Printre victimele atentatelor cu bomba de la Madrid s-a numarat si Gabriela Georgeta Dima, de 36 de ani, din Rimnicu Vilcea. Tinara mama era chiar intr-unul din vagoanele in care au explodat bombele, se pare ca tocmai in trenul in care a inceput toata „sarabanda mortii“. Primul care a aflat tragica veste a fost fratele Gabrielei, Constantin, la o zi dupa joia neagra, in urma unui telefon primit de la prietenii surorii sale.
Pe linga doliu, lacrimi si durere, femeia a lasat in urma si un copil de zece ani.
Ilegal in Spania, ca sa-si intretina copilul
Asa cum au plecat majoritatea romanilor, si Gabriela a luat calea strainatatii, ilegal. Prin aprilie 2002, ea a hotarit sa ajunga in Spania si sa-si gaseasca un loc de munca de pe urma caruia sa poata sa isi intretina copilul.
Ironia sortii face ca, inainte de a pleca in Spania, Gabriela a lucrat ca pirotehnist, la sectia speciala a Uzinei Mecanice Babeni. Restructurarile de la uzina au obligat-o sa-si gaseasca alt loc de munca. O vreme a fost ospatarita la Pizzeria Hary, apoi a ramas din nou fara serviciu si, la sfatul unor prieteni apropiati, Angela si Sorin, s-a hotarit sa plece in Spania. Isi gasise o slujba bine platita ca menajera, cu citeva saptamini inainte de atentate.
Cu speranta ca se va reintoarce la cel pe care-l numea „aurul ei“
Familia a vorbit ultima data cu Gabriela miercuri. Femeia a apucat sa promita ca se va reintoarce in tara cit va putea de repede. Vorbise deja cu un avocat pentru perfectarea actelor, ca sa poata sa revina apoi legal in Spania.
„Ultima oara am vorbit cu ea la telefon miercuri. Plingea si mi-a spus ca ii este tare dor de mine si de copil. Ca abia asteapta sa vina in tara si sa-l vada cit a crescut. Mai trebuia sa isi faca totusi actele. Plecase ilegal, dar isi gasise de lucru ca menajera la o familie din Madrid. Cistiga destul de bine. Intreba tot timpul de cel mic. Nu il mai vazuse de doi ani“, a apucat sa ne povesteasca printre lacrimi Georgeta Ilea, mama Gabrielei.
La 56 de ani, femeia este bolnava de leucemie. Tragica disparitie a fiicei sale a venit ca un „bumerang“ asupra ei.
„Gabi era cea mai buna fata. Era atit de cuminte… Nu avea nimeni ce sa-i reproseze. Mereu ma intreba de baiat: cit e de mare, cit a mai crescut… Ma intreba: mamico, ce mai face, mai, aurul meu?“
„Vreau sa ma fac politist!“
„Aurul ei“, asa cum il alinta Gabriela pe Adrian Eugen, este elev in clasa a IV-a la Scoala generala numarul 9, din Ostroveni. Nu realizeaza foarte bine ce s-a intimplat, inca nu crede ca n-o va mai vedea niciodata pe mamica lui. Printre lacrimi, spune: „Cel mai mult le iubesc pe mami si pe mamaie“.
Cind o sa creasca, vrea sa se faca politist, convins ca doar asa ii poate pedepsi pe ucigasii mamei sale.
Dorea sa-si refaca viata, dar soarta a tradat-o
Gabriela a plecat in Spania, cu speranta unui nou inceput, mai bun, mai curat, mai promitator. In cei doi ani de cind ajunsese acolo, reusise sa-si faca un prieten, cu care dorea sa-si uneasca destinul. Cit a stat in Spania, a trimis lunar cite 100 – 150 de euro, uneori chiar si cite 500.
„Mi-a trimis calculatorul pe care-l doream si un cuptor cu microunde. Joi, pe 18 martie, ar fi trebuit sa-mi trimita si imprimanta. Acum nu o s-o mai vad pe mama“, realizeaza Adrian printre suspine. Pare sa fi imbatrinit brusc.
Casa familiei Ilea este indoliata.
„M-au sunat prietenii ei din Spania, Angela si Sorin, vineri, la ora 22.00. Mi-au spus ca ea se afla chiar in vagonul in care a explodat bomba. Plec miine la Madrid sa o iau“, povestea fratele ei, Constantin, saptamina trecuta. Mama fetei a aflat tragica veste abia simbata seara, dupa ce a venit de la Tirnaveni.
Parintii vor sa o ingroape pe Gabriela in cimitirul de la Goranu. Constantin nu crede ca aceia care i-au ucis sora vor fi prinsi vreodata, indiferent ca este vorba de Al-Qaida sau ETA. Ieri, membrii familiei s-au aflat la consiliul judetean, pentru a cere sprijin presedintelui CJ in aceasta privinta.
