„Futoliul vutantului“ din Deveselu

Primaria comunei Deveselu din judetul Olt nu are prea multe lucruri in comun cu ceea ce se intelege, in general, printr-o primarie de tara. Prima data, iti sare in ochi cladirea, bine garnisita cu aluminiu si termopan. Nu intri bine si, in stinga, dai peste „fotoliul cetateanului“, piesa de mobilier cu o poveste interesanta foc. Si apoi primarul, Gheorghe Beciu pe numele lui, virit intr-un birou suficient de cochet incit nici lui Bulucea nu i-ar fi rusine cu el. Pe masa, ca din intimplare, un volum de Arghezi cu semnul de carte pus acolo unde-i sade cel mai bine, printre ultimele pagini.

Beciu fumeaza tigari scumpe si zimbeste, exact ca in propriu-i portret caricatural, semnat Popa’s si pus intr-o vitrina din birou. Primarul, ziarist de meserie si pesedist de orientare politica, povesteste cu umor o intimplare legata de anul electoral 2000.

„Eu eram nou venit in Deveselu si, ca sa ma cunoasca lumea, le-am zis in campanie ca, pe fotoliul primarului de atunci, o sa poata sa stea oricare satean. „Fotoliul cetateanului“, asa le-am zis ca o sa se numeasca. Am cistigat alegerile, a mai trecut ceva timp si, intr-o zi, au venit in primarie doua babute. Ele nu ma stiau dupa fata si, cind le-am intrebat cu cine au treaba, mi-au zis ca „vrem sa-l vedem pe primarele de l-am vutat, sa vedem daca a facut ce-a promis“. „Maica“, am zis eu, „o fi promis multe primarul, matale ce anume vrei sa stii?“ „Vreau sa vad daca a pus futoliu’ asa cum a promis.“ Atunci le-am dus pe hol, unde scosesem fotoliul fostului primar si li l-am aratat. Una din babute s-a asezat in el, ridicindu-si un pic fusta, cit sa nu se sifoneze. A zimbit stirb, a dat buna ziua si-a plecat, multumita ca vazuse cum e sa stai in futoliul primarelui.“