Sint opt persoane in doua camere. Traiesc de multi ani claie peste gramada in acelasi apartament din cartierul Rovine – Craiova, cu nervii intinsi la maximum. Certurile sint inevitabile, chiar daca sint rude si sint toti oameni de inteles. Cind trebuie sa iti cresti copiii in vacarm, la un loc cu o fata oligofrena, care urla in fiecare zi si se loveste cu pumnii in cap, si cu o mama depresiva, care face in mod curent crize, este imposibil sa nu cedezi psihic. Sotii Onescu si-au depus dosarul pentru o locuinta sociala acum doi ani. Pina acum, n-au primit insa nici un raspuns.
Cele trei familii care locuiesc in apartamentul nr.1 al blocului I 20 din cartierul Rovine au facut tot ce-au putut sa-si faca posibila convietuirea. Bucataria a fost transformata intr-o a treia camera, iar sufrageria a fost separata cu inca un zid, pentru ca fiecare familie sa aiba camera ei si un minimum de intimitate.
„In bucatarie locuiesc eu cu sotul si cu fetita noastra de trei ani. Insa bucataria si-a pastrat si destinatia initiala. Aici isi face toata lumea mincare. Vara, pe canicula, a fost cel mai greu. Mi-a fost frica sa nu mi se imbolnaveasca fata din cauza aburilor. Noaptea nici nu mai puteam sa dormim“, spune Amelia Onescu.
Intr-o alta camera locuieste fratele acesteia, impreuna cu sotia si cu fata lor care are zece ani, iar sufrageria este a mamei lor si a surorii mai mici, nevazatoare si cu oligofrenie gradul III.
„Mama noastra este bolnava. Sufera de depresie endoreactiva gradul II. Sora are 27 de ani, nu vede si s-a nascut oligofrena. Eu sint insotitoarea ei. Cind face crize, incepe si fetita mea sa plinga si este o galagie ingrozitoare. Si mama face uneori crize insuportabile. In bucatarie avem un pat pliant care ocupa toata camera, iar hainele le tinem mormane pentru ca nu mai exista spatiu si pentru un sifoner. Nu mai rezistam!“.
Poate la anul…
Amelia si Gabriel Onescu nu inteleg de ce nu s-au aflat pina acum pe listele celor care au primit apartamente sociale, avind in vedere ca situatia lor este una disperata. Ei si-au depus dosarul la primarie in octombrie 2001 si de fiecare data cind au fost distribuite locuintele au sperat, ca atitia altii, ca unul dintre apartamente sociale va fi al lor.
„In mod normal ar fi trebuit sa am prioritate. Eu o ingrijesc si pe sora mea, care este oligofrena si oarba. Avem si un copil de trei ani, mama este bolnava… Indeplinim toate criteriile pentru obtinerea unei locuinte de urgenta. Cu toate astea, sint aminata de fiecare data. Daca anul acesta se dau locuinte ANL cu doua camere, noi de ce nu primim una? Ultima data mi-au recomandat de la primarie sa-mi reactualizez dosarul la inceputul anului 2004“, spune Amelia.
Din pacate, temerile sotilor Onescu au 179 de motive sa se adevereasca! Pentru ca cererea lor pentru o locuinta cu chirie, prin ANL, ocupa abia pozitia 180, pentru acest an urmind sa se construiasca numai 38 de apartamente cu doua camere la aceasta categorie de locuinte. In situatia lor se afla sute de familii, aflate pe listele de asteptare ale primariei. Uneori, chiar si in situatiile disperate, faptul ca ai un acoperis deasupra capului nu este de dispretuit. Dar ca se poate si mai rau nu este deloc o consolare pentru cei opt locatari care convietuiesc cu chiu, cu vai intr-un apartament de doua camere.
