Sabina Ciurea locuieste intr-un imobil nationalizat de pe bulevardul Carol I – numarul 30, din 1970. Dupa revolutie, casa a fost revendicata de proprietari, care, asa cum cere legea, au incheiat un contract de inchiriere cu cele trei familii care ocupau camerele imobilului. Intre timp casa a fost vinduta altei persoane. Teodor Alin Tau, noul proprietar, dorind sa dea alta destinatie casei, le-a cerut chiriasilor ca, la data incetarii contractului, sa elibereze imobilul. Batrina de 80 de ani si fiica acesteia, Tamara Ciurea, au refuzat sa plece din casa pe motiv ca nu li s-a oferit alta locatie in care sa se mute cu chirie, asa cum prevede legea. Alaturi de ele s-a impotrivit si alta chiriasa, Dorina Tufis, care, in prezent, este in proces cu proprietarul imobilului, cerind sa fie despagubita pentru imbunatatirile pe care le-a adus casei impreuna cu familia Ciurea, de-a lungul timpului.
Contractul cu DISTRIGAZ este incheiat pe numele batrinei
„Daca a vazut ca nu vrem sa plecam, proprietarul s-a dus la lumina, la apa, la gunoi, sa ne taie toate facilitatile si sa ne determine sa parasim casa. Din cite mi s-a spus, a fost refuzat de toate societatile, spunindu-i-se ca ei nu se baga atita timp cit este in proces cu noi. Doar la DISTRIGAZ i s-a dat ascultare. Si ne-am trezit intr-o zi ca au venit si ne-au luat contorul de la poarta. De pe 19 luna asta, noi nu mai avem gaze. Le-am spus oamenilor de la Gaze ca sintem la zi cu plata facturilor, ca mama a bagat gazele in casa, ca pe numele ei e contractul, ca ea a suportat toate cheltuielile introducerii retelei… Au dat din umeri si ne-au spus ca ei ne cred, dar ca, daca nu fac ce li se spune, sint dati afara“, spune Tamara Ciurea, fiica batrinei de 80 de ani. Femeia spune ca a fost la conducerea DISTRIGAZ, pentru a lamuri situatia dupa ce mama ei a primit notificarea prin care era anuntata ca se va opri furnizarea gazelor. „Am fost de doua ori, cu scrisoare de la medicul de familie, pentru a demonstra ca mama este nedeplasabila, imobilizata la pat si complet oarba. Prima data mi s-a spus ca domnul Ciocanescu este plecat in concediu, apoi ca este plecat la Bucuresti… Tot cu gazele taiate am ramas. Acest lucru nu este posibil! Eu sint la zi cu plata facturilor si ei ma taie de la gaze?! Daca noi ne judecam trei ani cu proprietarul, stam trei ani fara gaze? Mama este grav bolnava. Unde sa-i fac si eu o supa sau o mincare calda?“.
„Proprietarul nu avea dreptul sa procedeze asa“
Petre Ciocanescu, directorul DISTRIGAZ Craiova, spune ca dreptul de proprietate al Sabinei Ciurea asupra „bucatii de teava“ careia i-a suportat contravaloarea la momentul introducerii gazelor, nu este un argument juridic pentru ca societatea sa nu dea curs cererii de sistare a gazelor facuta de proprietarul imobilului. „Proprietarul a venit cu toate actele doveditoare cum ca detine imobilul. Avem la dosar inclusiv notificarea prin care, cu un an inainte, pe 21.02.2003, proprietarul de atunci le aducea la cunostiinta chiriaselor ca le va expira contractul de inchiriere si ca va trebui sa evacueze imobilul, pentru ca acesta urmeaza sa fie vindut.
Ne pare rau pentru ca femeile au ramas pe drumuri, insa nu se pot «agata» de bucata de teava de gaze, pentru a ramine in imobil. Ele nu mai au dreptul legal sa stea in spatiu si, prin urmare, proprietarul imobilului dispune cum vrea de reteaua de gaze“. Conform juristului Constantin Toncu insa, nici proprietarul imobilului, nici societatea de distributie a gazelor nu ar fi trebuit sa procedeze asa: „Asa ceva nu se face. Actualul proprietar nu avea dreptul sa procedeze asa. Ce-ar fi daca toti proprietarii de imobile ar taia gazele, lumina si apa chiriasilor pe care ii vor afara din casa? Batrina poate sa ceara in instanta o retentie pe imobil pina in momentul in care i se achita contravaloarea investitiilor facute in imobil, inclusiv cea privind reteaua de gaze, la valoarea lor reactualizata“.
