O batrina ne-a trimis la redactie, zilele trecute, o scrisoare cutremuratoare despre conditiile in care sint tratati pacientii din Spitalul de Boli Infectioase si Pneumoftiziologie „Victor Babes“ din Craiova.
Internata in coma din cauza unei boli cronice grave, batrina s-a vazut aruncata pe un pat de spital in care medicamentele sint un lux ce nu poate fi cumparat decit cu bani grei. Suferinta ei, aidoma cu a tuturor celorlalti bolnavi cu care a impartit salonul mizer, s-a transformat in disperare la gindul ca, dupa ani grei de munca, un pat imputit de spital a fost singura alinare pe care i-a oferit-o sistemul sanitar actual.
Prezentam continutul scrisorii, respectind rugamintea batrinei de a nu-i fi publicat numele.
„Ma rog la Dumnezeu sa-i imbolnaveasca de icter pe mai-marii acestui judet, ca sa ajunga si ei sa cunoasca suferintele prin care am trecut eu cit am fost internata la Spitalul de Boli Infectioase din Craiova. Sa vada si ei cum este atunci cind, din cauza lipsei banilor, spitalul nu are medicamente ca sa te trateze.
Sint o femeie de 68 de ani, din comuna Dobresti. Ani de zile am avut probleme cu ficatul, insa acum citeva luni boala s-a agravat si am facut un icter mecanic. Am fost adusa fara cunostinta la Spitalul de Boli Infectioase din Craiova, unde mi s-a facut imediat internarea. Medicii mi-au pus o perfuzie si m-au lasat asa. Apoi mi-au spus ca, daca vreau sa ma fac bine, trebuie sa-mi cumpar singura medicamentele, pentru ca spitalul nu are de unde. M-am speriat cind am auzit asa ceva si m-am pus pe plins, stiind ca nu am bani nici de un bilet de autobuz ca sa ma intorc acasa. Venisem la spital doar cu hainele de pe mine, nu avusesem timp nici macar sa le trimit vorba copiilor care sint plecati departe, la casele lor. Ce puteam sa fac? Am rugat-o atunci cu lacrimi in ochi pe doamna doctor sa-mi cumpere ea medicamentele, urmind sa-i dau cei 200.000 de lei pe care ii tineam acasa sub saltea ca sa platesc aratul la primavara. Doamnei doctor sa-i dea Dumnezeu sanatate, i s-a facut mila de mine si a scos bani din buzunar ca sa-mi cumpere medicamentele.
Am crezut atunci ca o sa-mi fie mai bine, dar nu a fost asa. Dupa citeva zile, m-a luat o pirdalnica de durere de masea, de credeam ca o sa-mi crape capul. M-am rugat de asistenta sa-mi dea o pastila ca sa-mi aline durerea, dar a dat din umeri, spunind ca nu are nici macar algocalmin. Toata noaptea aceea m-am vaitat din cauza durerilor. Nu puteam sa fac altceva. Plingeam si ma vaitam, intrebindu-l pe Dumnezeu cu ce am gresit de ma rasplateste cu atita suferinta.
In acelasi salon cu mine mai era o fata cu dizenterie, pe care doctorii o tratau cu ceai de menta si piine prajita pentru ca bolnava n-avea bani sa-si cumpere medicamente. Era trasa la fata mititica si se chircea pe pat de durere, dar n-o ajuta nimeni. Si ca ea mai erau multi bolnavi.
Ce am vazut cit am stat in spital nu are nici un inteles pentru mine. Oare aia cu functii mari chiar nu stiu ce este in Spitalul de Boli Infectioase sau nu-i intereseaza? Ma intreb cum s-ar simti cei cu functii mari daca li s-ar intimpla necazul sa ajunga acolo“.
GdS: Avind in vedere aspectele prezentate de cititoarea noastra, am luat legatura cu conducerea Spitalului de Boli Infectioase pentru a afla care este situatia acestei unitati sanitare. Directorul Liviu Dinu a declarat ca pacientii sint tratati corespunzator, spitalul neavind nici un fel de probleme cu achizitionarea medicamentelor.
„Nu inteleg de ce va luati dupa ceea ce spun pacientii. In prezent avem 50 de tipuri de medicamente adjudecate la licitatia electronica. Este adevarat ca procedura de achizitionare prin licitatie electronica este greoaie, necesitind aproximativ zece zile pentru desfasurarea formalitatilor, insa avem suficiente medicamente pentru a asigura urgentele“, a precizat Liviu Dinu.
