Unii au taiat, iar altii au plantat
Fabrica de zahar, tabacaria minerala (a doua din Europa ca marime), fabrica de fire si fibre sintetice, fabrica de mobila, portul, fabrica de brinzeturi, fabrica de piine, cooperativa Infratirea, cooperatia si IAS-ul erau unitatile industriale ale orasului Corabia in care, pina in anul 1990, lucrau 11.000 din cei 21.000 de locuitori ai orasului. Dupa 14 ani de democratie, abia daca isi mai gasesc de lucru 2.000 de locuitori, iar dintre marile unitati industriale mai fiinteaza doar fabrica de zahar si IAS-ul, transformat in SC CORIAS Corabia. Fostii muncitori nu mai sint nici someri, nici angajati, nici oraseni, nici tarani.
Intre Sucidava, Celei si podul lui Constantin cel Mare
Legenda spune ca, in secolul 4, intre cetatile romane Sucidava si Oescus (Bulgaria), Constantin cel Mare a construit cel mai mare pod din piatra al antichitatii care masura 2.435 metri lungime. In acele timpuri, o corabie, posibil turceasca, s-a lovit de piciorul podului si a esuat pe un grind din apropierea actualului oras Corabia. Linga corabia esuata si-au gasit adapost oierii din nordul judetului, care de toamna pina primavara veneau in lunca Dunarii cu turmele la iernat. Incet- incet, din corabia esuata si-au construit adaposturi stabile pe care nu le-au mai parasit, incropind o asezare. Locul in care se aciuasera a ramas cunoscut de „locul de la Corabie“, denumire pe care timpul a scurtat-o pina la Corabia. Pe vechea vatra a orasului civil Sucidava (ruinele actuale ale Sucidavei apartin cetatii militare si nu orasului civil), la 1247 apare prima asezare romaneasca, Celeiul, care s-a extis pe 22 ha de teren. Mai tirziu, Celeiul a devenit cartierul asezarii Corabia. Abia in 1871, orasul Corabia apare pentru prima data atestat documentar intr-un act semnat de Carol l. Dupa anul 1900, in timpul primarului Dumitru Buzdun, a inceput epoca moderna pentru Corabia, prin trasarea strazilor, construirea unui sediu pentru primarie etc.
Corabia va fi iarasi ce a fost si chiar putin mai mult
Conducerea executiva a orasului a fost preluata, la alegerile recente, de o alta echipa condusa de primarul Stefan Pirlea: „Corabia a fost port la Dunare. Prin port se derulau activitati comerciale la care acum nici nu ne mai putem gindi. De aici plecau slepuri pline cu cereale catre Constanta si catre alte zari, fapt pentru care pe malul Dunarii s-au construit silozuri de cereale cu o capacitate de 20.000 de tone. Unul dintre cele mai mari silozuri din zona, de 6.000 de tone, a fost construit de nemti in timpul razboiului pentru ca si ei, ca si altii au carat de aici tot cereale. Prin port se descarcau, pe vremea cind tabacaria functiona, tone de piei brute din Australia, iar o buna parte din produsele uzinelor din judet si din judetele limitrofe treceau tot prin portul nostru. In portul de la Corabia forfoteau comerciantii, iar hotelul construit pe vremea cind Corabiei ii mergea bine era ocupat mereu. Acum, orasul abia isi mai trage sufletul“. Dupa 1990, in oras au navalit turcii pe post de investitori strategici, au cumparat tot ce era de vinzare, au taiat si au dus la fier vechi. Singurul care nu s-a inscris pe linia confratilor a fost turcul de la Fabrica de zahar, care a cumparat-o sa proceseze zahar brut si se straduieste sa reintroduca in cultura sfecla de zahar, planta disparuta din cimpurile judetului. Primarul Stefan Pirlea crede ca va mai apuca vremea cind orasul va fi iarasi ce a fost si chiar putin mai mult.
