• Desi ar trebui sa fie un centru de recuperare, caminul de la Bilteni este de fapt un azil pentru bolnavii cu handicap neuropsihic sever • Cei 115 pacienti nu au nici macar un medic neuropsihiatru • Din lipsa de fonduri, in centru nu exista camere capitonate sau casti pentru bolnavii autoagresivi • Cel mai mare progres este trecerea de la lanturile cu care erau legati de pat la tifonul cu care sint imobilizati pacientii in prezent
Centrul de Recuperare de la Bilteni reprezinta ultima destinatie pentru pacientii cu handicap sever, care nu sint primiti intr-o alta institutie de profil. Personalul din centru obisnuieste sa-i numeasca pe bolnavi drept „cei mai cazuti“, pentru ca unii dintre ei sint capabili doar sa clipeasca. Pacientii din centru ofera un tablou greu de suportat, astfel ca pe usile institutiei pasesc de regula doar angajatii, care petrec o parte din zi alaturi ei.
Centrul Bilteni – „lada de gunoi“ a societatii comuniste
Pe vremea comunistilor, cei care aveau nesansa sa aiba un handicap sever sau sa fie bolnavi psihic aveau doua alternative: Poiana Mare sau Bilteni. Aceste institutii ascundeau bolnavii din judetele Olteniei, care nu puteau fi lasati „liberi“, pentru ca erau o pata pentru infloritoarea si sanatoasa societate romaneasca. Drumul pe care-l faceau catre aceste centre era de cele mai multe ori si ultimul, pentru ca nu mai ieseau de acolo. La Bilteni erau internati copiii sau adultii cu handicap neuropsihic de gradul I, iar o parte dintre ei mai sint inca in centru. Inainte de 1989, la Bilteni, uneori erau cite doua-trei decese pe saptamina, iar o contributie importanta o avea tratamentul „de recuperare“ care le era aplicat: pacientii erau strinsi la un loc si udati cu furtunul de pompieri. Dupa dusurile repetate cu furtunul, scapau cei mai rezistenti.
De la lant si lacat, la tifon
Obiceiul dobindit tot pe vremea comunistilor de a-i lega cu lanturi pe bolnavii agresivi, care la declansarea crizelor se automutileaza, a fost pastrat mult timp la Bilteni, pina acum citiva ani. O astfel de scena a fost surprinsa chiar de reporterii televiziunilor straine. Grabiti sa se pregateasca pentru vizita oaspetilor de peste hotare, angajatii l-au uitat pe unul dintre bolnavi legat cu lantul de un calorifer si toate camerele de filmat au surprins imaginea. Lipsa de fonduri face ca la Bilteni sa nu existe o camera capitonata, normala pentru un astfel de centru, unde ar trebui izolati bolnavii care devin agresivi. Din cauza posibilitatilor materiale reduse, nu s-au achizitionat nici casti de protectie pentru pacientii care, in timpul crizelor, se lovesc cu capul de pereti si de obiectele din jurul lor. Directoarea institutiei recunoaste ca se mai recurge si in prezent la legarea bolnavilor, dar spune ca s-a renuntat la lanturi si se foloseste tifonul pentru a-i imobiliza.
O viata traita intr-un salon
La Bilteni exista pacienti care nu au vazut in viata lor decit peretii saloanelor. O parte dintre ei sint imobilizati la pat si singurul lucru pe care-l pot face este sa clipeasca si sa-i priveasca pe cei din jur. Mai mult de jumatate dintre bolnavi au trait in centru inca de la infiintare, adusi din casele de copii sau direct din maternitatile, unde i-au abandonat mamele, care nu au vrut un copil cu asemenea handicap.
„Vizitatorii care vin la pacientii din centru pot fi numarati pe degete. Familiile celor mai multi bolnavi nici nu mai stiu daca acestia mai traiesc si nici nu se mai intereseaza de ei. Avem pacienti care au trait toata viata aici“, a spus Jana Trunchi, directoarea institutiei.
Specialistii refuza sa lucreze la Bilteni
In institutie sint internati 115 bolnavi, cu vista cuprinsa intre 18 si 43 de ani. De pacienti se ingrijeste un personal care totalizeaza 80 de angajati, format in cea mai mare parte din infirmiere si asistente medicale. La peste 100 de bolnavi, exista doar doi medici generalisti si un psiholog. Centrul nu are nici un specialist in recuperare sau un medic neuropsihiatru, pentru ca nu exista inca resursele materiale necesare, iar specialistii sint destul de greu de convins sa lucreze intr-un asemenea loc. Chiar daca pacientii sint bine hraniti, iar saloanele sint curate, centrul a devenit un fel de azil, iar progresele pe care le fac bolnavii se rezuma la citeva deprinderi elementare. Bolile de care sufera sint foarte grave si variate, ceea ce ar necesita un numar mare de specialisti. Dupa zeci de ani petrecuti in institutie, unii bolnavi abia sint capabili sa mearga la baie sau sa manince singuri. Conducerea centrului spune ca va beneficia, incepind din acest an, de o investitie de 13 miliarde de lei, prin care spera sa rezolve si problema specialistilor, urmind sa angajeze inca un psiholog, un medic neuropsihiatru si doi asistenti de kinetoterapie. Tot prin aceasta investitie, angajatii centrului vor sa construiasca o camera capitonata, unde sa fie izolati bolnavii agresivi.
