• Nici un centimetru de padure nu a ajuns in proprietatea satenilor din Hurezani
• In timp ce Directia Silvica Gorj il actioneaza in instanta, primarul Gheorghe Cirstea ridica din umeri, cu toate ca ar putea fi obligat de judecatori sa plateasca daune pentru ceea ce nu a facut • Explicatia edililor din Hurezani este simpla: oamenii au vrut padurea pe vechile amplasamente • Desi are la dispozitie toate documentele, primarul spune ca suprafetele din acte nu se potrivesc cu cele din teren
Comuna gorjeana Hurezani nu iese cu nimic din tiparul localitatilor de sub munte, dominate de o populatie formata din batrini. Fete patrunse de scurgerea timpului si a necazurilor. Un drum drept taie comuna in doua. Citeva drumuri serpuiesc in lateral catre cele cinci sate componente: Totea de Hurezani, Pegeni, Hurezani, Plopu de Hurezani si Busuioci. Marele necaz al celor din Hurezani este modul in care se retrocedeaza ceea ce cindva a apartinut localnicilor. Si cu toate ca legile ii obliga pe cei care conduc comuna sa le dea satenilor drepturile, pina acum, nici macar un centimetru de padure nu a fost pus in posesie.
La primarie e liniste
In timp ce in alte comune primarii se dadeau de ceasul mortii sa grabeasca retrocedarea titlurilor, la Primaria din Hurezani nu se facea nimic. Primarul Gheorghe Cirstea a asteptat pina in ultima clipa sa demareze actiunea de retrocedare a padurii, dar a fost dat in judecata de Regia Nationala a Padurilor, prin Directia Silvica Gorj.
In cererea prin care a deschis actiunea la Judecatoria din Tirgu Carbunesti, conducerea Directiei Silvice mentioneaza ca a pus la dispozitia Comisiei Locale din Hurezani o suprafata de 397 de hectare de teren, validata de Comisia judeteana. Insa, Comisia locala fie a refuzat, fie nu a depus toate diligentele pentru punerea in posesie a cetatenilor. Cu toate ca Directia Silvica a urgentat punerea in posesie a padurii, Comisia locala s-a opus programului de retrocedare, in 2002, a 90% din suprafata fondului forestier.
In concluzie, conducerea Directiei Silvice a solicitat instantei sa oblige Comisia locala sa restituie padurea. In plus, a cerut si daune, reprezentind cheltuieli cu paza si protectia padurii de aproape 36.000 de lei pe luna pentru fiecare hectar de padure.
„Retrocedarea… nu s-a dat nici un titlu’ la Legea 1“
In ziua in care am ajuns la primarie l-am gasit pe Gheorghe Cirstea ocupat cu treburile comunei. Cind a venit vorba de padure, a schitat o grimasa de nemultumire, apoi, zimbind, s-a justificat:
„Retrocedarea… nu s-a dat nici un titlu’ la Legea 1. La Legea 18, am dat 15 titluri. Cetatenii vor sa ia padurile pe vechile amplasamente. Ori acest lucru nu poate fi facut decit cu acte. Noi avem Registrul Agricol din anul 1948. Aici gasim suprafetele, dar nu si amplasamentul. Oamenii vor numai padure buna. Vom vedea unde avem padure buna, pentru ca toata lumea sa fie multumita. Acum, Ocolul Silvic ne-a dat in judecata. Per total am avea de dat cam 15.000.000 de lei pentru plata personalului pe care l-au avut pentru paza padurii. In total, ar fi de dat oamenilor 687 de hectare de teren cu padure “, a spus primarul Gheorghe Cirstea degajat.
„Primarul i-a dat titlu’ la mine in curte!“
Daca de retrocedarea padurii nici nu poate fi vorba, la Legea 18 s-a mai miscat ceva. Insa si aici apar probleme si nemultumiti. Una dintre primele case, cum intri in comuna Hurezani, este cea a lui Gheorghe Ebinca. Un om scund, iute la mers, dar si la vorba. Povesteste cu patima ceea ce a patit. In anul 1971, Gheorghe Ebinca a cumparat de la CAP terenul unde are acum casa. Dar unei alte persoane i-a fost retrocedata o parte din curtea lui Gheorghe: „Unde s-a mai pomenit asa ceva?! Sa i se dea teren la mine in curte! Primarul i-a dat titlu’ la mine in curte! Au venit si executorii si au masurat. Noi nu ne putem pune cu aia de au primit terenu’. Daca imi ia cineva terenul asta de la mine din curte, imi dau foc“.
