O vorba din batrini spune ca „dragostea adevarata nu moare, nici nu imbatrineste; doar arde!“. Numai ca ritmul trepidant al vietii lasa parca din ce in ce mai putin timp inimii sa iubeasca, iar trairile se transforma mult prea repede in trecut. Iar dragostea… dragostea depaseste cu greu limitele imperecherii, iar in goana dupa „mai mult“, tinerii nu mai gasesc ragazul sa se cunoasca. „Eheeeiiii…nu se mai iubeste acum cum se iubea odata!“, ofteaza nostalgic un batrin trecut de 80 de ani, care nu a uitat gustul primei sarutari furate, pe inserat, celei mai frumoase fete din sat! Si daca nu stiti cum iubeau tinerii de acum o jumatate de veac, unii dintre ei nu au uitat niciodata…
„Noi, tinerii, ne intilneam la hora. Ne stiam noi de prin sat, de pe la munci, ca acolo se legau si se dezlegau perechile. Ne alegeam cite o fata, o dansam, o intrebam cite-n luna si-n stele, o descoseam ce ii place si ce nu-i place, o plimbam, ii duceam flori, o petreceam pina la poarta si acolo ii furam cite o sarutare. Ne mai incaieram noi, flacaii, pentru vreo fata frumoasa, dar, de multe ori, ea isi alegea dragutul! Cum si-l alegea?! Pai, fetele coseau batiste, le luau cu ele la hora si, cind vreuneia ii placea de un baiat, se dadea pe linga el si lasa sa ii atirne din buzunar un colt de batista, sau o lasa pur si simplu sa cada! Si el o lua de pe jos si o intreba <<ce e asta?!>> si, daca o pastra insemna ca si lui ii placea de ea! Si, cind o petreceai pina la poarta, ii spuneai cit e de frumoasa: <<ca o pasare maiastra esti tu, si mie o fata ca tine mi-ar trebui toata viata. Si daca ai tai nu te lasa, dar tu vrei sa ma iei de barbat, hai sa fugim in lume!>>, asa i-am spus mindrei mele si apoi am sarutat-o. Ea nici nu si-a dat seama, dar asa de tare a rosiiiiit…roseau mai mult fetele pe atunci! Dupa asta le cunosteai daca era prima data cind le saruta un baiat: roseau complet!“, isi aminteste Nicolae Popa, de 72 de ani, din Butoiesti, cum se iubea acum o jumatate de veac.
„Cind eram noi tineri, prin anii ’50, se faceau hore, jocuri. Desi se traia greu, ca era pamint de muncit, sase luni pe an trageam din greu, dar sase luni ne odihneam si atunci sa vezi distractie! Beam, mincam, umblam dupa fete… Dar erau oamenii mai civilizati parca, mai credinciosi, mai puri! O mindra se cunostea ca ti-e mindra daca venea sa iti aduca mincarea la cimp; iti crestea inima cind o vedeai venind cu cosu’ cu mincare pe crestet si, oricit erai de obosit, la hora tot o invirteai pina ametea. Nu se incaierau flacaii pentru fete atunci si nimic nu se facea fara stirea parintilor. Iar daca acestia se opuneau… iti luai mindra si fugeai cu ea in lume! Eu mi-am furat nevasta, e drept ca si ea s-a lasat furata, si pina la urma au fost si parintii de acord si avem patru copii si sapte nepoti acuma!“, povesteste Stefan Dobroveanu, de 69 de ani, din Comanda- Gorj.
Maria Edu, din Arginesti, isi aminteste cum, pe vremuri, tinerii stiau sa se distreze si cum orice baiat isi dadea osteneala sa-i faca o curte asidua unei fete care-i era pe plac: „Erau mai atenti, mai romantici, ne intilneam pe la baluri ca sa avem ocazia sa dansam, nu ca acum, sa te duci la discoteca doar ca sa bei si sa fumezi! Ne aduceau bomboane, ne fotografiam cind erau bilciuri, ne duceau acasa si ne sarutau la poarta, ca de-aia ne duceau acasa, nu ca acuma…erau oamenii mai cuminti, nu ca acuma’, si nimic nu se facea fara stirea si acordul parintilor!“
