Dupa ce parasesti DN 65, care duce spre localitatea vilceana Horezu, o data cu terminarea asfaltului, semnele civilizatiei dispar. Pina la colonia Romanii de Sus, un fel de suburbie a orasului Horezu, sint sapte kilometri. Dintre acestia, doi nu au vazut niciodata asfaltul. Din cind in cind primaria mai trimite cite un buldozer in zona ca sa niveleze gropile si santurile facute de suvoaiele de apa, care se scurg de pe dealuri atunci cind ploua.
Cum ajungi in asa-zisul cartier, imagini de cosmar te lovesc din plin. Casele construite ilegal pe domeniul public sint inghesuite una in alta, un fel de cotete facute din lemn, acoperite cu cartoane, nailoane sau bucati de tabla, toate adunate de prin gunoaie. In astfel de adaposturi, care de cele mai multe ori nu depasesc doi metri patrati, locuiesc cite 10 -12 persoane. Locuintele nu au curent electric, iar singura sursa de apa din zona o reprezinta piriul Romani. Apa este folosita atit pentru baut si gatit, cit si pentru spalatul rufelor.
Traiesc din alocatie si din pensia de handicapat
Intr-o casa prapadita locuieste Dan Constantin, de 48 de ani, impreuna cu familia sa. Barbatul cu palaria pe sprinceana si cu o tigara in coltul gurii sta in curtea fara gard si arunca lemne intr-un foc. Pe pirostrii este un tuci in care fierb niste cartofi. „Nevasta mi-e plecata pe munte la cules de zmeura si eu, daca tot stau acasa, le fierb o ciorba la copiii astia ai mei. Nu prea stiu eu sa gatesc, da’ macar baga ceva cald in burta“, spune rudarul Dan, tragind cu naduf din tigara.
Singura sursa de trai a familiei este o pensie de invalididate si banii facuti din joi in pasti, cind Dan are unde sa lucreze cu ziua. „Asa traiesc de cind ma stiu, de pe o zi pe alta, in mizerie si saracie. Serviciu nu am avut niciodata, nici nu stiu ce-i ala. Casa asta, asa mica cum este, am facut-o acum vreo 20 de ani. N-are curent electric si nici putere sa-i bag n-am. Iarna cind se intuneca mai devreme aprindem o lampa cu gaz sau o luminare“, povesteste barbatul.
Cind era mai tinar, Dan rudarul facea mangal, un fel de carbune pentru gratar pe care-l vindea pe bani frumosi. „As mai face si acum daca as mai avea lemne. Padurea este linga mine, da’ daca ma prind padurarii ma baga la puscarie“, mai spune barbatul. Dan Constantin are sase copii si toti stau cu el in casa de citiva metri patrati, chiar daca unii dintre ei nu mai sint majori de mult timp.
Lenes, da’ cu pretentii
Din multimea adunata in mijlocul drumului a iesit in fata lenesul satului. Cu parul ciufulit, catranit din cap si pina in picioare si cu mucii pina in barba, Andrei Homozau, de 38 de ani, racnea cit il tineau rarunchii: „Sa vina primarul sa imi bage curent in casa ca stau pe intuneric. Este obligat sa ma ajute, ca sint amarit si nu am din ce sa traiesc“.
Casa in care locuieste Homozau cu nevasta si cei cinci copii a fost construita in urma cu citiva ani de calugarii de la Manastirea Patrunsa. Pentru ca nu are patru degete de la mina stinga, si le-a pierdut cind lucra la un localnic cu ziua, Homozau face pe victima si cit e ziua de mare doarme si maninca. Cind se mai trezeste si are chef de cearta, da fuga la primarie sa se certe cu primarul, ca nu-i da ajutorul social. Nici nevasta-sa nu este mai harnica. In casa este o mizerie de nedescris si nu depune nici un efort pentru a cistiga un ban in plus in afara alocatiei copiilor pe care o primeste de la stat. „Nu pot sa plec nicaieri de acasa ca am copil mic si trebuie sa stau cu el“, spune nevasta lui Homozau. Pe trei dintre cei cinci copii i-a internat intr-un centru de plasament pentru ca nu avea cu ce sa-i hraneasca, iar cei care ii are acasa de multe ori sint nevoiti sa faca foamea, pentru ca parintii lor sint prea lenesi ca sa se zbata sa faca rost de o bucata de piine.
Baba Maria are o pensie de 150.000 de lei
Dincolo de piriul Romanii este casa Mariei Munteanu, o batrina bolnava si cocosata, de 80 de ani.O chichineata facuta din lemne si cartoane asezata pe un pat de pietre. Incaperea saracacioasa cu un pat si un scaun este neasteptat de curata. „Toata viata am muncit pentru copii. Barbatul mi-a murit acum 25 de ani, bolnav de plamini, si de atunci numai Dumnezeu stie din ce traiesc. Vara ma mai descurc cu una cu alta, da’ iarna este vai de sufletul meu. Cocosata cum sint, abia pot sa adun un brat de lemne sa imi incalzesc oasele. Nu stiu de ce m-o mai tine Dumnezeu pe pamint“, se plinge batrina.
In tinerete, femeia a lucrat la centrul de ceramica pentru export si-i mergea destul de bine. Acum traieste din pensia de urmas de veteran de razboi de numai 150.000 de lei. „Din banii aia imi cumpar faina sa fac piine si cind o termin maninc cocirtau si beau apa din riu asa tulbure cum este“, spune Maria Munteanu.
Primarul este considerat vinovat de toate relele
Pentru saracia in care traiesc, localnicii dau vina pe primarul orasului Horezu. Emil Maruntelu, un barbat de 58 de ani, cu copii asezati la casele lor, este suparat foc pe edilul-sef al urbei. „M-am dus si eu la el sa-l rog sa face ceva ca sa ne ajute sa ne bagam si noi curent. Nici nu s-a uitat la mine. Cred ca daca ar putea ne-ar trage in teapa ca Tepes“, este de parere Emil Maruntelu.
Primarul, la rindul sau, sustine ca nu are fonduri pentru a acorda ajutoare de urgenta rudarilor si ca nu sint bani nici pentru acoradrea venitului minim garantat. „Ultima plata a ajutorului social s-a facut in ianuarie. De atunci, consiliul judetean nu a mai primit bani de la guvern. Avem in plata peste 300 de familii si toata ziua vin la primarie sa intrebe cind isi primesc banii“, a spus Gheorghe Nita.
„Singurul lucru pe care-l poate face primaria pentru intrajutorarea rudarilor din Romanii de Sus este promovarea unui proiect SAPARD pentru infrastructura. Lucram la el si sper sa cistigam fondurile necesare pentru a le face macar drumurile, mai ales ca oficialii din Comunitatea Europeana sint pentru integrarea romilor in societate“, a mai spus edilul-sef al orasului Horezu. Reprezentantii Consiliului Judetean Vilcea spera ca, la urmatoarea rectificare de buget, sa primeasca fondurile necesare pentru plata ajutorului minim garantat saracilor din judetul Vilcea.
In afara de compatimire pentru saracia in care traiesc, rudarii nu mai primesc si altceva. Din patru in patru ani politicienii isi aduc aminte ca pe harta judetului exista si o suburbie numita Romanii de Sus si atunci se indura sa isi bage masinile de firma pe drumurile desfundate ca sa cerseasca niste voturi.
