„Cind se simte olteanul in apele lui? … Cind se scalda-n Olt!“

Nu mai e Caracalul ce-a fost odata!, o spune orice cunoscator de legende oltenesti, trecator prin tirgusorul care pina mai acum citiva ani era inima Romanatiului. Nu mai e si gata! S-au dus toate minunile care l-au plimbat din gura-n gura, de a ajuns mai celebru decit Papa de la Roma! Iar daca nu au disparut cu desavirsire, cum se intimpla, de regula, cu o minune, au fost atit de des povestite si luate-n ris, ca si-au pierdut orice farmec.

Cum s-a intimplat cu macaraua uitata intre blocuri. Pai ce, era singura macara, din singurul oras din Romania, care a ramas intepenita, pentru a servi drept loc de joaca? Pai mai stim cel putin una- la Craiova -, care i-ar face cu onoare concurenta! Sau incendiul de la pompieri, poarta furata de la politie si celebrul ceas cu orele scrise dupa ureche? Sa fim seriosi, in alte locuri, s-a masurat prostia cu greutati mai mari decit cele caracalene.

Dar vorba zbura si facu ocolul Olteniei si al tarii. Si asa se-ntimpla ca toata lumea afla de Caracal. „A, unde s-a rasturnat carul cu prosti!“ a devenit un fel de definitie, fara ca vorba sa fie insa cu adevarat cautata la origine. Altfel s-ar fi stiut ca pe la primul razboi mondial, au venit taranii cu carele la tirg si chiar in mijlocul Caracalului unul dintre care s-a rasturnat, imprastiindu-se pe caldarim toate plostile din el. Ori, mai spune o varianta a legendei, trecind armatele prin oras, unul din carele de tun s-a rasturnat… cu tot cu plostile soldatilor prinse de el…

Bineinteles ca toata lumea facu mare haz de poveste si mereu se mai gasi cite unul sa nascoceasca diverse lucruri despre prostia caracaleanului. Mai mult decit atit, de ce ridea lumea de el, de-aia se facea caracaleanul mai al dracu’ de prost: puse cimitirul pe strada Invierii, puscaria pe strada Libertatii si scurta kilometrul cam cu o suta de metri. Si rizi, si rizi de prostia caracaleanului.

…Pina se plictisira si unii, si ceilalti: strada Invierii se transforma in Carpati, Libertatii, in Iancu Jianu. Iar carul, celebrul car imortalizat in piatra in mijlocul orasului, ramase fara roti. Asa, ca sa nu-l mai recunoasca nimeni. Iar daca s-o gasi vreunul mai insistent, caracaleanul invata sa-i dea replica usturatoare: „Da, ma ala, dar, dupa ce s-au rasturnat, prostii s-au raspindit in tara…“