parizian – american. Pe timpuri am lucrat la intreprinderea Beatrice Roland, eram textilist in fire chimice. Am lucrat si niste costume de protectie. Eram sefa de schimb la tura. Si pentru ca primul sot imi murise, am plecat la Paris sa invat, trimisa de intreprindere. Era totul scump acolo, asa ca a trebuit sa ma marit. In ’77 m-au trimis din America in tara. Atunci s-a cutremurat pamintul si am ramas bolnava“.
Femeia mai spune ca ultimul domiciliu l-a avut la Paris si ca are un frate vitreg plecat in Germania.
Maria este numai unul dintre cazurile cu care se confrunta personalul medical de la Spitalul de Urgenta Craiova. Cazurile sociale le dau batai de cap saptamini intregi, ca sa nu mai amintim cheltuielile nejustificate care se fac cu persoanele care ocupa paturile fara sa sufere decit de boala „strazii“. Cadrele medicale spun ca nu-i pot arunca pe acesti oameni din nou in strada si ca functionarii primariei se eschiveaza de fiecare data cind le este solicitat ajutorul.
